Cum Gazprom este pe cale să piardă definitiv piața europeană. Veniturile companiei ar putea scădea cu 50% în acest an

După ce „operațiunea militară specială” a președintelui Vladimir Putin în Ucraina a început în urmă cu aproape un an, o combinație de sancțiuni occidentale și decizia Rusiei de a reduce livrările către Europa a redus drastic exporturile de energie ale țării.

Cele mai recente sancțiuni, inclusiv plafonarea prețurilor, sunt susceptibile să perturbe și mai mult comerțul cu petrol, dar pentru Moscova este mai ușor să se găsească noi piețe pentru țiței și produse rafinate decât pentru gaze.

Comerțul cu gaze al Rusiei cu Europa se bazează pe mii de kilometri de conducte care încep în Siberia și se întind până în Germania și dincolo de aceasta. Până anul trecut, acestea au blocat cumpărătorii occidentali într-o relație de aprovizionare pe termen lung.

„Bineînțeles, pierderea pieței europene este un test foarte serios pentru Rusia în ceea ce privește gazul", a declarat pentru Reuters Yury Shafranik, ministrul rus al combustibililor și energiei între 1993 și 1996.

Un fost manager de rang înalt de la Gazprom (GAZP.MM) a fost mai direct.

„Munca a sute de oameni, care timp de zeci de ani au construit sistemul de export, a fost aruncată acum la gunoi", a declarat fostul manager pentru Reuters, sub rezerva anonimatului, de teama represaliilor.

Angajații actuali, însă, spun că este o afacere ca de obicei.

„Nu s-a schimbat nimic pentru noi. Am avut o creștere salarială dublă anul trecut", a declarat pentru Reuters un oficial al Gazprom, care nu este autorizat să vorbească cu presa, la Novy Urengoy. Orașul arctic este adesea numit „capitala gazului„ din Rusia, deoarece a fost construit pentru a deservi cele mai mari câmpuri de gaze.

Gigantul de stat Gazprom, care are birouri în această țară, a fost înființat în ultimele zile ale Uniunii Sovietice, în 1989, în cadrul Ministerului Industriei Gazului, condus de Viktor Chernomyrdin.

„Cernomirdin nu a permis niciodată nimănui să își bage nasul în Gazprom. A fost un stat în stat și rămâne așa până la un punct", a declarat Shafranik.

De când a început operațiunea militară, la 24 februarie anul trecut, au fost disponibile mai puține informații. La fel ca multe companii rusești, Gazprom a încetat să mai divulge detalii despre rezultatele sale financiare.

Potrivit estimărilor Reuters, bazate pe datele privind taxele de export și volumele de export, veniturile Gazprom din vânzările în străinătate au fost de aproximativ 3,4 miliarde de dolari în ianuarie, în scădere de la 6,3 miliarde de dolari în aceeași perioadă a anului trecut.

Cifrele, combinate cu previziunile privind exporturile și prețurile medii ale gazelor, implică faptul că veniturile din exporturi ale Gazprom se vor înjumătăți aproape în acest an, adâncind deficitul bugetar de 25 de miliarde de dolari pe care Rusia l-a înregistrat în ianuarie.

Deja, anul trecut, exporturile de gaze naturale ale companiei aproape s-au înjumătățit, atingând un minim post-sovietic, iar tendința de scădere a continuat în acest an.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a estimat că Rusia a tăiat 80% din livrările de gaze către UE în cele opt luni de la începutul conflictului din Ucraina.

Ca urmare, Rusia a furnizat doar aproximativ 7,5% din necesarul de gaze al Europei de Vest la sfârșitul anului trecut, față de aproximativ 40% în 2021.

Înainte de conflict, Rusia era încrezătoare că va vinde mai mult Europei, nu mai puțin.

Elena Burmistrova, șefa unității de export a Gazprom, a declarat la un eveniment industrial desfășurat la Viena în 2019 că exporturile record ale companiei în afara fostei Uniunii Sovietice, de peste 200 de miliarde de metri cubi (mld. mc), realizate în 2018, au reprezentat „noua realitate”.

Anul trecut, totalul a fost puțin peste 100 de miliarde de metri cubi.

Capacitățile de transport ale Rusiei au fost subminate anul trecut după exploziile misterioase din Marea Baltică la gazoductele Nord Stream, care leagă Rusia de Germania. Rusia și Occidentul s-au acuzat reciproc pentru aceste explozii.

Reporterul american Seymour Hersh, laureat al premiului Pulitzer, a afirmat pe un blog că Statele Unite sunt responsabile, ceea ce Statele Unite au declarat că este „complet fals”. Washingtonul critică de mult timp politica Germaniei de dependență de energia rusă, despre care Berlinul a spus, până anul trecut, că este un mijloc de îmbunătățire a relațiilor.

În ceea ce-l privește, Putin a încercat să diversifice piețele de gaze naturale ale Rusiei cu mult înainte de anul trecut, dar această politică a luat amploare.

În octombrie, el a lansat ideea unui hub de gaze în Turcia pentru a devia fluxurile de gaze rusești din Marea Baltică și din nord-vestul Europei.

Rusia încearcă, de asemenea, să își sporească vânzările de gaze prin conducte către China, cel mai mare consumator de energie din lume și principalul cumpărător de țiței, gaze naturale lichefiate (GNL) și cărbune.

Livrările au început prin intermediul gazoductului Power of Siberia la sfârșitul anului 2019, iar Rusia își propune să crească exporturile anuale la aproximativ 38 de miliarde de metri cubi începând din 2025.

Moscova are, de asemenea, un acord cu Beijingul pentru încă 10 mld. mc pe an de la o conductă care urmează să fie construită din insula Sakhalin din Pacific, în timp ce Rusia dezvoltă, de asemenea, planuri pentru Power of Siberia 2 din Siberia de Vest, care, în teorie, ar putea furniza Chinei încă 50 mld. mc pe an.

Rămâne de văzut dacă această relație poate fi la fel de profitabilă ca și deceniile de furnizare de gaze către Europa. Cele mai importante active ale Gazprom sunt situate în Siberia de Vest și în regiunea arctică mai largă Yamal, unde orașul Novy Urengoy, cu o populație de 100.000 de locuitori, care împlinește 50 de ani de existență în 2025, găzduiește muncitori sezonieri în blocuri utilitare și înalte.

Unul dintre zăcămintele din zona de tundră, la aproximativ 3.500 de kilometri nord-est de Moscova, unde aceștia lucrează este Urengoy.

În urma descoperirii câmpului, care este printre cele mai mari din lume, în 1966, Politburo-ul sovietic a început discuțiile cu Germania de Vest pentru a face schimb de gaz pentru țevi, deoarece Rusia nu dispunea atunci de tehnologie de producție.

Acordul care a rezultat, supranumit „contractul secolului„, a fost finalizat în 1970, după ce ministrul sovietic de externe de atunci, Andrei Gromyko, supranumit „domnul Nyet” în Occident pentru abordarea sa intransigentă, a spus „da" acordului „gaz contra conducte", care presupunea furnizarea de echipamente grele pentru Moscova, precum și de gaz pentru Europa.

Acordul de furnizare pe 20 de ani valorează aproximativ 30 de miliarde de dolari la prețul actual al gazului.

Aceasta a însemnat că, timp de decenii, Europa și, în special Germania, au beneficiat de contracte relativ ieftine, pe termen lung, și s-au bazat pe gazul natural rusesc, sau metan, pentru încălzirea gospodăriilor și ca materie primă pentru industria petrochimică.

Negocierile cu China privind noile vânzări de gaze se așteaptă să fie complexe, nu în ultimul rând pentru că se așteaptă ca China să aibă nevoie de gaze suplimentare abia după 2030, au declarat analiștii din industrie.

De asemenea, Rusia se confruntă cu o concurență mult mai mare decât în trecut din partea energiei regenerabile, în contextul în care lumea încearcă să limiteze impactul schimbărilor climatice, precum și cu livrări rivale de gaze prin conducte către China, inclusiv din Turkmenistan.

GNL, care poate fi transportat oriunde în lume, a redus și mai mult nevoia de gaz prin conducte.

Gazprom și China au ținut secret prețul convenit pentru gazele naturale. Ron Smith, analist la firma de brokeraj BCS, cu sediul la Moscova, se așteaptă ca prețul pentru 2022 să fie în medie de 270 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, mult mai mic decât prețurile din Europa.

Este, de asemenea, sub prețul de export al Gazprom de 700 de dolari pe 1.000 de metri cubi, așteptat de Ministerul rus al Economiei în acest an. Anul trecut, finanțele energetice ale Rusiei, care nu sunt defalcate public în petrol și gaze, au fost susținute de impactul pe piață al temerilor legate de penurie.

În Europa, prețurile la gaze au atins niveluri record, iar prețurile internaționale la petrol, la scurt timp după începerea operațiunii militare speciale, au înregistrat un vârf aproape de maximul istoric.

De atunci, prețurile la gaze și petrol s-au relaxat, iar plafoanele de preț occidentale introduse în decembrie și la începutul acestui an sunt menite să erodeze și mai mult veniturile Rusiei.

Între timp, Kremlinul a stabilit pentru Gazprom sarcina uriașă de a construi 24.000 de kilometri de conducte noi pentru a furniza gaz pentru 538.000 de gospodării și apartamente din Rusia între 2021 și 2025. Prețurile interne la gaze sunt reglementate de guvern și au existat discuții privind liberalizarea pieței gazelor, un subiect sensibil pentru gospodăriile rusești.

În Novy Urengoy, unde temperaturile scad până aproape de minus 50 de grade Celsius (minus 58 de grade Fahrenheit), Achimgaz, o societate mixtă între Gazprom și compania germană Wintershall Dea (WINT.UL), are de asemenea birouri, iar steagul companiei energetice austriece OMV (OMVV.VI) flutură în fața unei clădiri administrative.

Întrebat despre prezența sa acolo, un purtător de cuvânt al OMV a declarat că doar clădirea găzduiește birourile operatorului câmpului Yuzhno-Russkoye, unde compania are o participație. În martie, OMV a renunțat la planurile de a prelua o participație într-un proiect de zăcământ de gaze al Gazprom, în timp ce Wintershall Dea, la care BASF (BASFn.DE) deține puțin sub 73%, a declarat luna trecută că se retrage din Rusia.

Oficialul Gazprom, care a vorbit sub protecția anonimatului, a declarat că societatea va regreta acest lucru.

„Va trebui doar să folosim mai mult gaz pentru gospodăriile noastre interne în loc să îl exportăm în Europa. Și China are nevoie de gaz", a declarat oficialul.