Oferta de campanie a politicienilor de la București prezenți sporadic în Republica Moldova este, în general, limitată, stereotipă, balansând în funcție de context, între unire și integrare europeană, fără alte explicații sau planificări adaptate realității sociale și politice de la Chișinău. O abordare electorală simplistă de alegere și promovare a temei care mobilizează mai repede și fără foarte mult efort alegătorii, dar care ratează temele importante de pe agenda cetățenilor români din Republica Moldova, obligându-i să aleagă pentru România, nu pentru ei,  dar fără să știe foarte bine care sunt jocurile politice din România.

Alegerile acestea nu sunt nici despre interconectarea infrastructurii, nici despre puncte comune de trecere a frontierei, nici despre rezolvarea sincopelor din procesul de redobândire a cetățeniei, nici despre poduri peste Prut, nici despre crearea unei comisii interguvernamentale care să identifice și să gestioneze priorități, nici despre o linie ferată de mare viteză între București și Chișinău.  Dar nici în România ele nu sunt despre politici de dezvoltare a statului român. Acolo sunt despre Soros care conduce sau nu guvernul și despre străini care vor să captureze țara. În realitate, însă, dincolo de propaganda de partid, miza acestor alegeri este justiția.

După tragicul Colectiv și protestele anticorupție care au urmat, atât PSD cât și PNL au considerat oportun să lase puterea în mâna unor tehnocrați, cu limitele de rigoare pentru unii dintre ei, conduși de Dacian Cioloș. Niciunul dintre cele două mari partide nu a vrut să își asume riscul erodării încrederii într-un an preelectoral.

Azi, PNL, din cauza unei crize de idei și de leadership, combinată cu o serie de decizii neinspirate, printre care mizarea exclusiv pe imaginea lui Dacian Cioloș, este departe de a putea crea o majoritate confortabilă. Pe fondul unei crize de încredere a populației active în clasa politică, mobilizând electoratul antisistem a apărut, odată cu alegerile locale, USR, partid care a adunat oameni din afara scenei politice și care pentru aceste alegeri se prezintă, alături de PNL, ca susținător al continuării în funcția de premier a lui Dacian Cioloș.

Oponenții acestui proiect sunt grupați în jurul discursului anti-DNA explicit sau mascat de o propagandă împotriva unor străini imaginați care ar vrea să distrugă țara;  datorită mobilizării propriului electorat, PSD conduce în toate sondajele. Acestuia i se adaugă ALDE, partid ce a reunit pe liste o mare parte din politicienii urmăriți de DNA și fugiți de la alte partide, PMP, nemulțumit de dosarele intentate de DNA unor membri sau apropiați de-ai partidului, PRU, un satelit al PSD,  UDMR și ANR, partid al cărui lider nu s-a sfiit să-și afirme de-a lungul timpului simpatiile legionare. 

Niciunul dintre aceste partide nu are o ofertă electorală bine articulată nevoilor specifice ale cetățenilor români din Republica Moldova, ceea ce face ca subiectul alegerilor parlamentare din 11 decembrie să fie identic cu cel al cetățenilor români din România:  anticorupția, independența justiției și protejarea DNA, văzut ca unul dintre cele mai influente instrumente de soft-power românesc la Chișinău. Nu e, însă, un subiect străin și fără importanță locală, date fiind rețelele de corupție create peste râul Prut, de multe ori la adăpostul ‘ceții’ care face ca anumite interese mai mult sau mai puțin politice, mai mult sau mai puțin economice de la București și Chișinău să fie greu vizibile cetățenilor de pe ambele maluri.

Deși zarurile par aruncate, o prezență ridicată la vot poate schimba planurile celor care vor să limiteze atribuțiile DNA, împiedicânu-i să creeze o majoritate parlamentară confortabilă. În plus, o Românie frământată de rearanjări instituționale interne și supusă unor noi critici ar fi un slab susținător al Republicii Moldova într-o perioadă și o regiune în care cetățenii moldoveni au nevoie de un aliat stabil. Pentru cetățenii cu drept de vot din Republica Moldova aceste alegeri sunt, în primul rând, despre România pe care vor să o aibă alături. Sunt 35 de secții de vot în Republica Moldova, dintre care 12 în Chișinău.