Potrivit lui Soli Özel, cei care au elaborat aceste amendamente „par să fi ignorat 150 de ani de istorie turcă, să nu mai vorbim cele mai fundamentale lecții ale democrației liberale”.

„Sistemul politic care va intra în vigoare în 2019, după alegerile parlamentare și prezidențiale din acel an, va desființa postul de prim-ministru și va concentra puterea executivă în mâinile unui președinte, care conduce, de asemenea, un partid politic. Adunarea Națională - instituția fondatoare a Republicii turce - va pierde multe din puterile sale, și capacitatea sa de a-l verifica pe președinte va fi redusă considerabil, deoarece președintele o va putea dizolva în orice moment.

Mai mult decât atât, schimbările în modalitatea de numire a judecătorilor îi vor da președintelui puterea decisivă asupra sistemului judiciar. Independența și așa fragilă a sistemului judiciar va fi slăbită în continuare, iar separarea puterilor va deveni lipsită de sens”, explică autorul articolului.

„Amendamentele au fost aprobate după o campanie persistentă de disimulare, declarații false, și demonizare. Oponenții au fost acuzați de colaborare cu teroriști și oficiali occidentali, în special cu liderii Uniunii Europene, au fost atacați în mod deschis. Dar Erdoğan, care a condus campania, a evitat orice discuție reală a ceea ce ar putea atrage după sine pachetul reformei constituționale, doar promițând în schimb sporirea măreției Turciei”, notează Soli Özel.

Potrivit acestuia, „simpatizanții opțiunii „Nu” au fost supuși la cel puțin 200 de atacuri documentate, unele dintre ele violente. Membrii Partidului Popular Democrat kurd, inclusiv doi co-președinți, alți oficiali ai partidului, și diferiți administratori locali, s-au aflat în închisoare din noiembrie”.

„În ziua votului, Consiliul Electoral Suprem al Turciei a luat o decizie controversată cu privire la acceptabilitatea buletinelor de vot care nu aveau ștampilele oficiale pe verso, fapt ce a stârnit îngrijorările cu privire la nerespectarea procedurii și a aruncat o umbră asupra legitimității rezultatului - care este acum puternic, deși zădarnic, contestat.

Erdoğan a fost vizibil zdruncinat de rezultatul strâns la referendum și breșă în sprijinul acestuia. Dar, fiind maestru al jocului politic la Ankara, el va încerca să-și modeleze ordinea de zi astfel încât să-și urmeze cursul actual, mizând pe polarizarea internă și, probabil, manevrând pe exterior. El nu a dat de înțeles că va încerca să aplaneze tensiunile din țară. Dimpotrivă, a sugerat că va reintroduce pedeapsa cu moartea - o mișcare care ar împiedica Turcia să adere la UE”, mai scrie autorul articolului.

„Dar acesta este doar începutul. Doritorii să prevină Turcia de la cădere în capcana autoritarismului electoral trebuie să formeze un nou spațiu politic și să propună alternative. Dacă nu, Erdoğan va câștiga alegerile prezidențiale în 2019 și rapid să facă uz de puterea sa nou extinsă în moduri care ulterior vot putea fi mult mai dificil combătute”, conchide Soli Özel.