În multe părți ale Rusiei, cu niveluri ridicate de sărăcie, supraviețuirea economică a familiei depinde de serviciul militar al fiilor lor. Armata oferă locuri de muncă și oportunitatea unei cariere, singura, de fapt, posibilă pentru majoritatea bărbaților de acolo. Când viața unei familii întregi depinde de solda unicului bărbat apt de muncă, un fiu sau un soț mort pe câmpul de luptă devine o tragedie dublă - la pierderea unui om drag se adaugă și pierderea unui venit stabil.

Pe fundalul acestei realități absolut dezolante, n-ar trebui să ne mire înghesuiala famiilor soldaților morți în Ucraina pentru compensațiile bănești, mașini, pachete alimentare sau, ca în Donețk, blănuri (despre care unele surse anunță că au fost folosite doar pentru fotografii, femeile fiind rugate să le înapoieze). Autoritățile ruse au muncit ani de zile ca să-și transforme populația, mai ales pe cea din regiunile deprimate socio-economic, în carne de tun pentru marele război, visat de Vladimir Putin.

Pentru păturile sociale care au privilegiul să nu trăiască doar din soldă, sunt alte metode de convingere - de exemplu, matineul cu mamele soldaților, ca cel descris mai sus. Altă metodă de împăcare a spiritelor este prețul plătit pentru soldații uciși în dependență de regiune, valoarea minimă a coșului de consum și a riscului de proteste. Astfel, viața unui soldat este de două ori mai scumpă la Moscova decât în ​​Ekaterinburg, în timp ce o familie de bureat va primi doar o treime în comparație cu cea a unui moscovit ucis.

Ce putem învăța din modelul rus? În primul, că regimurile autoritare au tot interesul să-și țină cetățenii flămânzi și ignoranți. Aceștia, pentru un pachet alimentar, o sumă de bani sau promisiunea unei mașini de spălat, furată din casa „inamicului”, sunt gata să se despartă de viață. Or, valoarea vieții nu e atât de mare în astfel de societăți. De asta, la fel au, au avut grijă vârfurile. Între timp, autoritățile ambalează aceste morți în frânturi de ideologii și motive pline de emfază, și le servește mai departe în scopuri propagandistice. E un mecanism bine pus la punct de decenii. E ceea ce am văzut și la noi în timpul protestelor Partidului Șor din toamna anului trecut. Deși la o scară infimă, ca pentru o țară micuță și fără ambiții imperialiste, modul de funcționare e același - oameni săraci și necăjiți trimiși la luptă, în schimbul unei sume modice și a unui prânz cald.