Descoperirea a fost făcută de regizorul Victor Galușca, în timp ce filma lucrarea sa de licență, alături de operatorul Andrei Moraru. Galușca a găsit în curte și în pragul casei bucăți de peliculă care s-au dovedit a fi negative de fotografii. „La început am găsit doar câteva, erau sub 20”, a spus regizorul, potrivit REL. „Am mers cu ele la Chișinău, le-am scanat, mi-am dat seama că sunt valoroase și, peste o săptămână, când m-am întors, am zis să mai intru poate mai găsesc vreo câteva. Și fix din același loc de unde le-am luat pe toate atunci mai erau tot cam atâtea la număr. Parcă era istoria aceea biblică cu făina care era luată și apărea înapoi.”

Oamenii din sat au confirmat că în acel loc trăise cândva Zaharia Cușnir, iar pozele îi aparțineau lui. Mentorul lui Galușca, Nicolae Pojoga, a început să scaneze, retușeze și indexeze fotografiile încă de atunci, în speranța de a acoperi un timp mort al Republicii Moldova din anii ‘50 și ‘60, din secolul trecut. Pojoga a explicat pentru REL că atât controlul din acele vremuri al fiscului, cât și cenzura, i-au făcut pe oameni să fotografieze foarte puțin.

 

Cușnir fotografia nunți, înmormântări, hore, sărbători, precum și poze de acte. Cu aparatul său incomod marca Lubitel, ce conținea un număr mic de clișee - 12, în loc de 36, el reușea să surprindă lumea satului în toată frumusețea ei brută și melancolică. „Se observă că a fost prima întâlnire a sătenilor cu un aparat de fotografiat și îi putem vedea naturali, sinceri, așa cum sunt ei”, a remarcat Galușca.