Cum a fost prima perioadă a sarcinii? 

Din start nu au fost probleme. Analizele erau bune, la USG era tot ok. Pâna la 18 săptămâni. 

Când au apărut primele probleme? 

Într-o dimineață m-am trezit, era joi și îmi tremura inima. Simțeam că ceva nu e în regulă. În aceeași zi am mers la USG din nou, la care mi s-a zis despre prima anomalie. USG am făcut în Anenii Noi, la doi medici. Da, mi-au explicat că fătul avea multiple anomalii de dezvoltare. Am decis să vin și la Chișinău să fac ecografie. 

Primii medici din Chișinău la care a făcut USG: Bejan și Șișnițanu. 

La Chișinău am făcut USG la domnul Bejan, Șișnițanu și Colibaba. Primii doi mi-au spus că sarcina e eșuată și nu are șanse. Domnul Bejan mi-a precizat patologiile când aveam 19 săptămâni. La Șișnițanu am fost în aceeași zi. Ulterior, mi-am făcut la Colibaba înscriere pentru data de 8 decembrie. Până atunci am stat acasă. Eram convinsă că fata mea o să trăiască. Duminică, 3 decembrie, însă, am avut dureri și am mers la Centrul Mamei și Copilului. Acolo au refuzat să mă interneze și m-am întors acasă. 

Pe 8 decembrie, la Colibaba la ecografie am văzut că lichidul a ajuns aproape de inimă. Se vedea cu ochiul liber, atunci am înțeles că am pierdut lupta. În total, cu cele două de la Anenii Noi, au fost cinci ecografii. Ultima ecografie a fost făcută la doamna Fuior de la Institutul Mamei și Copilului.

Ce a făcut după diagnoză? 

Am refuzat să cred, am zis că o las, iar dacă mi-o ia Domnul, să mi-o ia El. Am mers acasă.

Ce a urmat?

Sâmbătă, 9 decembrie, am revenit din nou cu dureri la Institutul Mamei și Copilului. Atunci m-au internat. Era spre seară. Era aceeași doamna care prima dată mă refuzase. Dar în document nu e specificat că am venit cu dureri, era specificat că trebuie să nasc. Doamna Ana o cheamă. 

Ce s-a întâmplat de sâmbătă până luni:

Nu a fost nimeni alături de mine. Au fost de vreo câteva ori asistentele și îmi dădeau termometrul, nimic mai mult. La început a fost soțul cu mine, dar după ce mi-au zis medicii că nasc în vreo patru ore, l-am trimis acasă, ca să nu vadă aceste chinuri, credeam că repede o să scap de acest iad. Nu a fost nimeni la mine din medici, m-a chemat de două ori Rezneac (n.r. - Veaceslav Rezneac, șeful Secției Ginecologie) la masă să vadă dacă s-a deschis uterul. Atât. 

Ziua de luni, 11 decembrie

Mi-au zis că Fuior (n.r. - Liliana Fuior-Bulhac, șef de secție, medic ecografist categoria superioară) trebuie să confirme oprirea sarcinii. Mi-a făcut USG. După aceasta m-au trimis la genetică, să aprobe, apoi am dus istoria altui domn, apoi m-au trimis să iau pastile care să oprească sarcina. Prima pastilă a fost băută luni la amiază. Nu aveam dureri ca sâmbătă, ele veneau și treceau. Burta se împietrea periodic și mă durea, apoi trecea.

După prima pastilă

Medicii nu verificau. Am întrebat ce va urma, am primit răspuns ca îmi va explica pe parcurs, dar nu a mai apărut. Am întrebat o altă asistentă medicală, de acolo am aflat că am nevoie de pelincuțe și scutece. Apoi din internet am aflat ca prima pastilă oprește respirația și alimentația copilului.

A doua pastilă

Miercuri, 13 decembrie, la 5.50 m-au trezit. La 6.10 maximum aveam dureri deja. Miercuri am luat patru pastile. Mai târziu, tot miercuri, mi-au mai dat încă patru pastile, câte două de două ori. Le-am ținut sub limbă. Pe parcursul zilei mi-au făcut cinci injecții. În reste, medicii nu făceau nimic. Am început să vomit verde și am auzit din coridor cum au zis : „Ș-apoi și nu poate ieși la baie să verse?!” apoi mi-au adus „sudna”. Durerile au durat 23 de ore... Eu voiam la baie... Luam „sudna” și mă duceam pe masa din baie... Asistenta medicală nu voia să cheme medicul, mereu găsea ce să îmi spună, una dintre fraze a fost : „Nu avem cu ce te ajuta, eu decid aici când vine medicul și când nu.”

Pentru ziua de joi, 14 decembrie, pierde firul cronologic 

Avortul

Am născut pe la 4.30 în data de 15 decembrie, vineri, imediat după ce a plecat asistenta medicală. M-a mustrat un pic că e sânge, nu țin minte cu exactitate ce a zis, dar până a venit asistenta medicală, deja era născută fețita. Medicul de gardă era în altă parte, nu era în secție în genere. Nu-i știu numele. Apoi mi-au tăiat cordonul și cu cleștele în mâna m-au trimis dintr-un capăt de coridor în altul, ca să mă urc pe masă. Copilul s-a născut mort. Eu am văzut-o, până a venit asistenta medicală eu deja am analizat-o. Au pus-o pe cântar, într-o sacoșă galbenă, pe care tot eu am cumpărat-o și a zis că nu e nici fată, nici băiat. M-au curățat și m-au trimis acasă. Au zis să vin peste vreo trei săptămâni.

Diagnosticul

Au scris: Hidrocefalee, defect de sept nazal, acumularea lichidului în cutia toracică, ventriculomegalie. 

Familia

Soțul nu știa că sufăr, nu puteam răspunde la telefon, îmi scria mesaje într-una. Când au apărut complicațiile nu putea deja să vină. 

La început, nu am povestit nimănui... Eram mult prea șocată, ca și acum de altfel. Soțul zice să mergem mai departe, dar mi-e frică. 

Despre asigurare medicală și bani pentru reparația spitalului 

Poliță am, dar am achitat pentru medicamente, nu toate. Ei m-au trimis să îmi iau acele pastile care provoacă avortul. Când am luat prima pastilă, luni, o domnișoara mi-a zis că a uitat să îmi spună să dau pentru reparația spitalului.

Alte boli

Nu sufăr de boli cronice sau alte patologii. Înainte de sarcină am avut doar ceva disfuncții hormonale.