Înainte de atacul masiv din 24 februarie 2022 asupra Ucrainei, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a ținut un discurs în care ar fi încercat să justifice „necesitatea” recurgerii la un conflict armat. În monologul său, liderul de la Kremlin invocă anumite momente la care a continuat să facă trimitere în cuvântările despre război pe care le-a ținut.  

Din perspectiva putinistă, atacul în Ucraina ar fi fost singura șansă de apărare, o măsură de protecție necesară pentru securitatea Rusiei și a persoanelor din Donbas, pe care regimului de la Kiev îi supun unui genocid. Conducerea „neo-nazistă” a Ucrainei ar reprezenta un pericol major pentru vorbitorii de rusă aflați acolo, motiv pentru care scopul armatei ruse și al atacurilor este să „demilitarizeze” și „denazifice” țara. „Oamenii de acolo se bazează și își au ultima speranță în Rusia”, afirmă Putin.

Călăul acestei situații, în discursurile lui Putin, constant este regimul și conducerea de la Kiev, cât și aliații acestora, vesticii și americanii, în timp ce Rusia ia ipostaza de victimă. Liderul de la Kremlin pune accent pe faptul că ei ar avea scopul să distrugă Rusia, mai ales din punct de vedere economic, iar teritoriul federației este constant supus unor amenințări.

Pe de o parte, aceste „îngrijorări” și-ar avea sursa în extinderea blocului militar NATO până la granițele Rusie. Însă, pe de altă parte, ar fi reprezentate de învrăjbirea și ura creată în rândul „poporului cu care suntem înfrățiți” împotriva Rusiei.

Retorica putinistă a prezentat constat și într-o continuă creștere pericolul la care sunt supuși cetățenii și teritoriul Federației Ruse. Aceste argumente prind mai multă gravitate în situațiile eșecului pe frontul din Ucraina.

După ce la începutul lunii septembrie forțele au suferit înfrângeri neașteptate în regiunea Harkov, în fața contraofensivei ucrainene, a fost anunțată „mobilizare militară parțială”. Neputința de a avansa a devenit în discursurile liderului de la Kremlin un pericol, urmat de necesitatea „apărării suveranității patriei și a integrității teritoriale” și pentru „asigurarea protecției cetățenilor noștri și a celor aflați pe teritoriile eliberate”.

Categoria discursurilor de laudă despre meritele și reușitele pe front nu este nici ea lipsită în totalitate. Cu „miting concert” în Piața Roșie, în pofida localităților, teritoriilor distruse și a vieților pierdute în Ucraina.

La 30 septembrie, Vladimir Putin a semnat tratate de „anexare” a teritoriilor ucrainene la Rusia. Cu scopul de a primi susținere, autoritățile ruse au organizat o manifestare în Piața Roșie, cu participarea muncitorilor din sectorul public și al studenților din regiuni. „Victoria va fi de partea noastră!”, exclamă Putin.

Momentele de amenințare reprezintă o altă parte aproape nelipsită din discursurile lui Putin. Încă de la începutul invaziei, în prima sa adresare, liderul vorbește despre faptul că Rusia este una dintre cele mai mari puteri nucleare din lume, iar trimiterile la posibilitatea utilizării acestui potențial nu au încetat să răsune în toată această perioadă. 

Totodată, potrivit liderului de la Kremlin, cei care speră să învingă Rusia pe câmpul de luptă nu ar conștientiza ce ar însemna un război contemporan purtat cu Rusia. Declarația a fost făcută în contextul deciziei Germaniei de a trimite tancuri Leopard în Ucraina.

Amintim că, ministrul ucrainean al apărării, Oleksei Reznikov, a declarat că Rusia ar pregăti o nouă ofensivă majoră și a avertizat că aceasta ar putea începe chiar de la 24 februarie. Totodată, Reznikov menționează, pentru presa franceză, că de această dată ar putea fi vorba de 500.000 de soldați mobilizați, scrie The Guardian.

De nenumărate ori, Putin, în discursurile sale, a pus accent pe „genocidul” produs și existent în Donbas. Potrivit Convenția Organizației Națiunilor Unite (ONU), genocidul reprezintă „acte comise cu intenția de a distruge un grup național, etnic, rasial sau religios, prin uciderea membrilor, cauzarea leziunilor corporale sau psihice membrilor unui astfel de grup, impunerea unor condiții de viață menite să ducă la distrugerea totală sau parțială a grupului, metode care să prevină nașterile și transferul forțat al copiilor unui grup uman către un alt grup uman”.

În același timp, analizele Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa arată că în Donbas numărul victimelor în rândul civililor se afla în scădere din 2017, iar pe parcursul anului trecut au murit 16 civili. Aceeași statistică a fost înregistrată și de către Oficiul ONU pentru Drepturile Omului. Pe întreaga perioadă a conflictului, din 14 aprilie 2014 până la 31 iulie 2021, figurează un total de 3.092 decese în rândul civililor. Numărul celor răniți ajunge la peste 7.000. 

Aceste date, raportate la un număr de aproximativ 3 milioane de locuitori din Donbas, este departe de a corespunde criteriilor de catalogare a situației drept un genocid sau de exterminare a populației regiunii, potrivit criteriilor Convenției ONU.

Un alt moment în discursurile liderului de la Kremlin este pericolul pe care l-ar reprezenta așa-zisa conducere neo-nazistă pentru populația vorbitoare de rusă a Ucrainei. Oamenii de știință preocupați de cercetările despre Holocaust, genocid și nazism, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial subliniază folosirea abuzivă a termenilor de nazism și genocid de către guvernul rus, scrie Jewish Journal. 

După zece luni de conflict militar în Ucraina, după 6.952 morți și 10.947 răniți în rândul civililor, Putin numește, pentru prima dată, așa-zisa „operațiune specială” - război.

Din luna martie a anului trecut, utilizarea cuvântului „război” pentru a descrie conflictul din Ucraina este interzisă și chiar ilegală în Federația Rusă. În acest sens, a fost semnată o lege potrivit căreia este considerată infracțiune răspândirea informațiilor „false” despre invazie, care implică pedeapsă până la 15 ani de închisoare pentru cei care nu se conformează.

Până în octombrie, autoritățile ruse au inițiat aproape 5.000 de cazuri administrative pe baza noilor legi, în urma cărora inculpații ar fi primit amenzi. Mai mult decât atât, au existat peste 100 de cazuri penale în care cei „vinovați” riscau pedepse de până la 15 ani de închisoare, scrie The Washington Post. 

Până în prezent, sunt monitorizate, de către NewsGuard, 335 de pagini web care ar distribui sau sunt potențiale distribuitoare de informații eronate. NewsGuard este un instrument jurnalistic și tehnologic care evaluează credibilitatea site-urilor de știri și informații, și urmărește dezinformarea online.

Printre cele 335 de site-uri se numără surse media oficiale ale statului rus, cum ar fi o parte din platformele digitale sancționate temporar de la începutul invaziei rusești. Totodată, multe dintre aceste site-uri sunt anonime, fundații și site-uri de cercetare cu finanțare suspectă, dar care nu ar fi arme de propagandă oficiale ale guvernului rus și nu sunt sancționate.

Cele trei cele mai influente dintre site-urile despre care se știe că sunt finanțate și operate de guvernul rus sunt sursele media de stat RT, TASS și Sputnik News. 

Controlul exercitat de guvern asupra mass-media interne, inclusiv, a televiziunii și presei scrise, și mass-mediei online, îi permite să elimine relatările independente și bazate pe fapte, înlocuindu-le cu narațiunile oficialilor și a cărui adevăr nu poate fi pus la îndoială.

La două zile după invazia din 2022, Roskomnadzor, serviciul federal de supraveghere a comunicațiilor, a anunțat că instituțiile media nu pot publica informații despre război provenite din alte surse decât cele oficiale guvernamentale.

În perioada imediat următoare, 10 instituții media au fost acuzate pentru „difuzarea de informații nesigure de importanță publică”, iar în martie a fost blocată emisia posturilor Eho Moskvî și TV Dojdi pentru publicarea „intenționată și sistematică” de știri care ar fi contestat bunele intenții ale armatei ruse în cadrul așa-zisei „operațiuni speciale”. Aceste posturi de radio ar fi fost „singurii mari radiodifuzori independenți rămași în Rusia, pe piața de radio și, respectiv, de televiziune", potrivit Institutului Internațional de Presă. 

Mai mult decât atât, potrivit unei analize, 75 de conturi de Twitter ale guvernului rus, cu 7,3 milioane de urmăritori care au adunat 35,9 milioane de retweet-uri, 29,8 milioane de like-uri și 4 milioane de răspunsuri. Aproximativ 75% dintre tweet-uri au vizat Ucraina și multe dintre ele au promovat narațiuni de dezinformare care puneau sub semnul întrebării statutul Ucrainei ca stat suveran, atrăgând atenția asupra presupuselor crime de război comise de alte țări și răspândind teorii ale conspirației. 

În ianuarie, Roskomnadzor a început să integreze sistemul de căutare automată a conținutului interzis, Oculus, în structurile de monitorizare media. Scopul măsurii este detectarea automată a extremismului, a apelurilor la mitinguri necoordonate, sinucidere, a conținutului pro-droguri și propaganda LGBT. Însă, potrivit unei investigației, acest sistem blochează presa independentă scrie denunțuri despre potențialii agenți străini, cenzurează Yandex și răspândește falsuri despre armată, scrie portalul Meduza.

O altă modalitate de difuzare credibilă a informațiilor false este reprezentată de înregistrarea de site-uri web care au nume similare cu cele ale unor instituții media sau prin ușoare modificări a adresei paginii. Un caz reprezentativ, în acest sens, a fost contrafacerea site-ului cotidianului polonez Gazeta Wyborcza pentru a răspândi dezinformări cu privire la crimele rusești din Bucha, susținând că acestea au fost scenarizate de către forțele ucrainene pentru a justifica impunerea de noi sancțiuni împotriva Rusiei. 

Totodată, cheltuielile bugetare pentru mass-media au crescut cu 322% timp de un an, ajungând la aproximativ 215 milioane de euro, conform statisticii The Moscow Times. Iar aceste sume pot fi traduse prin numărul persoanelor plătite pentru a răspândi falsuri, a trolilor, paginilor create, atât în interiorul țării cât și în exterior, a lărgirii ariei de acoperire a surselor media propagandistice.

Aceste acțiuni sunt doar o parte din demersurile aplicate pentru răspândirea falsurilor, însă scopul lor nu este doar dezinformarea, ci și crearea simpatizanților și a susținătorilor războiului. Prin urmare, aici își au punctul de pornire campaniile de sprijinire a atrocităților produse în Ucraina. Astfel, sunt creați doi poli, unul în care suferința celor pierduți în război vine cu recompense financiare îndestulătoare și materiale.

CITEȘTE ȘI: Vieți răscumpărate cu mașini, telefoane sau blănuri. Cum sunt „consolate” rudele rușilor care mor pe front

Și un alt pol, al celor amendați, arestați, condamnați și torturați, în rândul cărora propaganda rusă nu ar fi una tocmai eficientă și care ar fi încercat să se opună valului propagat de autorități. 

Mai mult decât atât, propaganda rusă ar exacerba polarizarea în întreaga Europă. Cercetările efectuate de Institutul Francez de Opinie Publică (IFOP) arată că mai mult de jumătate dintre francezi cred că cel puțin o explicație, privind cauza războiului promovată de guvernul rus, este adevărată. 

În aprilie 2022, în timp ce 78 % dintre cetățenii europeni au fost de acord că autoritățile ruse sunt cele responsabile pentru războiul din Ucraina, în timp ce 17 % dintre aceștia nu considerau că Rusia este responsabilă de războiul din Ucraina. Potrivit raportului Comisiei Europene, aceste numere variază foarte mult între țările UE, cu cifre mult mai mari în Cipru - 51 %, Bulgaria - 46 %, Grecia - 45 %, Slovenia - 39 %, Republica Slovacă - 36 % și Ungaria - 34%.

Un stat terorist, cu guvern nazist și care ar fi planificat un genocid împotriva vorbitorilor de limbă rusă. Aceasta este imaginea Ucrainei schițată de discursurile președintelui Vladimir Putin, de la începutul războiului.

Caracteristicile anterioare nu ar fi nici pe departe ultimele. Printre acuzații mai există idei precum că ar fi fost planificat de către liderii ucraineni un atac chimic, care ar fi pus în pericol securitatea Rusiei. Teritoriu care este constant de-a lungul timpului amenințat de distrugere, din partea țărilor NATO și, în mod special, al SUA. 

În aceste condiții, alegerile pe care le-ar fi avut autoritățile ruse nu au fost altele, decât să poarte o luptă existențială pentru salvarea țării, pentru eliberarea poporului supus suferinței și care și-ar fi avut ultima speranța în salvarea rusă. 

Miile de daune și brutalități produse ar avea și acestea o explicație. E vorba despre nevoia de a acționa sau a fi înfrânți. Iar distrugerile, numărul victimelor care apar în presa internațională ar fi înscenări ale vesticilor pentru a păta și a demoniza imaginea Federației Ruse. 

Acesta ar fi un potențial tablou al războiului din Ucraina, după expunerea la o parte din informația care circulă în spațiul rusesc referitoare la conflictul armat și izolarea de alte retorici. Păreri nefundamentate, folosite pentru a crea pretexte și contexte, în care acțiunile întreprinse să pară a avea sens, pentru că de cealaltă parte sunt 8.054.405 de refugiați, 6.952 de morți în rândul civililor, de la femei și bărbați și până la copii.