Cutremurele sunt provocate de mișcările plăcilor tectonice, segmente mari ale scoarței terestre care sunt antrenate de curenții de convecție din mantaua fierbinte de dedesubt. Plăcile au dimensiuni diferite. Placa Juan de Fuca, situată în largul coastei de nord-vest a Americii, este la fel de mare ca statul Oregon, iar placa Pacificului ocupă aproape o cincime din suprafața lumii. Plăcile se deplasează încet și uneori se lipesc și se blochează una de alta în falii geologice, creând o acumulare de tensiune. Atunci când aceasta crește prea mult, ele pot aluneca brusc una sub cealaltă, provocând tipul de cutremur înregistrat în Turcia și Siria.

Turcia este un punct fierbinte al cutremurelor. O mare parte din ea se află pe placa Anatoliană, un mic bloc de crustă strivită între alte patru plăci, inclusiv placa arabă din sud-est, care împinge spre nord-vest, și placa eurasiatică mult mai mare din nord, care se deplasează spre sud-est. Cutremurele sunt frecvente, deși cele mai multe au loc de-a lungul faliei Anatoliei de Nord, limita cu placa eurasiatică, care trece aproape de Istanbul. Cel mai recent cutremur a avut loc de-a lungul unei falii diferite, Anatolianul de Est, care mărginește cu placa arabică.

Mai multe lucruri au dus la acest cutremur devastator. Unul dintre ele a fost puterea. Magnitudine a fost estimată la 7,8, iar cea mai puternică replică a înregistrat 7,5. În medie, se produc în jur de 15 cutremure mai puternice decât magnitudinea 7 pe an. Deoarece scara este logaritmică, fiecare creștere cu un punct a magnitudinii înseamnă o creștere de 32 de ori a cantității de energie eliberată. Originea sa relativ superficială, analiza inițială sugerează că focarul său a fost la o adâncime de doar 18 km, ar fi amplificat cantitatea de forță resimțită la suprafață.

Factorii de deasupra solului au înrăutățit lucrurile. Cutremurul inițial a avut loc noaptea, când oamenii dormeau în casă, lăsându-le oamneilor puține șanse de a scăpa. Frigul iernii va amenința supraviețuirea celor prinși sub dărâmături. În Siria, devastată de ani de război, este posibil ca autoritățile să aibă dificultăți în organizarea unui răspuns eficient.

Deși meteorologii pot prezice dezastre precum uraganele sau inundațiile, seismologii nu pot face încă același lucru în cazul cutremurelor, deși este un domeniu de cercetare activ. Tot ceea ce pot oferi sunt dispozitive care detectează undele de presiune care se deplasează rapid în urma unui cutremur și care sosesc cu puțin timp înainte de apariția undelor de forfecare care provoacă vibrații în sol. Dar aceste dispozitive nu oferă avertismente decât după aproximativ un minut și sunt costisitoare pentru întreținere.

Deocamdată, tot ce se poate face este să ne pregătim pentru ce este mai rău. Țările predispuse la cutremure, printre care se numără și Turcia, cer, în general, ca clădirile să fie construite pentru a rezista la forțele declanșate de cutremure. Dar multe edificii au fost construite înaintea apariției acestor reguli, iar corupția face ca regulile să fie adesea ignorate de constructori. Pregătirea este îngreunată și mai mult deoarece, chiar și în zonele fierbinți, cutremurele cu adevărat devastatoare sunt rare. Falia Anatoliană de Est nu a mai înregistrat un cutremur de această dimensiune de la apariția sistemelor moderne de monitorizare, în urmă cu mai bine de un secol.