Care sunt regulile de secretizare și desecretizare a informației de interes public în R. Moldova?

Aceste reguli sunt prevăzute de mai multe acte normative, iar Legea cu privire la secretul de stat este principalul act legislativ în domeniu. Această lege prevede tipul informațiilor ce pot fi secretizate, autoritățile și persoanele cu funcții de răspundere cu atribuții de secretizare a informației, condițiile și termenii de secretizare. Este prevăzut și modul în care informațiile clasificate pot sau trebuie să fie desecretizate și în ce termeni, precum și condițiile de acces a anumitor persoane la aceste informații.

Trebuie menționate și Legea cu privire la protecția datelor cu caracter personal, Legea cu privire la secretul comercial și un număr de acte legislative care prevăd posibilitatea de restricționare a anumitor informații.

Ce probleme sau abuzuri ați observat în procesul de secretizare sau desecretizare a informațiilor de interes public?

Problema secretizării anumitor informații este strâns legată de dreptul de acces la informație al cetățenilor. Sunt două părți ale unei medalii: pe de o parte autoritățile statului au dreptul și obligația incontestabilă de a proteja anumite informații care sunt sensibile pentru stabilitatea securității naționale sau interesele societății, pe de altă parte este un drept fundamental al persoanei de a avea acces la informații. Acest drept este fundamental deoarece se conține în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această normă juridică spune că dreptul la exprimare include libertatea de opinie și libertatea de a primi și de a comunica informații. Deci, pentru a fi liber în exprimare trebuie să fii informat.

Pe plan internațional sunt recunoscute Principiile Globale privind securitatea națională și dreptul la informare (Principiile Tshwane) care sunt o culegere de standarde și recomandări a mai multor experți internaționali cu scopul de a asigura un echilibru între necesitatea statului de a secretiza anumite informații și respectarea dreptului la informație a persoanelor.

Analiza compatibilității cadrului legal din Republica Moldova cu aceste principii internaționale a relevat faptul că legislația țării noastre, în linii mari, este destul de bună și corespunde normelor și celor mai bune practici internaționale, dar acest lucru nu înseamnă că și implementarea acesteia este la fel de bună.

Este vorba de unele norme mai puțin vizibile din legislația autohtonă referitoare la secretizare și desecretizare, care uneori se interpretează extensiv de către autoritățile publice și duc la un exces de secretizare a documentelor. Suntem martori la situații când sunt secretizate documente și informații care nu ar fi trebuit să fie restricționate. Prin acest lucru se dăunează intereselor și dezvoltării societății.

Sunt necesare schimbări ale legislației pentru a preveni aceste abuzuri, fiindcă în spațiul public practic nu există informații ca vreun funcționar să fie pedepsit pentru restricționarea abuzivă a informațiilor de interes public?

Este problema unor reglementări normative care poate nu sunt suficient de explicite. Pe de altă parte mai avem de a face și cu o înțelegere mai slabă din partea funcționarilor publici a principiilor dreptului persoanelor de acces la informații.

Noi am propus Parlamentului mai multe amendamente la legislație care vor contribui la ameliorarea situației din domeniu. De asemenea, o soluție este ca societatea civilă și organizațiile non-guvernamentale să informeze opinia publică referitor la problemele pe care le vede și pe care le consideră importante pentru societate.

Ce are de pierdut cetățeanul simplu din restricționarea accesului la informații?

Omul simplu cu siguranță are de pierdut din astfel de abuzuri și restricționări ilegale. Pentru a fi liber în exprimare trebuie să fii informat, să știi în ce mediu te afli, pe ce stradă mergi și ce vecin ai. Dacă nu ai o informație deplină, corectă și adecvată la ceea ce se întâmplă în jurul tău ești cu ochii legați. Astfel, se poate întâmpla să iei o decizie greșită, fiindcă nu ai avut informația deplină.

În final, fiecare din noi pierde zilnic banii săi și a familiei sale din cauza restricționării multor informații de interes public de către autorități și a secretizării excesive a documentelor.

Să luăm, de exemplu, mult discutata problemă a publicării hotărârilor și deciziilor instanțelor de judecată. S-a complicat intenționat acest subiect, pentru a fi  pentru a fi împotmolit și nesoluționat. Atât principiile internaționale fundamentale de drept, cât și legislația noastră, prevăd foarte clar că actul de justiție este public. Dacă nu va fi astfel, nu putem pretinde la o justiție corectă, adecvată și legală.

O justiție care se face pe ascuns e lovită de riscul major de a fi incorectă sau ilegală. Iată de ce societatea trebuie să aibă acces la informații despre procesele judiciare, penale sau a de altă natură, pentru a cunoaște ce decizii au fost adoptate și ce decizii au rămas în vigoare.

Dacă vom ști că în țara noastră a fost sancționat un număr mare de persoane pentru nerespectarea regimului de viteză, atunci fiecare din noi va considera că autoritățile publice sunt foarte atente la acest capitol și își exercită obligațiile de asigurare a securității publice. În acest mod, fiecare din noi va fi mai atent la respectarea regulamentului circulației rutiere. Dacă vedem că împrejur este o regulă și că se respectă legea, infractorii sunt pedepsiți, iar cazurile civile sunt soluționate corect, atunci fiecare se va comporta mai corect, civilizat, mai legal sau democratic în această societate. În cazul când așa fel de informații sunt ascunse publicului larg, se poate presupune că ele conțin anumite ilegalități, respectiv membrii societății nu sunt așa de motivați de a respecta legea.

Aceste probleme ne afectează pe fiecare și nu sunt niște materii abstracte interesante pentru 3-4 ONG-uri care nu au cu ce se ocupa.

Dacă să revin la cazul publicării hotărârilor judiciare, sper că va fi luată o decizia în corespundere cu Constituția țării și cele mai bune practici internaționale. Astfel încât accesul cetățenilor la aceste decizii să nu fie restricționat.

De ce autorităților publice din țara noastră refuză atât de des oferirea informațiilor de interes public?

Este o meteahnă mai veche a autorităților publice din R. Moldova de a motiva anumite restricționări prin norme juridice pe care ele, de fapt, nici nu le-au citit.

Referindu-mă la secretul comercial, am întâlnit mai multe cazuri când se manipulează cu această noțiune fără a se cunoaște conținutul actului legislativ, unde sunt specificate exact condițiile în care o anumită informație devine secret comercial.

Restricționarea anumitor informații trebuie să fie corelată și cu alte acte normative, inclusiv cu legea cu privire la secretul de stat care reglementează foarte clar ce tip de informații nu pot fi secretizate. De exemplu este interzisă secretizarea informațiilor care se referă la comiterea unor ilegalități sau infracțiuni.

Aș vrea să mai amintesc și de Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova din 22 iunie 2015, care a dat o interpretare normei constituționale cu privire la accesul la informație, analizând foarte atent baza normativă a R. Moldova și cele mai bune practici internaționale.

Recomand ca funcționarii care nu sunt siguri cu privire la decizia de restricționare a unor informații sau oferirea acestora publicului larg să analizeze această decizie a Curții Constituționale, să o recitească dacă este necesar și să ia o decizie corectă, care să corespundă cu interesele societății.

Oricare funcționar este și el membru al societății. Societatea nu poate prospera sau avansa spre standarde mai înalte, pășind prin întuneric.

Subliniez faptul că nu toate informațiile trebuie să fie accesibile. Există un cerc de infirmații care trebuie restricționate în interesul societății, dar el nu trebuie lărgit la infinit asupra tuturor informațiilor cu caracter public.

Ce riscă în prezent funcționarii care restricționează abuziv accesul la informații?

Ei riscă sancțiuni destul de dure, începând de la cele disciplinare, contravenționale sau chiar penale. Problema constă în aplicarea legii. Avem norme, există sancțiuni și posibilitatea de a le aplica, dar acest lucru nu se prea întâmplă.

Principiile internaționale prevăd că autoritățile publice trebuie să dețină niște liste, care să fie accesibile publicului larg, cu privire la documentele secretizate. Acest fapt înseamnă că unele informații pot și trebuie să fie secretizate, dar noi, membrii societății trebuie să știm care informații au fost secretizate, fără a cunoaște conținutul lor. De exemplu, existența unor obiective militare. Noi nu trebuie să știm unde se află ele și ce caracteristici au, dar să cunoaștem că această informație a fost secretizată.

La moment, acest principiu nu este respectat în R. Moldova. Când vom avea disponibile liste ale documentelor secretizate, atunci vom ști ce tip de informații a fost clasat și, dacă este necesar, vom putea pune întrebări legate de legalitatea și oportunitatea secretizării anumitor informații. Deși cetățenii au acest drept conform legii, în condițiile actuale, nu este posibilă contestarea anumitor decizii de secretizare, pentru că nici nu știe de existența lor.

Ce s-ar întâmpla dacă am avea un acces mult mai liber la informații de interes public, cum se întâmplă de exemplu în cazul Italiei?

Nu am avea nimic de pierdut de la o deschidere mai mare. Adevărul nu dăunează, dăunează minciuna.

Din păcate la noi în țară, în activitățile de urmările penală se folosește foarte des noțiunea de secret al anchetei sau interes al urmăririi penale.

Eu am activat în funcția de procuror, am investigat mai multe cazuri penale și am participat la înfăptuirea justiției în instanțele judiciare. Pot să vă spun că am avut cazuri cu mai mulți inculpați sau cu mii de părți vătămate. În ciuda acestui fapt, nu a apărut necesitatea de a restricționa anumite informații și nu a avut de suferit nici un proces penal.

Când văd acum multe cazuri de trimitere la secretul anchetei sau interesele urmăririi penale, am impresia că nu acesta este motivul de bază, ci se urmărește ascunderea unor interese personale sau de grup care nu se încadrează în reglementările legale. Se manipulează abuziv cu unele noțiuni juridice, inclusiv normele referitoare la accesul la informație.

Să luăm exemplul „X”-urilor din hotărârile judiciare. Astfel, pe de o parte se încearcă protejarea anumitor informații, care ar constitui date cu caracter personal, dar acest lucru se face atât de stângaci, că mai curând seamănă cu o farsă. Atunci când studiezi mai multe dosare, observi că sunt puse „X”-uri la anumite informații, dar rămân alte date, care îți permit să identifici persoana în cauză. Aici apare întrebarea: care a fost necesitatea de a introduce aceste restricții și de a complica accesul societății la aceste documente?

Ședințele judiciare sunt publice, cu mici excepții. Deci oricare persoană poate participa la o ședință publică. Astfel, acolo poate intra un ziarist, un reprezentant al unei organizații non-guvernamentale sau oricare alt om din stradă, să asiste și să audă numele și prenumele inculpatului, a părții vătămate, a martorilor. Mai apoi el poate povesti altor persoane aceste informații. Despre ce protejare a datelor cu caracter personal noi vorbim dacă primordial este principiul publicității și transparenței actului de justiție? Este inacceptabil să restricționezi accesul publicului la actul de justiție. În caz contrar ne transformăm într-o societate medievală.

Materialul este realizat în cadrul proiectului „Promovarea și implementarea Principiilor Globale privind Securitatea Națională și Dreptul la Informare”, implementat de Institutul de Politici Publice, cu sprijinul financiar al Departamentului Justiție și Drepturile Omului al Fundației Soros-Moldova.