Vedeți mai jos câteva idei ale interviului, iar discuția integral o puteți urmări mai sus:

„Îmi place istoria, știu istoria și sunt amator de podcasturi. De mulți ani ascult podcasturi străine și de mulți ani încercam să dau de podcasturi despre istoria noastră și nu găseam. Și așa am ajuns la idee. Știți cum, este un banc: „Nu aveam ce citi și am scris o carte””.

***

„Azi, ritmul vieții noastre este foarte alert. Nu încerc să pretind la ochii ascultătorilor, fiindcă nu avem așa de mult timp. Când tinerii ajung deja să lucreze undeva, ei deodată dispar din categoria de consumatorii Youtube: alt ritm de viață, alte interese. De asta am ales o cale mai puțin intruzivă: urechile. De cele mai multe ori, ele nu sunt ocupate. Cât suntem în transport, la sport, când facem curat prin casă sau prășim în grădină. Mai puțin interferează cu alte activități ale noastre”.

***

„Încerc să fac podcasturi pentru diferite categorii de vârstă. Asta pot fi și elevi la școală cărora le-ar prinde bine pentru lecțiile de istorie, dar și persoane mai în vârstă care nu au avut ocazia să învețe o istorie mai coerentă”.

***

„Eu merg pas cu pas, nu aleg tema. Cu documentarea am încercat să scap din start de neobiectivități, preferințe politice sau școli de istorie. Merg paralel cu vreo șapte-opt cărți. Când e vorba de un eveniment sau persoană, citesc foarte mult. E un volum într-adevăr foarte mare. Lucrez serile și diminețile, încerc să scot un episod o dată la două săptămâni”.

***

„Încerc să fac simplu, interesant, cu umor, ca lumii să-i placă să asculte, nu să asculte pentru că trebuie să știe istoria”.