Deși spun că nu cunosc personal cele două angajate care s-au plâns de hărțuire sexuală, semnatarii scriu că cele relatate de acestea „nu par deloc ieșite din comun”. De asemenea, foștii angajați descriu experiența de la catedră drept „una de adevărată teroare”.

„Chiar și după ani buni mai avem frisoane când ne amintim prin ce situații de batjocură, țipete, urlete și amenințări am trecut cu toții. Fiecare dintre noi și-a zis la un moment dat «Ajunge» și a plecat de la catedră, în majoritatea cazurilor, informând în scris conducerea universității despre situația de la catedră si cauza plecării. După plecarea de la catedră, nici unul dintre noi nu a «cutezat» să rămână în sistemul de sănătate publică din Republica Moldova, deoarece eram siguri că persecuția ar fi continuat. Pentru unii dintre noi, situația trăită la catedră a fost unul dintre factorii decisivi de a părăsi Moldova”, mai scriu semnatarii.

„O decizie luată de o astfel de comisie riscă să fie clasificată drept încercare de mușamalizare a cazului sau poate chiar de intimidare”

Prin această scrisoare, ei cer conducerii USMF să reevalueze plângerile depuse pe numele lui Viorel Prisacari „în ultimele două decenii, inclusiv cele depuse de unii subsemnați”. Mai exact, aceștia solicită ca situația să fie examinată de o comisie independentă.

„Într-o societate democratică, o comisie de etică ce se ocupă de astfel de cazuri ar include cel mult doi colaboratori a Universității de Medicină (un specialist în etică și un avocat) și cel puțin șapte membri independenți din afara Universității cu drept de vot, care nu au avut nici un fel de relații profesionale, personale sau de alt gen cu nici una din cele două părți implicate. Membrii acestei comisii ar trebui să reprezinte societatea civilă și ONG-urile ce apără drepturile omului și oferă protecție femeilor. O comisie de etică ce include persoane salariate și în raport cu Universitatea sau care activează ani de zile alături de părțile implicate (direct sau indirect), intră în conflict de interes direct. O decizie luată de o astfel de comisie, indiferent care ar fi ea, riscă să fie clasificată drept încercare de mușamalizare a cazului sau poate chiar de intimidare a uneia sau altei părți implicate”, se arată în solicitare.

Am încercat să-l contactăm pe șeful Direcției Resurse Umane de la USMF, Oleg Galbur, pentru a vedea dacă, într-adevăr, pe numele lui Viorel Prisacari au mai fost înregistrate plângeri. Acesta nu ne-a răspuns la telefon. Am încercat să discutăm și cu președintele Comisiei de Etică, Victor Pântea, despre independența entității pe care o conduce, dar și a deciziei luate în acest sens. Victor Pântea ne-a spus că este la ore și că ar putea să discute cu noi mai târziu. Prin urmare, vom reveni ulterior cu o reacție la acest subiect.

În data de 6 septembrie curent, Comisia de Etică a USMF s-a întrunit, într-un final, în ședință. Aceasta a condamnat orice fel de hărțuire, însă nimeni nu a fost mustrat sau sancționat, cazul fiind lăsat pe seama instanței de judecată.

Anterior, șeful Catedrei Epidemiologie, Viorel Prisacari, a recunoscut că se mai întâmplă să ridice vocea la subalterni. „E clar că mai ridici vocea câteodată, dar asta nu înseamnă că am strigat. Eu sunt conducător al acestei subdiviziuni. Înseamnă că eu sunt responsabil de tot. Eu sunt responsabil de disciplină. Nu pot numai pe cap să-l mângâi pe fiecare”, spunea acesta.

Cât ține de acuzațiile de hărțuire sexuală, Viorel Prisacari le-a negat. Mai mult, a cerut celor care le-a lansat să le dezmintă și să-i achite un prejudiciu moral de un milion de lei.