A fost un copil mult-așteptat, născut din dragoste, dar cu propriile planuri pentru această viață. Tatăl, care își dorea mult o fată, avea pregătit și un nume – Viorica. Însă Viorica a fost să fie Viorel, iar cel de-al treilea copil din familia Mardare a devenit și cel mai bun prieten pentru tatăl său.

Gândurile copilului Viorel au rămas așternute în carnețele, pagini încrustate și ele cu desene, simboluri și însemnuri din cele care fac ordine în gânduri, când le așterni în cuvinte.

Cea mai apropiată relație în familie a avut-o cu tata. Cei doi s-au simțit reciproc. 

„Au trăit o iubire tată-fiu extraordinară. Tata uneori se supăra că Vicu nu sună, Viorel la rându-i se simțea aiurea că nu a reușit să o facă. Dar când se întâlneau, discutau la nesfârșit. Nu se mai săturau de vorbă. 

A avut o relație specială cu tata. Poate de asta s-a întâmplat așa că tata a murit de ziua lui Viorel, iar Viorel a plecat în cealaltă lume în ajunul zilei lui tata. E de parcă s-au chemat unul pe altul”, spune sora Angela.

Mereu și-a dorit să-și vadă părinții fericiți și a încercat să-i surprindă cu lucruri mici, dar deosebite.

Dragostea pentru film, ecran și istoriile din spatele imaginilor se trag încă din adolescență. Marele regizor a ajuns să facă ceea ce și-a dorit din copilărie. Părinții i-au luat un calculator, iar „minunea tehnologiilor” din acei ani avea să-i răpească din tot timpul cât încape într-o zi. Și a doua zi o lua de la capăt.

„Studia ore în șir, lucruri care țin de cinematografie, lucrul cu sunetul, cu imaginea. Făcea primele filmulețe. De multe ori a renunțat să iasă cu prietenii sau să facă alte lucruri și alegea să învețe. Spunea în glumă că „Acum lucrez pentru numele meu, iar mai apoi numele va lucra pentru mine”. Așa a învățat singur secrete din cinematografie și montaj, până să devină student. Când a ajuns să-și aleagă locul de studii, nici bani nu erau, nici alternative peste hotare, și posibilitatea reală a fost Facultatea de Jurnalism, mai ales că-i plăcea să scrie”, spune sora Angela. 

Din 1999, Viorel Mardare studiază la Facultatea de Jurnalism și Știinte ale Comunicării din cadrul Universității de Stat din Moldova. Deși gândul mereu i-a fost spre cinematografie, a știut să se dedice fiecărui lucru început.

Au urmat anii de studii la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, specializare Regie Film. Cu un vis în buzunar și un material de diplomă care trebuia realizat, 5 dolari de la sora puteau să miște lucrurile din loc. 

Așa și-a continuat anii de creație, aprins de idei și ignorând parcă nevoia unui ban în portofel.

„Deloc axat pe bani, deloc materialist. Niciodată nu lucra pentru idei improprii, pentru bani ușori. Colegii lui îmi spuneau că „băiatul acesta măcar o dată să ceară ceva de la noi. Cât oferim, atât e bogdaproste. Și asta e adevărat, el deseori îl cita pe tata: „Dacă ar fi să alegi între o bucată de pâine și adevăr, alege adevărul”, spune Angela.

Creația lui Viorel Mardare a scos în prim plan țăranul și satul. Și-a iubit țara și voia să vadă fericit și acest popor.

„Spunea că nu vrea categoric să părăsească țara. Își dorea mult ca lumea bună să rămână și să facă ceva pentru țară. Își dorea ca într-o zi să vadă o societate în care lumea merge unită, într-o direcție. 

Acesta a fost și scopul numeroaselor spoturi pe care le-a realizat în limba găgăuză, în limba rusă. Își dorea ca pe cât de diverși suntem, să avem cu toții o idee comună, națională, de țară”, subliniază Angela.

Butonat de Viorel pentru femeia dragă, un mesaj SMS a rătăcit adresa și în lista lungă a destinatarilor a ajuns în telefonul surorii:

Și a iubit cu dăruire și fără rezerve, a suferit, a trăit și a dăruit emoția.

„Viorel a iubit cu adevărat și până la urmă, cu toate „capriciile” femeii de alături. E un mare noroc să fii iubită așa. L-am văzut frământat de sentimente. Iar în anul în care a trăit o despărțire, a slăbit cu 13 kg. Am văzut cum a suferit, cât de mult ținea la persoana dragă și cum a iertat. A iubit în tihnă, în inima lui, fără să afișeze prea mult”, spune sora Angela.

Timid. Așa-l vedeau oamenii. Dar paradoxul fenomenului Viorel Mardare a fost în puterea cuvântului pe care a știut să-l potrivească locului. 

„Era sensibil și chiar nu știu de unde a învățat asta. Avea răbdare să asculte. Primesc numeroase mesaje de la lumea care îmi spune cât de mult i-a marcat Viorel, cum i-a determinat să-și schimbe viața, să înceapă a crea, a scrie, a picta, a face studii avansate. 

Viorel însuși avea stări depresive, probabil de la realitatea care-l afecta. Obosea mult. Emana multă energie pozitivă, dar avea nevoie să-și încarce bateriile. Erau perioade când el nici nu ieșea din casă, deoarece avea nevoie să se recupereze. Cred că așa era. Izolat, dar când trebuia – se mobiliza”, spune Angela.

În 2018, regizorul avea să afle de diagnosticul cumplit. Cancerul i-a afectat plămânii. Ceea ce a urmat l-a surprins mult, nebănuind, probabil, că este drag pentru atâta lume. În contul deschis pentru tratamentul regizorului, sute de oamenii și-au unit puterile, adunând în câteva zile suma necesară pentru chimioterapie. Și asta a fost încă o dată despre speranță și dragoste.

Lupta a durat șapte luni. În unicul interviu, Viorel avea să zică cu regret că „nu există lucruri de amânat. Acest „la anu'” poate să nu vină”.

„Prietenii au insistat să meargă la tratament și el a acceptat. Tratamentul i-a prelungit viața cu jumătate de an, timp când el a reușit să se resemneze, să accepte și să-și ia rămas bun. Îi părea rău de lucruri pe care n-a reușit să le spună și să le facă. Pentru lucruri ratate, pentru cuvinte nespuse, pentru timpul pierdut”, spune sora regizorului.

Cu zeci de scheme de croșetat în față și, undeva pe fundal, secvențe din creația fiului, teancul de inimi împletite crește. Croșetatul a devenit pentru mama lui Viorel un fel de terapie. Așa își adună gândurile, așa se alină.

Inima roșie a devenit, de altfel, simbolul care se asociază cu regizorul.

„A rămas în amintirea noastră un om senin. Ne-a luminat viața și ne-a îndrumat. Trăiesc zilnic cu sfaturile lui: În fiecare zi o sun pe mama, încerc să ascult oamenii și să nu-i întrerup, să nu judec. Am învățat să înțeleg și să iert. Acesta e cel mai mare lucru pe care l-am învățat de la el – să poți ierta și accepta omul așa cum este”, spune Angela.

Viorel Mardare s-a stins din viață la 9 martie 2019. Regizorul a completat fondul cultural al țării cu numeroasele filmulețe de promovare a Republicii Moldova.

A fost apreciat pentru creația originală în arta filmului publicistic, fiind desemnat Omul Anului 2017 în domeniul Producție video, de asemenea a semnat numeroase pamflete, editoriale și cronici de presă, prin care ridiculiza societatea moldovenească și valorile false, îndemnând lumea să devină mai bună, mai instruită, mai unită.

Degrabă se împlinesc patru ani de când Viorel Mardare a decis să vadă cum stau lucrurile pe alte tărâmuri. În acest februarie, în luna dragostei și a primelor zvâcniri primăvăratice, vrem să ne amintim de Viorel într-un mod luminos, colorat și plin de iubire.

Împreună cu familia Mardare, am lucrat cu pasiune pentru a produce hanoracele „Iubirea”, cu renumita inimă roșie pe fundal albastru și citatul: „Cu svarca varită din armatură pe tablă IUBIREA”. Am căutat cel mai potrivit albastru și cea mai moale și calitativă stofă. Am testat câteva nuanțe de roșu, până am ajuns la „acel” roșu.

E un proiect „in memoriam”, care celebrează viața. E încă un fir din care se țese amintirea lăsată de acel om fantastic, care a fost Viorel Mardare. Cu acordul familiei Mardare o parte din bani vor fi redirecționați către proiecte ce vor readuce in atenție lucrările lui Viorel.

Intrați pe AGORA Shop pentru o porție de iubire „cu svarca varită din armatură pe tablă”. Vă reamintim că abonații au parte de reduceri la toate produsele de pe shop.agora.md.