Localnic: Care a putut, și-a știut, și-a avut carte, și-a avut așa... a luat tot! Și nu s-a mai uitat, că cel din urmă nu mai are ce mânca sau cu ce se îmbrăca sau să-i mai facă și lui un drept. 
Reporter: Și d-asta s-a ales praful? 
Localnic: Ooo... de asta! Ei au știut, au avut și au știut unde să manevreze, și-au distrus tot! Tot, tot, tot au distrus.

La 80 de ani, așa crede Haralambie că a decăzut Negreștiul. Dincolo de el sunt cifre care definesc matematic declinul orașului. Sunt 9.800 de locuitori în acte, dar cam un sfert au plecat.

Conform primăriei, două mii de tineri au ales pribegia, criza locurilor de muncă e acută, industria, aproape zero. Fabrica de pâine e ruină. Filatura, ruină. Fabrica de mobilă la fel, fabrica de de utilaje pentru construcții, așijderea. Capitalismul moldav a înghițit și șantierul, și SMA-ul.

Cu 30 de ani în urmă, industria și administrația locală dădeau de lucru la peste 2.500 de oameni. Astăzi, în Negreștii Vasluiului mai muncesc 900. Restul sunt pensionari, asistați sociali trecuți de 40 de ani, copii.


Reporter: De când s-a ales praful?
Localnic: De vreo 2-3 ani.
Reporter: Lucra multă lume aici?
Localnic: Da! Erau vreo 300. Nu mai sunt decât paznicii. 
Reporter: De ce s-a ales praful?
Localnic: Pentru că au furat-o!

Tinerii din Negrești vor să plece din țară

Negreștiul lui 2019 e amorțit. Pentru mulți, țelul e ziua de mâine. Florin a fost constructor. De muncă n-a mai găsit de mult. Nici drept de șomaj nu are. La 51 de ani, e asistat social. Primește 140 de lei, lună de lună, și își duce viața cu ce-i trimite soția plecată de 16 ani în Italia, unde lucrează ca badantă.

Florin: „E internă la o bătrână. Ținem legătura prin telefon. Nu m-am mai văzut cu ea de anul trecut, din mai. Câteodată ne vedem și la doi ani. În privința alimentației, mă descurc. Ba pe la socri, ba pe la mama, la țară. Dar facturile astea mă nenorocesc.”

Aceasta este povestea lui Florin, pe care sărăcia orașului l-a lăsat singur. Cu gânduri, cu durere și dor pentru femeia lui.

Florin: „Suntem de-o seamă, am fost colegi la liceu și pe urmă, în '90, ne-am căsătorit. Are și ea o vârstă. Se simte cam rău. S-o săturat de străinătate și ea. A spus că n-are încontro. La ce să vină? Să steie în casă cu mine, iarna?”

Sistem public de termoficare nu este în Negrești. La bloc sau la casă, lemnul și butelia aduc căldura. Cine are rude plecate prin țări străine și-a izolat zidurile locuințelor. Cine n-are, le-a lăsat la cheremul sorții. Zâmbetul e puțin, tinerii, rari. Petru e unul. Are 18 ani, încă un semestru de școală și gând serios de ducă.

Petru: „Aici trăiești de pe o zi pe alta. Ce să vă zic? N-ai loc de muncă stabil, salarii proaste. Ce să zic? Asta este! Nu cred că o să am un viitor aici, în Negrești. Fiindcă mai am patru luni de școală și după asta trebuie să îmi caut un loc de muncă stabil. În altă parte. Eventual, o să plec tot în străinătate. Că aici, în România, nu cred că găsești un loc de muncă acceptabil să trăiești, să-ți plătești chiria și utilitățile și tot. Vreau în Anglia. O să îmi caut un loc de muncă acolo. Măcar acolo știu că munca-i grea, dar salariile mai mari.”

Spitalul orașului Negrești, închis după modernizare

Pe alocuri, orașul pare gol. În stația de autobuz, lume puțină. Parcă nimeni nu mai vine, nimeni nu mai pleacă. Câinii împart străzile cu oamenii, mașinile, cu atelajele. Spitalul orășenesc nu mai împarte nimic cu nimeni.

Acum 14 ani, statul a investit în el 4 milioane și jumătate de euro, plus încă unul în aparatură medicală. Era frumos, modern, util/ În 2011 însă, ministerul de resort l-a închis. Așa a rămas. Astăzi e ruină. Alexandru Cioată, primarul Negreștiului din anii 1992-1996, îi descrie coma:

„El, înăuntru, este dezastru. E căzut, plafoanele...E ca o clădire părăsită din 2011. Aici, dacă naște cineva, trebuie să meargă la Vaslui. S-a ales praful! Praful!”

Negreștiul este considerat polul sărăciei urbane. Cu șase ani în urmă, câțiva profesori ai Universității București l-au catalogat cel mai sărac oraș din România. Actualului primar nu îi place statutul, dar recunoaște criza socială.

Vasile Voicu, primarul orașului Negrești: „S-a redus rata șomajului, dar explicația este aceea că majoritatea tinerilor au plecat în afara țării. Două mii de tineri sunt plecați. Mulți, mulți. În Italia, Spania, Germania, Irlanda și multe țări ale Europei și nu numai. Avem destule proiecte la nivelul orașului și la nivelul zonei, dar societățile comerciale care câștigă acele lucrări se confruntă cu această problemă, a lipsei forței de muncă. Nu știm ce o să se întâmple. Nu știm ce o să facem în aceste condiții.”

Fraudele cu fonduri europene au transformat Negreștiul în cel mai sărac oraș din România

După ce i s-a prăbușit industria, orașul a fost furat chiar de angajații primăriei. O fraudă cu fonduri europene în valoare de 700.000 de euro a fost aproape să ducă Negreștiul în faliment. Era 2010. Salvarea a venit atunci de la Guvern. Din fondul național de rezervă, primăria a primit 2,6 milioane de lei. A plătit datoria și a scăpat. Ulterior, orașul a mai atras 8 milioane de euro nerambursabili, pentru asfaltarea străzilor. Lucrarea a fost realizată. Finanțatorii europeni au descoperit însă nereguli și au cerut 1,7 milioane de euro înapoi. Administrația locală a plătit banii în 2014.

Problemele au continuat însă. În același proiect POR au mai fost descoperite nereguli de un milion de euro. Bugetul actual este de 1,5 milioane de euro, așa că ultima penalizare încă nu a fost plătită. Primăria caută investitori care să revigoreze orașul. Pun pe tavă facilități fiscale reciproc avantajoase, dar degeaba: infrastructura locală îi alungă pe investitori.

Vasile Voicu, primarul orașului Negrești: „Investitorii se opresc la munți. Nu prea reușesc să treacă munții încoace, dincoace de Ardeal, pentru că lipsesc drumurile. Autostrada Unirii? Celebra autostradă? E dureros să discutăm. Ne doare sufletul! Probabil că Moldova a fost lăsată totdeauna undeva la margine. Și nu înțeleg de ce. Sau dacă înțeleg, prefer să tac”.

Citește continuarea pe digi24.ro.