Un mic exercițiu pentru fiecare dintre noi ar fi să spunem în voce tare primul cuvânt care ne vine în minte atunci când auzim: alcoolic, femeie, rom, sărac sau refugiat. Stereotipurile și prejudecățile au o natură firească, cu toții facem asocieri în baza experiențelor și cunoștințelor acumulate. În fața abundenței de informații pe care o primim, simplificăm realitatea care ne înconjoară și o clasificăm.

Mulți dintre noi dau reprezentări de valoare ale unui anumit fenomen sau ale unor persoane, au concepţii false, greşite sau cel puţin suprasimplificate şi suprageneralizate despre lumea socială. Stereotipurile devin dăunătoare atunci când sunt aplicate în mod rigid în raport cu indivizi şi sunt folosite ca motiv al unui tratament sau comportament discriminatoriu. 

De zeci de ani bătătoresc drumurile Moldovei pentru a intra în cele mai sărace curți din satele noastre și în toți acești ani aud aceleași nemulțumiri din partea sătenilor, aceleași prejudecăți ale unor funcționari și ale persoanelor care mă urmăresc pe rețelele de socializare. „De ce să-i ajutăm pe cei înfometați și murdari? Pentru că beau și lenevesc? Își merită soarta, căci omul prin muncă e slăvit!”. Rar cine încearcă să descopere esența problemelor cu care se confruntă aceste familii, să înțeleagă care este sursa „slăbiciunilor” lor. Mă lovesc de atitudini intransigente, de gândire stereotipizată și lipsa voinței pentru o analiză particulară, argumentată. 

Este imperativ să recunoaștem slăbiciunea societății noastre - cea de a gândi mult prea generalist, de a se grăbi „să dea o notă” doar în baza unei credințe comune referitoare la atributele fizice, morale și/sau mentale care ar trebui să caracterizeze un grup sau individ. 

Pentru a preveni prejudecata, este important ca fiecare dintre noi să facă o autoanaliză a propriilor convingeri și preconcepții înainte de a le transmite copiilor. Un rol esențial îl au profesorii, care au responsabilitatea și provocarea de a-i trata pe toți elevii în mod egal și de a promova respectul pentru diversitate. Prejudecățile inconștiente pot avea un impact asupra predării, determinând profesorii să trateze elevii în mod diferit în funcție de rasă, etnie, limbă, religie, naționalitate, orientare sexuală, gen, dizabilitate, mediul socio-economic sau alți factori. 

O vorbă veche spune că „sărăcia minții e muma sărăciei”. Nu aș îndrăzni să o contrazic, dar cred că ar fi corect să ținem cont de multitudinea de factori care pot genera „ceață” în conștiința umană. Dependențele, bolile cronice, tulburările priho-emoționale, bolile psihice, deseori cauzate și întreținute de traumele din copilărie și relațiile din familie, presupun un risc sporit de vulnerabilitate. Dacă acești oameni vor fi tratați cu răceală și discriminare, situația va degenera. Societatea noastră va suferi în continuare și mai mult, va crește considerabil numărul familiilor și al copiilor vulnerabili, va spori rata analfabetismului, a bolilor cronice etc. 

Un stereotip popular este că omul sărac fură. Dacă raportăm valoarea bunurilor, înregistrate în dosarele penale ca prejudicii materiale, cauzate de persoanele defavorizate, și rata îmbogățirii ilicite a unor demnitari de stat, ne dăm seama cât de mult greșim. Deseori, persoana care are o ținută modestă poate fi mult mai generoasă decât o persoană care „se scaldă” în lux. Aceste adevăruri le conștientizăm în timp și este un fenomen sporadic.

E nevoie de o abordare complexă, atât la nivel de prevenție, cât și de tratament a fenomenelor negative din societate. Atitudinea și implicarea comunității este și ea foarte importantă.

Ceea ce mulți nu pot sau nu vor să accepte este faptul că fiecare dintre noi poate aduce un impact pozitiv asupra destinului celor necăjiți, cel puțin, eliminând atitudinea discriminatorie, dictată de stereotipuri și prejudecăți. Un copil defavorizat acumulează traume emoționale nu doar în familie, ci și în mediul exterior, atunci când este tratat nedemn de colegi, profesori sau în transportul public. 

Înainte de a crea o imagine sau o preconcepție despre cineva sau despre un grup de oameni, echipa The Moldova Project, vă îndeamnă:

Încercați să vă puneți în locul celuilalt. Atunci când practicăm empatia, reflectăm la experiențele psihologice ale altora și încercăm să înțelegem perspectiva și emoțiile celuilalt.

Luați în considerare și alte puncte de vedere, contrare celor de care vă ghidați. Oamenii sunt diferiți, iar realitatea e mult mai complexă.

Aflați mai multe despre culturile grupurilor sociale. Un om informat este un om puternic, cu judecată corectă.

Folosiți imaginația. Cercetătorii au arătat că exercițiile de imaginație sunt o strategie eficientă pentru a ajuta la interiorizarea imaginilor care contrazic stereotipurile.

Nu ezitați să vă apropiați și să comunicați cu diferite grupuri de oameni. Putem corecta și reduce prejudecățile negative prin comportamente de apropiere.

Unii își asumă rolul de atotștiutori autoritari și perfecționiști, care se împotrivesc cu înverșunare argumentelor aduse în favoarea celui „nedemn”, alții devin „salvatori” și intervin, cum știu ei mai bine, pentru a reabilita starea materială și spiritul celui discriminat. Deseori, „salvatorii” își asumă acest rol pentru o perioadă scurtă, neștiind cum să gestioneze propriile emoții când întâmpină indiferență, depresie sau chiar violență din partea celor „salvați”. Lipsa de recunoștință respinge instantaneu donatorii începători, cei care nu cunosc complexitatea problemelor de ordin emoțional și psihologic ale persoanelor vulnerabile. 

Fiecare familie are propria poveste, propriile secrete și conflicte. Au fost cazuri când copiii și părinții lor nici măcar nu mă priveau atunci când le aduceam de mâncare, jucării și alte bunuri. Uneori, trec luni până copiii se deprind cu echipa Asociației The Moldova Project și au o atitudine mai prietenoasă. Noi venim cu un ajutor important și o facem consecvent pentru a crea, în primul rând, o relație bazată pe încredere. Persoanele aflate la limita sărăciei, îndeosebi cele dependente de alcool, suferă de instabilitate emoțională, pot reacționa spontan, total neadecvat. Orice ne-ar spune, pentru noi prioritate are situația în care se află copiii și acționăm fiind ghidați de dorința de a le oferi protecție.

Persoanele defavorizate au probleme similare, fapt care nu ne oferă dreptul să etichetăm și să discriminăm.

Pentru a obține un impact în masă, e nevoie să educăm și să promovăm exemplele de solidaritate și atitudinea tolerantă. Urmăresc cu atenție activitatea voluntarilor - tineri și nu doar, cu capacități și cu sufletul ca o pâine caldă, care vor din toată inima să fie de ajutor, să aducă o schimbare în bine. În cadrul asociației, anual activează zeci de voluntari, inclusiv din Marea Britanie și Statele Unite. Cu mult elan, își asumă responsabilități, sunt dornici să cunoască mai multe familii, să ofere atenție copiilor. 

Este dureros să constatăm cât de puțin valorează în Republica Moldova un stagiu de voluntariat notat în CV. Există preconcepția precum că cei care activează în domeniul social, mai ales dacă fac voluntariat, au venituri extrem de modeste și nu pot avea succes. O gândire total eronată, care poate fi ușor combătută prin argumente puternice. Cele mai mari vedete, cu miliarde de euro în conturi, au făcut și fac în continuare voluntariat. Cum, la nivelul gândirii colective, putem evolua pe scara lui Maslow, dacă punem în prim plan doar propriile necesități de bază, care, odată satisfăcute, rămân a fi prioritate pentru noi? Avem o multitudine de oportunități, trăim pe continentul european, suntem un popor harnic și vrednic, dar care rămâne blocat în „noroiul din propria ogradă”. 

Un zâmbet, o mână de ajutor, un cuvânt bun, o îmbrățișare pot schimba multe, poate chiar destinele oamenilor. 

Nu există stat care să asigure sută la sută toate serviciile de asistență socială. Un rol semnificativ revine în continuare organizațiilor neguvernamentale, care activează la nivel național și internațional. Aceste organizații, printre care și asociația The Moldova Project, acoperă foarte multe lacune, zone neacoperite de serviciile sociale de stat. Activitatea are loc în baza unei relații strânse de parteneriat cu instituțiile guvernamentale, cu donatorii locali și din străinătate. 

Profesioniștii care activează în domeniul asistenței sociale, și aici mă refer la pedagogi sociali, psihologi, psihoterapeuți, educatori, asistenți sociali etc., au un impact la fel de major ca profesorii sau medicii. Sănătatea societății noastre și viitorul acesteia este interdependentă de calitatea serviciilor prestate de acești specialiști și este dureros să constat că anume ei, lucrătorii sociali, sunt marginalizați sau stigmatizați. Pentru mine rămâne un mister ce sentimente ghidează oamenii care cred cu tărie că cei care implementează proiecte de caritate sunt falși și au venituri obținute pe căi ilegale. Dureros și nedrept…

Vremurile grele creează oameni puternici. Oamenii puternici creează vremuri bune. Vremurile bune - oameni slabi, iar oamenii slabi aduc vremuri grele. Câtă generalizare în această expunere și cât adevăr! Indiferent de vremuri, ne place să gândim că suntem unici, speciali, cu totul deosebiți, dar nu putem supraviețui în singurătate. Facem parte din comunitate, care are nevoie de armonie pentru a se dezvolta. Modificarea informației transmise într-o cultură poate modifica și modul în care sunt percepute grupurile social-vulnerabile. Pe măsură ce cultura și normele locale promovează valori, precum corectitudinea și varietatea, apare și motivația persoanelor de a se schimba.

Una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a etichetărilor este expunerea la imagini pozitive, istorii și modele de urmat care contracarează stereotipurile existente. 

Îndemnul nostru este să fim mai buni cu cei din jur și să nu uităm să ne punem mai multe întrebări și să găsim răspunsuri argumentate, atunci când vom fi „ispitiți” de prejudecăți.