Vedeți mai jos părerea argumentată pe puncte, a Natei Albot, cofondatoare a Asociației „KLumea”:

„Înțeleg că unora s-ar putea să li se pară că nu e colegial ce voi scrie mai jos. Dar eu consider că să bați alarma atunci când presa comite o nedreptate gravă este mai important decât să fii solidar cu colegii de breaslă.

1. Acum câteva zile echipa de la Rise Moldova a publicat o investigație, realizată în baza mărturiilor făcute de 2 persoane și a unui proces penal pornit acum 1 an, despre care cei vizați în proces nici măcar nu au fost notificați de către organele de drept. Deci e vorba de o anchetă, în care se adună probe și care nici pe departe nu înseamnă că cei vizați poartă vreo vină. Vina se demonstrează în instanță. 

2. Investigația se bazează pe mărturiile a 2 persoane, care aduc acuzații foarte grave la adresa unei clinici din Turcia, precum că le-ar fi operat copii, au perceput banii adunați din donații, dar nu le-au îmbunătățit starea fizică, problema de sănătate rămânând nesoluționată.

3. Investigația de la Rise sapă destul de puțin în direcția spitalului acuzat, inclusiv refuză să meargă până la Istanbul, pentru a lua și opinia părții vizate (pentru că așa se face atunci când cineva acuză pe altcineva), în schimb bagă în investigație o altă linie de subiect: o platformă care adună donații pentru diverse cazuri de caritate.

4. Respectiva platformă este prezentată drept una care este complice la fărădelegile legate de spitalul turc. Deși în niciunul din cazuri platforma nu a fost implicată în colectarea de fonduri. În niciunul din cele 2 cazuri menționate în reportaj! 

5. Cei de la Rise însă insistă că sunt și alte 10 cazuri foarte asemănătoare, dar că sursele nu vor să vorbească. Bine, sursele nu vor să vorbească în fața camerei, dar la procuratură, dacă tot este dosar penal, acest încă 10 cazuri trebuie să dea mărturii?

Probabil că da. Deocamdată însă, dosarul penal este intentat în baza a aceleași 2 personaje. Iar cifra de „încă 10 cazuri” rămâne să fie o enigmă. Ceea ce mai aflăm între timp este că există beneficiari ai platformei de caritate, care s-au plâns la procuratură că au primit vizite acasă de la persoane necunoscute și au fost insistent rugate să facă declarații împotriva platformei, deși nu aveau niciun motiv să depună vreo plângere. Dacă nu greșesc, este vorba de intimidare și inventare de martori falși, pentru a justifica procesul pornit.

6. În a doua linie de subiect a investigației se vorbește despre transparența activității platformei caritate.md. La drept vorbind, din punct de vedere jurnalistic eu văd aici subiecte pentru 2 investigații separate și nicidecum de una în care s-au turnat toate într-o cratiță ca să iasă o istorie cât mai șocantă, cu intenții meschine și escroci care se îmbogățesc pe spatele oamenilor.

7. Așadar credibilitatea și transparența platformei este pusă la îndoială, prin faptul că nu oferă rapoarte publice, nu afișează nicăieri acte care ar dovedi că toți banii adunați sunt destinați pentru tratamentul celor care au nevoie. Din declarațiile celor din spatele platformei, acte au fost oferite jurnaliștilor de la Rise, doar că ele nu au fost luate în considerație. De asemenea, pe site-ul caritate este un compartiment unde sunt încărcate documentele care vizează cazurile pentru care s-au adunat bani până acum. (https://www.caritate.md/files/) Doar că pentru a le vizualiza trebuie să solicitați o parolă de acces de la platformă, pentru că, din câte înțeleg eu, aceste documente conțin informații cu caracter personal. Presupun că la solicitarea unui jurnalist, accesul la aceste acte poate fi deschis

8. Da, nu au un raport public de activitate pentru cele 18 luni de activitate.Dar au 311 cazuri rezolvate până acum și nicio plângere din partea vreunui beneficiar pentru care platforma a făcut campanie de colectare de fonduri. Reiterez, cele 2 mame din reportajul Rise nu au adunat bani prin platforma Caritate. Prima a adunat banii prin Guvern24, iar cealaltă a primit o donație privată pentru tot tratamentul.

9. Și acum întrebare, dragi colegi jurnaliști:

Este oare lipsa unui raport de activitate a unei platforme de caritate, pentru că deocamdată aceasta este singura neregulă pe care eu o văd în toată această istorie, un motiv ca:

- cei din spatele platformei să fie anunțați drept un ”grup criminal care identifică copii bolnavi!” și îi abordează pentru a le organiza campanii de caritate, ca să câștige bani de pe urma lor (aici e foarte important de menționat că platforma caritate.md, spre uimirea mea, nu concepe niciun comision pentru beneficiu propriu, ci doar un comision pentru acoperirea cheltuielilor bancare și a comisioanelor pentru implicarea altor platforme precum Paypal sau, mai noi am aflat, Orange Moldova )

- să arăți în reportaj fețele oamenilor din spatele platformei, atunci când vorbești despre grupul criminal, iar după asta redacția Rise să declare că ei pe nimeni nu au numit așa, că cică așa era scris în ordonanță de la procuratură. Ordonanță pe care nu știm cine a scris-o și dacă acea persoană avea probe pentru această formulare, care se referea la respectivii oameni

- să realizezi un reportaj cu acuzații grave la adresa unor afaceriști turci, iar povara acuzațiilor să o transferi, fără nicio probă, peste oameni concreți, cu nume și fotografii incluse în reportaj, înțelegând ce impact poate avea asta asupra vieții personale a acestor oameni și, mai ales, ce impact poate avea în societate. Nu poți să vii cu asemenea acuzații fără să estimezi cât de mult vor fi afectați spectatorii cărora li se va insufla ideea că sunt înșelați și cineva își bate joc de generozitatea lor.

Dar cel mai grav:

- să discreditezi ideea de caritate comunitară într-o țară în care 48 mii de oameni trăiesc cu diagnosticul de cancer, unde știrile ne comunică periodic despre malpraxis și corupție în oncologie, unde medicii sunt obligați să folosească medicamente de proastă calitate, unde medicamentele de calitate costă o avere și unde majoritatea (nu toți), dar majoritatea pacienților își caută salvarea în afara țării, iar finanțele pentru aceste tratamente pot fi colectate doar prin fundraising comunitar.

Voi considerați că e mai corect să nu fie platforme, dar oameni să adune personal bani? Da e mai ușor, când ești o persoană publică, ai comunitate mare și te știe multă lume. Voi ați văzut în conferința de presă acești părinți necăjiți, pe care nu-i știe nimeni, veniți de la sate. Cum să răzbată ei la voi, cei care credeți că donațiile trebuie făcute personal. Cine să-i ajute, să le explice, cum se face o campanie de fundraising?

Țin să închei prin a spune, că în lipsa probelor pentru acuzațiile grave aduse la adresa a platformei, deocamdată cea mai gravă greșeală în ce privește Caritate este comunicarea cu publicul.

Dezaprob felul în care platforma a reacționat la investigație, postând imaginea jurnalistei și felul în care în continuare se comunică cu presa și internauții. O comunicare în care predomină doar emoții și prea puțină rațiune.
Deși, omenește vorbind, nu știu cum aș putea să-mi păstrez eu rațiunea trează, dacă m-aș pomeni cu asemenea acuzații grave la adresa mea.
Consider important să mă pronunț în acest caz, pentru că este unul de un mare interes public, în care goana după senzație a prevalat asupra bunul simț și a normelor jurnalistice.

Nu dăună, nu este doar un principiu pentru medici. Este perfect aplicabil pentru jurnaliști. Și marele meu regret este că o sursă credibilă de informație, precum era până acum Rise pentru mine, a comis o mare eroare profesională, pe care ei nu o recunosc și consideră în continuare că și-au făcut bine treaba. O eroare care are un impact distructiv imens asupra noțiunii de caritate în societatea noastră, asupra empatiei și generozității, asupra câtorva vieți de oameni concreți, dar și asupra puținului jurnalism independent rămas în Moldova.

Și da, aștept cu mare nerăbdare declarații oficiale de la cei care au pornit ancheta pe marginea acestui caz.”