Prin urmare, CC a stabilit că prevederile nu îndeplinesc standardul calității legii penale, fiind contrare articolelor 1 alin. (3) și 22, coroborate cu articolul 23 alin. (2) din Constituţie.

Potrivit Curții, norma contestată îi acordă o marjă largă de discreție instanței de judecată, fapt care generează existența hotărârilor judecătorești cu interpretări diametral opuse. Judecătorul însuși se află în dificultate, fiind pus în situația de a alege între mai multe variante posibile, în lipsa redării clare a normei și, implicit, a regimului sancționator aplicabil.

Decizia integrală a CC poate fi văzută aici.