Agora: Dle guvernator, sunteți în fruntea BNM de mai bine de jumătate de an. Este pentru prima dată  însă când reușim să obținem un interviu. De unde vine această reticență de a apărea în presă?

Sergiu Cioclea: În niciun caz, vă asigur, nu e vorba despre vreo reticență din partea mea. Am avut un început de mandat extrem de intens, dominat, în mare parte, de reluarea discuțiilor cu FMI, dar și de alte urgențe acumulate în sectorul bancar. Acum însă, după aprobarea Acordului cu Fondul Monetar Internațional, profit de un moment de acalmie pentru a relua dialogul cu mass-media, dialog pe care, de fapt, niciodată nu l-am întrerupt. Am susținut mai multe conferințe de presă și am avut recent o apariție la televiziunea publică. Tinând cont de exigențele mandatului și dorința de a vă furniza fapte, nu doar simple declarații de intenție, am fost, probabil, mai discret în perioada inițială, dar nicidecum secret sau reticent. Cu toate acestea, îmi propun să imbunatățim comunicarea instituțională a Băncii Naționale, pentru a răspunde cât mai prompt și deplin la întrebările publicului.

A: Trebuie să recunoaștem că perioada  în care ați fost numit nu e una din cele mai ușoare pentru sistemul bancar din RM și nu doar. Ce v-a motivat să faceți acest pas?

S. C.: La fel ca mulți dintre cei care au participat la primul și la cel de-al doilea concurs pentru selectarea guvernatorului BNM, am avut pornirea de a contribui și eu la redresarea situației din țară, cu atât mai mult că epicentrul crizei în care s-a pomenit Republica Moldova a fost în sectorul bancar – domeniu pe care îl cunosc mai bine. Dar au fost și alte aspecte pe care le-am pus pe balanță. Pe plan profesional, este fără doar și poate o provocare fără egal. Iar pe plan personal, o oportunitate uriașă și, totodată, neașteptată de a reveni acasă. De a reveni acasă... și a face ceva util. Acum, când se vorbește despre extraordinara mobilizare a diasporei, este cred ca sentimentul care îi animă pe toți cei care au plecat, de voie sau de nevoie.

A.: Ați declarat la numire că orice guvernator trebuie să înțeleagă pe parcurs ce s-a întâmplat în sistem. Ați reușit în aceste șapte luni să înțelegeți din interior ce s-a întâmplat cu cele trei bănci devalizate – BEM, BS, UB?

S. C.: Într-adevăr, informațiile la care am acum acces în cadrul Băncii Naționale îmi permit să reconstitui parțial tabloul fraudei și desfășurarea crizei. Toate aceste informații au fost transmise integral de Banca Naționala și de lichidatorii celor trei bănci devalizate atât Procuraturii, cât și companiei Kroll.

A.: Care este suma banilor furați? A fost într-adevăr un miliard?

S. C.: La această etapă a anchetei, Compania de investigație Kroll a identificat peste 600 milioane dolari SUA extrași în mod fraudulos din circuitul financiar al celor trei bănci pe perioada 2012-2014. Rezultatele ulterioare ale anchetei ar putea schimba estimarea acestei găuri, dar este exact că salvarea deponenților și creditorilor acestor bănci a costat peste 14 miliarde lei moldovenești din bani publici sau aproape 1 miliard dolari SUA la acea dată.

A.: Care sunt șansele să fie recuperați acești bani și în ce proporție?

S. C.: Mențin părerea mea inițială că va fi greu să recuperăm banii furați în totalitate. În ciuda eforturilor de transparentizare întreprinse în ultimii zece ani de țările G20, sistemul financiar mondial rămâne un univers relativ opac, plin de „găuri negre” – așa-zisele jurisdicții „off-shore” prin care dispar banii. Unde mai pui că nu toate țările prin care au tranzitat banii furați cooperează cu noi. Cu toate acestea, circulația banilor în mod electronic lasă urme indelebile, pe care le analizează acum Kroll. Cel puțin o parte din aceste urme sper să ne ducă în jurisdicții în care vom putea depista și recupera banii.

A.: Ce sumă a reușit să fie identificată de compania Kroll și organele de anchetă din Republica Moldova?

S. C.: Nu vă pot comunica această cifră pentru că nu ne-a fost comunicată încă de Kroll. Sper să primim chiar în următoarele săptămâni o nouă notă informativă despre progresul anchetei, notă pe care o vom publica neîntârziat pe pagina-web a Băncii Naționale. Privitor la rezultatele anchetei organelor de drept din Republica Moldova, cred că ar trebui să le adresați întrebarea în mod direct.

A.: Există dovezi că o parte din bani au rămas în Republica Moldova? Unii experți susțin că acest lucru este posibil prin falsificarea documentelor bancare sau mesaje SWIFT false?

S. C.: Sunt diverse trasee pe care au tranzitat banii furati și unele dintre ele ar putea duce în Republica Moldova. La această etapă este o ipoteză plauzibilă. Cât despre falsificarea documentelor, a avut loc o mistificare de proporții cu scopul de a induce în eroare organele de supraveghere, inclusiv Banca Națională, și această înșelătorie s-a făcut și prin falsificarea mesajelor SWIFT. Falsificarea și distrugerea documentelor a îngreuiat considerabil invesigația Kroll, dar specialiștii lor au reușit să restabilească un volum important de date.

 

A.: Când va apărea raportul Kroll 2? Putem avea speranța că îl vom putea vedea și noi sau va fi un document secret?

S. C.: Ținând cont de complexitatea și anvergura anchetei, dar și de unele elemente noi, compania Kroll a cerut o prelungire a fazei de investigație. Discutăm acum cu ei planul de acțiuni pentru următoarele luni și data la care am putea primi al doilea raport. Scopul nostru e să obținem rezultatele anchetei cât mai repede, dar în unele cazuri, trebuie să recunoaștem, că graba strică treaba. Facem tot posibilul pentru a avansa rapid, dar fără a compromite calitatea investigației și, mai presus de tot, șansele de recuperare a banilor furați.

A.: Cum au reacționat cei de la Kroll după publicarea primului raport de către președintele Parlamentului? Din câte cunoaștem era o clauză de confidențialitate acolo.

S. C.: Sunt convins că au fost cel puțin surprinși. Într-adevăr, contractul cu această companie prevede o clauză de confidențialitate, scopul căreia este de a proteja rezultatele anchetei și de a mări șansa de recuperare a banilor delapidați. Este lesne de imaginat că orice persoană implicată care se va regăsi în raportul Kroll și va lua cunoștință de strategia de recuperare va face tot posibilul pentru a ascunde și mai departe banii depistați. Din fericire, primul raport nu a conținut strategia de recuperare și alte elemente sensibile de acest gen.

A.: Ținând cont că pentru acoperirea delapidărilor din cele trei bănci s-au dat credite de la BNM, nu ar fi cazul să oferiți recompense pentru cei care denunță persoanele implicate sau ajută la recuperarea banilor? În unele țări o astfel de practică este foarte răspândită?

S. C.: Urmărim cu atenție derularea anchetei, inclusiv declarațiile publice făcute de diverse persoane. Am fost martori la un șir de învinuiri și denunțuri vehiculate în presă, inclusiv la autodenunțul principalului protagonist. Sperăm ca aceste declarații să fie anchetate de Procuratură, dar să fie susținute de probe reale și informații relevante care să permită recuperarea banilor. În acest sens, este primordial ca organele de drept din Republica Moldova să aducă toată lumina asupra beneficiarilor și organizatorilor acestei fraude. Aceștia, la sigur, știu unde și cum au fost transferați banii furați.

 

A.: Ce s-ar întâmpla dacă cele 14 miliarde ar fi fost puse pe seama BNM-ului, adică pe venitul pe care îl obține?

S.C.: Una din principalele consecințe ar fi fost decapitalizarea Băncii Naționale și necesitatea recapitalizării acestea din contul guvernului, potrivit legii BNM (art. 19). Conform estimărilor noastre, ar fi fost necesar de circa 12 miliarde lei pentru a acoperi soldul debitor al Fondului general de rezervă – o sumă la fel de impunătoare ca soldul creditelor de urgență convertite în datorie de stat (13,3 miliarde lei).

A.: Este posibil ca în viitor o parte din această sumă să fie asumată de Banca Națională?

S. C. În viitor, dacă Banca Națională nu va mai avea nevoie de recapitalizare pentru a respecta norma de acoperire a 10% din totalul obligațiunilor sale monetare, profitul BNM va fi folosit pentru reducerea datoriei de stat prin răscumpărarea obligațiunilor emise de Ministerul Finanțelor.

A.: Să vorbim și despre situația actuală din sistemul bancar moldovenesc. Cunoaștem despre acțiunile întreprinse la cele mai mari trei bănci din Moldova. De ce acum această intervenție timpurie la Moldindcombank? Au existat premise să se intervină mai devreme?

S. C.: Nu am putut interveni mai devreme din două motive. A fost nevoie de a finaliza lucrul de identificare a acționarilor concertați, acumularea probelor legale și vizarea acestora de juriști. Acest proces a fost demarat încă în primăvara anului curent, dar a necesitat aproape șase luni de lucru asiduu și migălos. Pe de altă parte, am ales să intervenim în baza noii Legi de redresare și rezoluție a băncilor, promulgate abia acum în octombrie, deoarece aceasta oferă măsuri de intervenție mult mai potrivite și calibrate comparativ cu cele prevăzute în fostul cadru legal. În baza noii legi am putut păstra continuitatea managementului și asigura funcționarea băncii în regim normal.

A.: Am putea asista în următoarea perioadă la o decizie similară și în cazul MAIB și / sau Victoriabank?

S. C.: În cazul MAIB pachetul de acțiuni concertate a fost deja blocat, în decembrie 2015 și martie 2016. Urmărim cu atenție procesul de vânzare a acțiunilor noi emise la Bursa de Valori a Moldovei și sperăm ca aceste acțiuni să fie cumpărate de un investitor instituțional de calitate.

Procedura de evaluare a acționarilor „Victoriabank” este acum în derulare și trebuie să ia sfârșit la finele anului. În funcție de rezultate, vom alege calea optimă pentru a asigura transparența acționariatului și buna funcționare a băncii. Un pas important în această direcție a fost restabilirea funcționării Consiliului de supraveghere al „Victoriabank” în septembrie curent, ca urmare a solicitărilor ferme ale Băncii Naționale.

A.: Despre transparentizarea acționariatului se vorbește de mult în Republica Moldova. Cunoaștem de asemenea despre angajamentele asumate de BNM față de Fondul Monetar Internațional, de a continua verificarea calității acționarilor din toate băncile comerciale din Republica Moldova și implementarea măsurilor de îmbunătățire a guvernanței corporative. Depășind episodul celor trei bănci – MAIB, Moldindcombank și Victoriabank – care este situția în restul băncilor?

S. C.: Bineînțeles că nu avem îngrijorări față de cele patru sucursale ale grupurilor financiare străine. Ne vom axa în principal pe controlul acționariatului la băncile locale mai mici. La această etapă este prematur să anticipez care vor fi rezultatele controlului. Pot doar să vă spun că nu ne așteptăm la probleme majore, deși vom depune aceeași stăruință ca și în cazul băncilor mari.

A.: Unii politicieni afirmă că în Moldova mai sunt posibile delapidări de proporții din sectorul bancar? Credeți că mai este posibil?

S. C.: Nu suntem feriți, desigur, de o nouă tentativă de fraudă, dar șansele ei de succes s-au micșorat substanțial de când am înăsprit regulile de raportare și monitorizare a activității băncilor comerciale. BNM va investi în profesioniști și tehnologii informaționale noi pentru a îmbunătăți capacitatea de supraveghere. În paralel, am mărit considerabil sancțiunile și penalitățile contra acționarilor și managerilor care au comis fraude sau alte neregularități.

A.: De-a lungul timpului au existat mai multe voci care spuneau că în Republica Moldova sunt prea multe bănci. În opinia dvs, ca specialist în domeniu și făcând abstracție că sunteți guvernatorul BNM, câte bănci ar trebui să avem?

S. C.: Nu cred că există un număr predefinit de bănci pentru o piață ca Republica Moldova. Cu riscul de a vă surprinde, am să răspund că este îndeajuns spațiu pentru toți. Țara noastră este într-adevăr mică, dar piața autohtonă de servicii financiare este încă la început de cale și oferă posibilitate de creștere pentru toți participanții. Dovada e succesul pe care îl au organizațiile financiare non-bancare ca societățile de leasing, de finanțare imobiliară sau microfinanțare. Nivelul scăzut de intermediere financiară poate fi măsurat prin coeficientul creditelor acordate raportate la Produsul Intern Brut, acesta e mult mai mic în Republica Moldova față de România, țările din regiune, nemaivorbind de spațiul UE.

Din punctul de vedere al băncilor, atât timp cât piața crește, poți crește cu ea și nu e nevoie să cauți alianțe cu concurenții. Experiența din regiune confirmă că fuziunile bancare dintre băncile autohtone sunt rare și se fac numai sub presiunea înăspririi concurenței, atunci când piața bancară începe să stagneze. Cu toate acestea, fuziunea dintre bănci oferă sinergii de cost și avantaje comparative considerabile care permit o dezvoltare accelerată. Din acest motiv nu exclud că vom asista la o consolidare a pieței bancare în următorii ani. Sucursalele străine ale grupurilor bancare internaționale sunt candidați ideali pentru a juca rolul de consolidatori ai pieței moldovenești.

A.: Să ne oprim puțin și asupra acordului cu FMI. A fost greu să-i convingenți pe cei de la Washington?

S. C.: Nu a fost usor. Dar la un moment dat am reușit să dobândim o susținere importantă din partea reprezentanților FMI pentru efortul de consolidare și reformare a sistemului bancar din Republica Moldova, lucru pentru care le sunt profund recunoscător.

A.: Acum ne puteți spune care au fost precondițiile pentru aprobarea și semnarea acestui Acord?

S. C.: Prefer să vorbesc despre angajamente prealabile și nu de precondiții, căci programul cu FMI a fost elaborat de comun acord cu partea moldovenească și a încorporat un număr important de inițiative ale Băncii Naționale. Scrisoarea de intenții și Memorandumul privitor la politicile economice și financiare au fost publicate în română, pe pagina-web a FMI (www.imf.md). În aceste documente găsiți lista integrală de angajamente incluse în program.

A.: Unii experți caracterizează acest acord ca fiind dedicat în proporție de 60% sectorului bancar. Sunteți de acord? 

S. C.: Nu am calculat în ce proporție, dar într-adevăr este un program dedicat, în mare măsură, reformelor și acțiunilor de remediere din sectorul bancar. E și legitim, ținând cont de faptul că de acolo au pornit toate problemele cu care ne confruntăm acum.

Prin aplicarea acestui program ne propunem să schimbăm în profunzime „regulile de joc” în sistemul bancar autohton. În special, am schimbat un șir de legi și am majorat sancțiunile pentru nerespectarea lor. Am identificat o listă de neregularități pe care urmează să le eliminăm, în special „păcatele capitale” ale sistemului nostru bancar – acționariatul netransparent, managementul defectuos și creditarea părților afiliate. Acestea vor fi monitorizate și eliminate în toate băncile comerciale. Scopul final al acestor măsuri este de a pune bazele unui sistem bancar nou, stabil și sănătos, care va fi capabil să relanseze finanțarea și creșterea economiei moldovenești.

A.: Plecarea dlui Moloșag la FMI este cumva legată de semnarea Acordului? Cu ce se va ocupa nemijlocit acolo?

S. C.: Este o coincidență, deși la nivel de calendar Marin Moloșag a făcut tot posibilul ca să nu plece până la aprobarea acordului cu FMI la care a contribuit personal și cu multă dedicație, împreună cu alți colegi de la BNM, Ministerul Economiei și Ministerul Finanțelor.

Dumnealui a preluat postul de consilier pe termen lung la FMI, responsabil de implimentarea politicii monetare și valutare în șapte țări din Africa de Est. Este o confirmare a calităților și experienței sale personale, apreciate de FMI, dar și a expertizei BNM în acest domeniu, care obține prin această numire o indiscutabilă recunoaștere.

A.: La începutul acestui an au fost speculații referitor la cursul valutar, că se va devaloriza foarte mult leul? La ce trebuie să se aștepte oamenii? Sunt premise pentru fluctuații mari în următoarea perioadă? Ce marjă?

S. C.: După deprecierea leului moldovenesc în 2015, cursul valutar a atins un anumit grad de stabilizare, confirmat pe tot parcursul anului curent. În ciuda unor tendințe sezoniere de apreciere și depreciere, nu observăm presiuni de competitivitate sau alte dinamici care ar justifica o îngrijorare sporită față de cursul valutar, cu atât mai mult că programul cu FMI va îmbunătăți poziția rezervelor internaționale ale BNM. Cu toate acestea, amintesc că BNM nu are o politică de țintire a cursului leului și intervine doar pentru a limita volatilitatea punctuală legată de imperfecțiunile pieței valutare moldovenești.

A.: Odată cu criza din sistemul bancar, pentru agenții economici creditele au devenit o povară sau imposibil de asumat. Când credeți că vom reveni, cel puțin, la situația anului 2013-2014?

S. C.: Observăm tendințe de ieftenire a creditelor comerciale, dar acestea rămân timide. Rata de bază a coborât de la 19,5% la 9% în ultimele opt luni, pe când ratele la creditele noi acordate de băncile comerciale au scăzut în medie de la 15% la 13%. O asemenea dinamică reflectă riscurile sporite ale agenților economici în această perioadă de stagnație economică, dar și costurile băncilor de finanțare și de provizionare a creditelor neperformante. Sperăm să asistăm la relansarea activității de creditare la rate mai accesibile în anul viitor, odată cu îmbunătățirea indicatorilor macroeconomici și însănătoșirea bilanțului băncilor comerciale.

A.: Din păcate în Republica Moldova atunci când cineva ajunge să fie numit într-o funcție importantă, încep a-i fi căutați oamenii din spate. Dvs al cui naș, cumătru sau fin sunteți?

S. C.: Adică, la francezi „cherchez la femme”, iar la noi „cherchez le naș”? Nu cred că ar fi relevant. Într-o țară atât de mică, în care toată lumea se cunoaște, cu așa o logică putem ajunge până la absurd. Corupția și traficul de influență nu au nevoie de rudenie, își construiesc propriile lor relații de „cumătrie” între persoanele interesate.

Totuși, ca să răspund la întrebare, nu am nici nași, nici rude în politică sau în mediul de afaceri al Republicii Moldova. Provin dintr-o familie de profesori universitari și învățători care s-au ținut mai toată viața lor departe de putere și business. Nu am pe nimeni în spatele meu. Unii ar zice că e o forță, alții – că e o slăbiciune. Dar nu e ceva nou pentru mine. Toată cariera peste hotare mi-am construit-o de unul singur, fără susținere de acest gen. În același timp, am lucrat aproape cincisprezece ani cu mulți oameni de afaceri și politicieni din numeroase țări și cred că am învățat cum să fac ca să promovez un proiect sau o idee. Sper să reușesc și acasă, în Republica Moldova.

Dle guvernator, vă mulțumim.