Importanța sectorului Apărării a fost de mult ori ignorată de către clasa politică şi autorităţile centrale, atitudine care a generat un şir de probleme majore în domeniul apărării naționale.

Structura sectorului Apărării în 2015:
- Structura de bază a sectorului include Ministerului Apărării, Marele Stat Major și comandamentele
- Din trupele regulate fac parte trei brigăzi de infanterie motorizată, un batalion cu destinaţie specială, un batalion de menţinere a păcii, o divizie de artilerie, o bază militară de instruire și o bază de aviaţie. În plus, din acestea mai fac parte un regiment de rachete antiaeriene, unități de asigurare de luptă și unități de asigurare logistică.
- Efectivul include 8500 unități de personal, din care 6500 militari și 2000 civili;
- Cheltuielile aprobate pentru anul 2015 pentru sector au fost de 451,9 milioane lei (0.51% din PIB sau 1.3% din Bugetul de Stat), ceea ce reprezintă o creștere cu 51,1 mil. lei sau cu 19,2 % în raport cu bugetul executat pe anul 2014.

Din analiza comparată a bugetului alocat apărării vom constata că bugetul militar al Republicii Moldova este printre cele mai mici din lume, regiune și cel mai mic în comparație cu țările neutre, cele vecine sau comparabile ca mărime, atât în valori absolute, cât și ca procent din PIB, din Buget, la un locuitor, la o unitate de personal, etc.


Sursa: World Bank Open Data. Stockholm International Peace Research Institute

O situație similară cu ”clasamentul” elaborat de Banca Mondială este atestată în datele publicate pe pagina web a Central Intelligence Agency, conform cărora Republica Moldova se află pe locul 128 din 132 țări evaluate în ceea ce privește ponderea cheltuielilor militare în Produsul Intern Brut.

Apărarea Națională -un subiect absent în prioritățile Guvernului.

De mai mulți ani la rând domeniul apărării naționale nu a constituit o preocupare majoră pentru Guvernul Republicii Moldova. Subiectele ce țin de apărarea națională nu au fost incluse în agenda politică ca subiecte importante, nu au fost discutate pe larg de partidele politice, de Parlament sau Guvern şi până la urma acestea niciodată nu au fost formulate ca priorități în programele de guvernare.

Totodată, alte priorităţi de moment care apăreau pe agenda guvernării la diferite etape de dezvoltare, până la urmă reușeau să impună necesitatea consolidării resurselor pentru realizarea obiectivelor strategice din alte domenii, inclusiv prin diminuarea graduală a ponderii cheltuielilor din domeniul apărării.

Cel mai recent exemplu este lipsa subiectului securităţii şi apărării naţionale în agenda de integrare europeană, care a fost imediat resimţită de acest sector prin pierderea acestuia din „greutate”. Astfel, imediat după lansarea obiectivului de integrarea europeană cheltuielile pentru apărare au coborât de la 0.37% din PIB în 2009 până la 0.29% din PIB în 2010 și 0,27% în 2011.

Această atitudine a fost puternic resimţită şi la nivel de politici. Cele mai importante documente de politici din domeniul apărării naționale datează deja mai mult de 10 ani, sunt în cea mai mare măsură depășite şi nerealizate, iar o parte dintre acestea au rămas suspendate chiar imediat după aprobare de către Guvern sau Parlament.

Pentru moment nu este clară situația cu Reforma Militară inițiată în 2002, cu Concepția
Securității Naționale aprobată în 2008, cu Strategia Securității Naționale aprobată în 2011, cu Analiza Strategică a Apărării inițiată în 2010, cu Strategia Securității Militare elaborarea căreia a fost inițiată în 2011 și cu un şir de alte inițiative care au rămas la nivel de bune intenții și declarații. Lipsa sau irelevanţa acestor documente de politici de importanţă strategică rezultă în lipsa unui sistem coerent de planificare a dezvoltării forţelor armate şi de creare a capacităţilor de apărare.

Această atitudine de ignorare a rolului și importanței acestui sector de către clasa politică şi autorităţile centrale a generat un şir de probleme majore în domeniul apărării naționale, care țin nu atât de eficiența funcționării unor elemente sau instituții aparte, dar de incapacitatea sistemului de apărare în întregime de a răspunde misiunilor sale şi de pierderea completă a capacităților de apărare pe o mulțime de segmente.

Mai multe dintre aceste probleme au devenit cronice. Pentru soluţionarea unor dintre aceste probleme o voinţă politică nu mai este suficientă, iar pentru soluţionarea altora ar fi nevoie de ani de zile şi resurse greu de estimat la moment.

Lecții neînsușite

Gravitatea problemelor cu care se confruntă sectorul de Apărare Naţională şi lipsa unor politici clare de soluţionare a acestora sunt greu de explicat în condiţiile în care circa 10% din teritoriul statului se află în afara controlului autorităţilor constituţionale, conflictul militar din Ucraina este departe de a fi soluţionat, iar sistemul de securitate europeană, pe care s-a mizat atât de mult în politica de securitate naţională a Republicii Moldova, a fost totalmente compromis.

O lecție din experiența Ucrainei pe care partidele politice, Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova se pare că nu le-au însușit este faptul că ignorarea sau atitudinea superficială față de politica de apărare națională și de guvernarea eficientă a sectorului de securitate pot alimenta intenţiile ostile de atentare la securitatea naţională şi conduce la pierderea integrităţii teritoriale sau chiar a suveranităţii naţionale în general.

Or, în Ucraina anume ignorarea acestor două elemente cheie a creat premizele necesare
pentru declanșarea de către Federaţia Rusă a operațiunilor de anexare a Crimeii și a determinat demoralizarea, comportamentul și rolul Forțelor Armate ale Ucrainei în aceste acțiuni. La rândul să, succesul obţinut de Federaţia Rusă în Crimeea şi uşurinţa cu care
această operaţiune a fost finalizată, a creat premizele necesare pentru declanşarea operaţiunilor militare din regiunile Doneţk şi Luhansk.


Concluziile Expert-Grup

1.Problemele majore ale Sectorului „Apărarea Naţională” enunţate în documentele de
analiză şi planificare indică la o situaţie critică în sectorul „Apărare Naţională” şi incapacitatea instituţiilor din acest sector de a îndeplini misiunile atribuite.

2.Documentele de evaluare şi planificare strategică din acest sector indică asupra
faptului că această situaţie se datorează în primul rând nivelului extrem de redus de acoperire a necesităţilor minime ale Armatei Naționale.

3.Situația din Ucraina reprezintă o avertizare majoră pentru Republica Moldova și un șir
de lecții, neînsușirea cărora va afecta grav interesele naționale.

4.Analiza prevederilor Bugetului Public Naţional pentru anul 2015 pe componenta ”Apărare Națională” denotă continuarea ignorării intereselor apărării naționale, lipsa voinței politice și planurilor de restabilire a capacităților sistemului de apărare națională de a răspunde misiunilor sale constituționale.

5.Documentul nu conţine o legătură directă dintre politici, priorităţi, obiective, rezultate scontate şi cheltuieli.

6.Nivelul de resurse preconizate nu poate asigura dezvoltarea Armatei Naţionale şi asigurarea capacităţii de îndeplinire a misiunilor constituţionale

7.Proiectul bugetului sectorului Apărare Naţională nu a fost examinat de către Preşedintele Republicii Moldova care, în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, este Comandantul Suprem al Forţelor Armate, garantul securităţii naţionale şi persoana cu cele mai înalte responsabilităţi de situaţia din acest sector. Astfel, acest document continuă practicile negative prin care nici Preşedintele ţării, nici Consiliul Suprem de Securitate, nici Comisia Securitate Națională, Apărare și Ordine Publică din Parlamentul Republicii Moldova nu sunt implicate în elaborarea, argumentarea şi aprobarea bugetului sectorului Apărare Naţională.