În timp ce în zona euro și SUA, inflația înregistrează o scădere, ce-i drept „timidă”, lucruri stau cu totul altfel în Marea Britanie, acolo unde rata anuală a creșterii prețurilor a atins recordul de 8% în ianuarie. Este cea mai mare rată din 2006, creșterea ridicată a prețurilor fiind înregistrată în special în cazul alimentelor proaspete, cum ar fi fructe și legume, scrie Reuters.

De altfel, perspectivele pentru Regatul Unit nu sunt cele mai strălucite, or țara ar putea fi singura din G7 care va înregistra o recesiune accentuată pe parcursul anului 2023, arată datele Fondului Monetar Internațional.

„Pe măsură ce absoarbe costurile ieșirii sale din Uniunea Europeană, economia Marii Britanii va fi mai mică la sfârșitul anului 2023 decât era în urmă cu un an, potrivit FMI. Marea Britanie se luptă cu o inflație ridicată și cu o piață a muncii care nu și-a recăpătat încă nivelul de dinainte de pandemie”, notează The Washington Post.

Pe acest fundal, începutul lunii februarie a fost marcat în Regat de un val de greve și proteste împotriva incapacității guvernului conservator condus de Rishi Sunak de a majora sau ajusta salariile la nivelul inflației. Publicația americană scrie că jumătate de milion de angajați din sectorul public, cum ar fi profesori, șoferi, funcționari publici sau medici au ieșit în stradă pentru a-și spune nemulțumirile.

The Telegraph scrie că ieșirea la grevă a asistentelor medicale și în general a personalului medical, se bucură de o susținere în rândul populație. Mai exact, 2/3 din respondenții mai multor sondaje susțin revendicările acestei categorii profesionale, a cărui venit anual a scăzut cu circa 3.000 de lire în ciuda majorărilor făcute de Guvern.

De susținere se bucură și greva profesorilor, după cum scrie Mumsnet.org, care citează un sondaj ce indică faptul că 62% dintre părinți susțin decizia personalului din educație, în ciuda faptului că procesul educațional al copiilor este întrerupt.

Pe celălalt mal al Canalului Mânecii, reforma sistemului de pensii devine cea mai mare provocare la adresa „moștenirii reformiste” a președintelui Emmanuel Macron, scrie France24, într-o analiză dedicată acestei probleme.

Pe scurt, guvernul francez intenționează să meargă mai departe cu un plan de creștere a vârstei legale de pensionare de la 62 la 64 de ani, deși sondajele de opinie recente au arătat că peste două treimi dintre francezi se opun propunerilor sale. Macron și premierul Elisabeth Borne se vor confrunta, de asemenea, cu rezistență din partea Camerei inferioare a Adunării Naționale. Dar cea mai virulentă sursă de opoziție a venit din partea unor sindicate puternice precum CGT și CFDT, care se opun creșterii vârstei de pensionare.   

Astfel, Franța a fost cuprinsă marți, 31 ianuarie, de un val de greve, la care au luat parte peste un milion de persoane și au perturbat sistemul public de transport și a dus la închiderea mai multor școli. CNN notează că Franța cheltuie aproape 14% din PIB pentru pensiile de stat, una dintre cele mai mari rate dintre țările din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Ridicarea vârstei de pensionare la 64 de ani va menține Franța sub norma din Europa și din multe alte economii dezvoltate, unde vârsta la care se dobândesc beneficii complete de pensie este de 65 de ani și se îndreaptă din ce în ce mai mult spre 67 de ani.

„Aproximativ jumătate dintre profesorii de grădiniță și de școală primară vor intra în grevă, a declarat principalul sindicat al profesorilor, Snuipp-FSU. Potrivit Ministerului Educației, 25,92% dintre profesori au intrat în grevă. Dintre aceștia, 26,65% în școlile primare și 25,22% în școlile secundare (gimnazii și licee)”, transmite Le Monde.

Desfășurarea la Kiev, sub amenințarea bombardamentelor, a unui summit Ucraina - UE, la care a fost prezentă aproape întreaga componență a echipei Comisiei Europene, a transmis un puternic semnal de sprijin pentru țara vecină, aflată în război dar care continuă să insiste pe o aderare la blocul comunitar. Astfel, se explică o oarecare dezamăgire față de rezultatele summit-ului, care nu au oferit răspunsul așteptat de oficialii ucraineni la posibilitatea de aderare rapidă a Ucrainei, scrie BBC.

Jurnaliștii britanici scriu că speranțele Ucrainei speranțele de a adera rapid la UE sunt respinse,semnal clar chiar înainte de o reuniune istorică la Kiev, care a avut loc vineri, 4 februarie.

Înaintea reuniunii, prim-ministrul Denys Shmyhal a declarat că Ucraina și-a stabilit ceea ce el a numit un „obiectiv ambițios” de a adera la UE în doi ani. Însă un grup de state membre a avertizat că ar trebui să se precizeze Kievului că acest lucru nu va fi posibil.

În iunie anul trecut, Ucraina a obținut statutul de candidat la UE cu o viteză record, în ceea ce președintele Volodimir Zelenski a declarat că a fost un moment unic și istoric. Deși este un prim pas spre aderare, procesul durează de obicei mulți ani, iar unele țări se află de zeci de ani la coadă.

Chiar și așa, președintele Zelenski a profitat de ocazie pentru a menționat că summitul este „o dovadă că Rusia nu ne poate diviza”, în timp ce UE a recunoscut „eforturile considerabile” ale Ucrainei în procesul de aderare, oferind garanții că va susține Kievul „la fiecare pas”.

„Ca un prim pas, a explicat von der Leyen, Comisia Europeană va redacta "în primăvară" un raport inițial privind progresele înregistrate de Ucraina în procesul de aderare, care va fi trimis statelor membre pentru evaluare. Apoi, în toamnă, executivul va publica "marele" său raport de extindere, care cuprinde toate țările considerate candidate la aderare, precum Turcia, Serbia, Macedonia de Nord și Albania”, transmite Euronews.

Între timp, ca parte a eforturilor de aderare, Ucraina continuă o amplă campanie de luptă împotriva corupției, pornită după dezvăluirile presei de investigații. The Guardian relatează despre cazul șefei autorității fiscale a Kievului, dar și alți importanți oligarhi au fost prinși de autorități, printre care și Igor Kolomoiski, considerat ca fiind cel care l-a adus pe Zelenski în politică și l-a susținut pentru a ajunge președinte.

Tot publicația britanică scrie despre îngrijorările Ucrainei cu privire la o nouă ofensivă majoră a Rusiei la în jurul zilei de 24 februarie. Ministrul ucrainean al apărării, Oleskii Reznikov, a estimat că Moscova ar avea la dispoziție cca. 500.000 de militari pregătiți și ar încerca să treacă la ofensivă înainte de sosirea armelor occidentale grele anunțate la începutul anului. De altfel, inclusiv președintele Volodimir Zelenski a transmis că armata rusă încearcă și pe alocuri reușește să înainteze în direcția orașului Bahmut, devenit un simbol al rezistenței naționale împotriva Rusiei.

De cealaltă parte, presa internațională a acordat o anumită atenție și situației din Rusia, unde aniversarea bătăliei de la Stalingrad a oferit prilejul lui Putin de a afirma că „tancurile germane ne amenință iarăși”. De altfel, discursul lui Putin, care a avut loc înaintea unui concert, a fost unul destul de tensionat.

În cadrul acestuia, Putin a evocat amintirea unei „lungi bătălii crâncene” care „a avut ca scop nu numai salvarea orașului, ci și supraviețuirea unei întregi țări martirizate, dar care nu se predă”.

Asta a fost ocazia ideală de a-și relansa retorica obișnuită despre revenirea ideologiei naziste în Europa și de a amenința Occidentul. „În prezent, ideologia nazistă în haine contemporane reprezintă o amenințare directă pentru securitatea Rusiei”, a spus Putin la tribună, citat de cotidianul Moskovski Komsomoleț.

Liderul de la Kremlin a transmis că Rusia este „sigură de drepturile sale și de victorie”, că este „gata să meargă până la capăt pentru adevăr”, deoarece victoria „a fost întotdeauna în sângele acestui popor plurinațional”.

Presa ucraineană, în special cotidianul ucrainean Vesti, a remarcat că în cadrul festivităților comemorării bătăliei, un moment aparte a fost inaugurarea unui bust al lui Stalin. Decizia, care relevă în continuare o revenire la vremurile defunctei URSS, nu face decât să arate amploarea influenței propagandei în rândurile societății ruse.

În același timp, o întrebare discutată în presa internațională s-a referit la modul în care rușii „au învățat să nu-și mai facă griji și să iubească războiul”, din moment ce la un an de la declanșarea invaziei, aproape că nu există nici un protest în Rusia față de această decizie. Despre acest lucru a scris fostul jurnalist rus, expert al unui reputat think-tank internațional, Andrei Kolesnikov, în analiza sa din Foreign Affairs. În opinia acestuia, adaptarea pare să fi devenit trăsătura dominantă a rușilor, care au în față cel mai terifiant an din epoca post-sovietică.

„Pe de altă parte, acest răspuns are la bază ideea fantezistă că vremurile obișnuite pot continua într-o țară în care comiterea de acte de violență împotriva străinilor și sacrificarea personală într-o moarte eroică pe câmpul de luptă sunt norme acceptate social”, scrie Kolesnikov.