În urmă cu zece ani, în iulie 2007, prima undă de șoc, a creditelor subprime, se făcea simțită pe piețe, iar aceasta nu a întârziat să se propage în întreaga lume.

Acum, un deceniu mai târziu, după planurile de urgență, de salvare a băncilor și după recesiuni, lucrurile stau în sfârșit mai bine. Creșterea zonei euro este pozitivă de 16 trimestre, iar în acest an, aceasta este așteptată să se apropie de 2%.

Și totuși, mulți europeni, și în special francezi, nu au sentimentul că criza s-ar fi încheiat, scrie Le Monde. Și totul din cauza șomajului încă ridicat, în special în rândul tinerilor. Dar și din cauza sentimentului că, din 2008, ascensorul social nu mai funcționează, sau funcționează mai prost.

De-abia întoarsă pagina unei crize, că germenii uneia viitoare deja mijesc. Astfel, deriva creditelor subprime din 2007 a fost favorizată de politica dobânzilor scăzute introdusă anterior de banca centrală americană pentru a lupta împotriva exploziei bulei internetului, în 2001.

Ce va produce următorul crah? Care sunt, dintre „bombele cu ceas“ identificate de economiști, cele care vor arunca din nou economia mondială în haos? Prin definiție, acestea sunt imposibil de prevăzut. Dar, premisele nu lipsesc. Pentru că excesele lumii financiare au reapărut. Dovadă stă euforia de pe segmentul LBO. Deși se dovedesc mai prudente decât în 2007, (însă pentru cât timp?), fondurile de capital-investiții, aliate cu băncile, și-au reluat șirul achizițiilor de companii recurgând masiv la împrumuturi.

Datoriile, o problemă permanentă. Cea mondială, publică și privată, a crescut de la 190% la 230% din PIB din 2001 până în prezent. În SUA, gospodăriile au reînceput să se împrumute masiv. Mai puțin pentru achiziții de locuințe, cum s-a întâmplat înainte de criză, cât de mașini sau pentru studii. Ultimul tip de împrumuturi a înregistrat astfel mai mult de o dublare în 10 ani, atingând 1.300 miliarde de dolari.

În China, companiile sunt cele care și-au dublat nivelul îndatorării din 2008, acesta ajungând acum la 160% din PIB. „De această dată, e diferit, există garanții“, tot auzim. Totul este sub control, ni se promite, dar chiar așa stau lucrurile? Adevărata întrebare este dacă economiile noastre sunt mai bine pregătite decât în 2007 pentru a face față următorului șoc.

Zona euro și-a întărit instituțiile. Însă creșterea este în continuare artificial susținută de BCE. Or, această susținere nu va fi eternă. Fără aceasta, iar dacă, între timp, guvernele nu-și vor fi suflecat mânecile pentru a-și asigura marjele de manevră, țările noastre vor fi prea slabe pentru a rezista, avertizează Le Monde.

Un avertisment similar a venit recent și din partea șefei FMI, Christine Lagarde, care a declarat că nu exclude apariția unei noi crize financiare pe viitor, potrivit CNBC.
Lagarde a atras atenția asupra imprevizibilității crizelor financiare și a declarat că miniștrii de finanțe și autoritățile ar trebui să acționeze cu prudență pentru a se pregăti pentru o astfel de eventualitate.

„De unde va veni, ce formă va lua, ce amploare va avea vom vedea, iar în mod tipic o criză nu vine niciodată de unde te-ai aștepta“, a avertizat șefa FMI.