Irina, câteva reportaje televizate recente au trădat faptul că numele de familie al soțului dumneavoastră are legături cu ideea de afaceri pe care ați implementat-o de curând. Cum se face că viața bate atât de frumos filmul? 

Legătura dintre numele de familie al soțului și copiilor noștri: „Mura” și pasiunea mea este doar o coincidență și o glumă a prietenilor, precum că îmi dedic viața murelor, din câmp și de acasă.

De fapt, ideea vine din altă parte… Fiind copil, adoram să hoinăresc pe dealurile din împrejurimile satului natal Teleșeu, știam locurile unde cresc fragi, mure și așteptam cu nerăbdare perioda de coacere, iar când am devenit studentă la Ecologie și Protecția Mediului, specializându-mă în ecologia plantelor medicinale (murul fiind una dintre plantele medicinale valoroase) și studiind mai profund, am descoperit întâmplător că există și mur de cultură, fără ghimpi, mult mai mășcat și mai dulce, mi-am zis că le cultiv cu prima ocazie.

Intuim că în spatele proiectului se ascund cercetări de ani, proiecte de afaceri, eșecuri și investiții nerambursate încă. Cât de greu sau ușor a fost să vă vedeți visul împlinit?

Cred că încă suntem în acea perioadă de cercetare, eșecuri, dezamăgire cu unele soiuri. Dar oricum nu cedez și nu mă las de această pasiune a mea. Nu pot să spun că a fost foarte greu, poate puțin mai multă muncă, dar când o faci cu plăcere, nu simți oboseala.

Povestiți-ne despre soiurile pe care ați reușit să le aduceți în Moldova și să le cultivați în prezent, alături de familia dumneavoastră.

De fapt, nu am fost eu persoana care le-am adus în Moldova, au fost câteva persoane mai curajoase, de la care mi-am îmbogățit și eu colecția. Am 6 soiuri, unele mai mari și mai dulci, altele doar mari, altele doar dulci.

Dar dacă aș începe o dată, cu siguranță nu aș mai procura material săditor din țară, dar aș importa material săditor calitativ, devirusat și certificat de la pepeniere specializate, dar nu de la amatori. Nu că aș fi împotriva amatorilor, doar că dacă îți dorești să inițiezi o afacere, nu să cultivi în grădină 2-3 arbuști, trebuie să investești corect.

Murele deja se coc, ce piețe de desfacere țintiți, cine e targetul murelor ecologic pure și unde le veți comercializa?

Oficial nu le putem numi ecologice, pentru că nu suntem certificați eco, dar persoanele care mă cunosc, știu foarte bine că nu o să-mi permit niciodată să poluez mediul sau să-l prelucrez cu substanțe care ar putea afecta sănătatea oamenilor, în primul rând pentru căfiecare partidă culeasă este degustată de copiii mei și nu în ultimul rând pentru că sunt ecolog de specialitate și mă doare sufletul pentru orice frunză sau insectă. De aceea consumatorii principali sunt prieteni, prieteni ai prietenilor… etc. Bazându-ne pe relații de încredere, primim comenzi prealabile pe rețele de socializare. Când avem cantități mai mari, apelăm și la en-gross-iști.

Agricultura e numită deseori un joc de noroc: în funcție de anumite condiții, fie există roadă, fie - nu. Care e secretul reușitei familiei Pompuș-Mura?

Aveți perfectă dreptate cu jocul de noroc, misiunea noastră e să îngrijim la timp și corect plantele, însă condițiile climaterice nu le putem modifica (între timp, tot omenirea a adus clima la nivelul actual).

Totuși, pentru a minimiza riscurile, e bine să avem soiuri sau chiar culturi diferite, în cazul că un soi/o cultură e afectată de îngheț, arșiță etc., rămâne altul, cam aceasta ar fi logica.

Un alt punct foarte important, ba cred că cel mai important, care depinde de noi, e să selectăm corect soiul, căci, cum zicea Miciurin: „Soiul hotărăște totul”.

Vă rugăm să lăsați un sfat pentru alți agricultori începători, care au o idee inovatoare, dar se tem să o pună în valoare din cauza riscurilor și a lipsei de resurse.

Despre risc și șampanie știm cu toții, de aceea, dacă avem o idee, trebuie să o realizăm.

Cred doar că e obligatoriu să îți placă ceea ce vrei să faci, căci dacă nu îți imaginezi ce înseamnă o plantă și care sunt organele ei de bază și o vezi doar ca pe o sursă de venit, nu cred să meargă. Riscuri există întotdeauna, dar trebuie să analizăm bine și să facem pasul decisiv.