Din relatările tinerei, în iarna anului 2014, dimineața, a fost internată într-o instituție medicală acuzând dureri abdominale. La spital a fost supusă investigațiilor, transferată în secția chirurgie septică unde a fost examinată de câțiva medicii chirurgi care au exclus problemele de ordin ginecologic și au stabilit diagnosticul preventiv: Abdomen acut, Ocluzie intestinală. Medicii au decis că starea de sănătate a pacientei impune efectuarea unei intervenții chirurgicale în regim de urgență. Deși rezultatele examenului ultrasonografic indica probleme de natură ginecologică (formațiuni chistice bilateral, pe dreapta aspect endometrial, nu se exclude inflamator), medicii chirurgi nu au solicitat consultația sau implicarea din start în intervenția chirurgicală preconizată a unui medic ginecolog.

În timpul operației, chirurgii și-au dat totuși seama că era nevoie de un ginecolog. În sală a fost chemat un medic de profil care a și decis și a efectuat înlăturarea ovarelor și trompelor uterine. Din declarațiile ulterioare ale medicilor chirurgi, s-a stabilit că decizia de înlăturare a trompelor uterine și a ovarelor a aparținut medicului ginecolog, chirurgii la rândul lor (deși nu erau factori de decizie) au susținut această decizie și o consideră una corectăMedicul ginecolog a susținut că nu a fost implicată în diagnosticarea pacientei la etapa preoperatorie iar decizia de înlăturare a trompelor uterine și a ovarelor a fost luată în timpul intervenției chirurgicale și a fost una colectivă nu personală.

Până la operație, nimeni din personalul medical nu a solicitat acordul pacientei, deși el e obligatoriu, nu i-au explicat în ce constă intervenția sau care ar putea fi consecințele.

Ulterior, tânăra a aflat că acordul informat pentru intervenția chirurgicală a fost solicitat și semnat de către mama sa, care a semnat un acord pentru intervenția chirurgicală, dar nu și pentru înlăturarea ovarelor și trompelor uterine ale fiicei sale.

În luna martie 2017, IDOM a depus o acțiune în instanța de judecată împotriva instituției medicale privind compensarea prejudiciului moral și material cauzat.

Femeia a solicitat despăgubiri morale de 2.000.000 lei, 200.000 lei pentru mama ei și 148,834 de lei cu titlu de compensare a prejudiciul material cauzat.

Instanța a constatat că tinerei i-au fost cauzate suferințe provocate de incapacitatea de a avea copii, deoarece înlăturarea nejustificată a organelor reproductive a cauzat imposibilitatea pe viitor de a concepe și a naște un copil. Operația i-a provocat o profundă depresie și o menopauză tardivă. 

Expertiza a constatat că înlăturarea ambelor ovare și a trompelor uterine a fost o decizie incorectă și neargumentată; o astfel de operație poate fi efectuată doar la prezența acordului informat, explicit și în formă scrisă”.

În luna iulie 2018, prin hotărârea instanței de judecată de fond s-a hotărât: „Se admite parțial cererea de chemare în judecată privind încasarea prejudiciului moral și material; Se încasează de la IMSP SCM X în beneficiul reclamantei suma de  800 000 (opt sute mii) lei cu titlu de prejuduciu moral și ca prejudiciu material suma de 14328,92 (patrusprezece mii trei sute douăzeci și opt lei nouăzeci și doi bani)”.

Hotărârea instanței de fond va fi contestată la Curtea de Apel, deoarece deși acțiunea a fost admisă parțial, reclamantele consideră că suma prejudiciului moral și material dispus a fi încasat prin hotărârea judecătorească este prea mică.