De la drepturi, la lalele: Ce sărbătorim, totuși, la 8 martie?
Apărută la început ca o expresie a dorinței femeilor muncitoare de a dobândi o serie de drepturi care să le asigure condiții și remunerare egală cu cea a bărbaților, de-a lungul istoriei, ziua de 8 martie a devenit un prilej de celebrare a reprezentantelor sexului frumos. La peste 100 de ani de la primele manifestări, această zi a devenit una în care femeile primesc flori, cadouri, dându-i-se astfel un aspect mai mult comercial. Asta, de vreme ce pe timpuri această zi reprezenta momentul de afirmare a drepturilor sociale și politice ale femeilor.
・ Cristian Bolotnicov, Victoria Dumbravă
Începutul secolului XX, perioada unor profunde schimbări sociale
Încă din perioada Revoluției Industriale, femeile încep a fi implicate pas cu pas în ritmurile vieții de muncitoare, deși o mare parte a acestora erau în continuare casnice și depindeau, mai ales financiar, de bărbații de lângă ele. Anume dependența financiară a fost una dintre principalele cauze de ce femeile, mult timp, nu au primit dreptul la muncă în aceleași condiții cu bărbații.
Apariția sindicatelor a dat start mișcărilor care militau pentru drepturi și condiții egale de muncă. Muncitoarele din marile orașe industriale devin simbolul primelor evenimente organizate cu ocazia zilei femeilor.
„Pâine și trandafiri!”
Astfel, pe 8 martie 1908, 15.000 de femei au mărșăluit și protestat pe străzile din New York, cerând un regim de muncă mai scurt, salarii mai mari, drepturi la vot și abolirea muncii copiilor. Sloganul lor „Pâine și trandafiri” a devenit un simbol recunoscut la nivel internațional, pâinea simbolizând securitatea economică, iar trandafirii - o viață mai bună.
Un aspect interesant al acestui protest a fost faptul că multe dintre participante erau imigrante din Europa, care veniseră în Statele Unite pentru o viață mai bună, atrase de faimosul „vis american”.
Ziua femeii nu a fost mereu pe 8 martie
În urma acelui miting, Partidul Socialist din America decide să declare ultima duminică a lunii februarie drept Ziua Națională a Femeii. Astfel că, prima dată, această zi a fost celebrată pe 28 februarie 1909.
Un an mai târziu, la Copenhaga, are loc cea de-a doua Conferință Internațională a Femeilor Muncitoare. Clara Zetkin, lidera organizației femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, propune inițierea discuțiilor referitor la o Zi Internațională a Femeilor.
Nu se ajunge însă la un consens atunci, astfel că, în 1911, ziua femeii a fost sărbătorită pe tot parcursul lunii martie. Spre exemplu, în Austria, Danemarca, Germania și Elveția, Ziua Internațională a Femeilor a fost sărbătorită pe 19 martie. La acele activități au luat parte peste un milion de persoane, care au cerut ca femeilor să li se acorde drepturi la muncă, vot, educație și deținerea funcțiilor publice.
Peste ocean, un incendiu le aduce femeilor noi drepturi și condiții de muncă
La câteva zile de la primele manifestări cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor din Europa, la New York are loc un incendiu la o fabrică de îmbrăcăminte, incendiu catalogat drept cel mai grav din istoria New York-ului. În urma acestui dezastru industrial mor 146 de muncitori, dintre care 123 de femei și 23 de bărbați, majoritatea dintre aceștia fiind migranți italieni sau evrei.
Acest eveniment tragic a fost începutul unei lupte duse de Uniunea Internațională a femeilor muncitoare din industria îmbrăcămintei contra patronilor de fabrici. Militantele au cerut introducerea unor standarde de siguranță la fabrici. Inițial, aceste standarde au fost introduse doar în statul New York. Ulterior, însă, în timpul administrației președintelui american Franklin D. Roosevelt, acestea ajung să fie extinse la nivel federal.
„Pâine și Pace!”
În 1913, Europa se afla în pragul primului război mondial. Ziua femeii devine de această dată una de promovare a păcii și solidarității internaționale. Tot atunci, femeile din Rusia încep o serie de campanii pentru pace. Spre deosebire de cele de la New York, femeile din Rusia cer „Pâine și Pace”, ceea ce simboliza încheierea războiului și a penuriei de alimente, precum și a regimului țarist
În Germania, ziua de 8 martie a devenit aproape accidental o zi a femeilor. Pentru prima dată a fost celebrată în 1914, cel mai probabil fiindcă era într-o zi de duminică. Această zi a căpătat o semnificație și mai mare după ce femeile au început să militeze și pentru dreptul la vot.
În 1977, Adunarea Națiunilor Unite declară ziua de 8 martie drept Ziua Internațională a Femeii
Ziua Femeilor a devenit, astfel, o zi de celebrare a femeilor militante, a celor datorită cărora femeile de astăzi au dreptul la vot, la proprietate, la educație, la divorț, la asistență medicală și altele.
Astăzi, tradițiile și modul în care este marcată această zi diferă de la o țară la alta. În fostele state comuniste este celebrată mai mult femeia în rol de mamă și muncitoare, în timp ce Vestul promovează feminitatea, femeile militante și lupta lor pentru progres și egalitate de șanse.
Ce ar trebui să reținem este că 8 martie rămâne a fi ziua în care sunt celebrate atât realizările politice, sociale și economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței asupra femeilor. Aceasta din urmă, din păcate, încă își face simțită prezența în multe părți ale lumii.
Amintirea unui cuvânt sau o vânătaie nu o acoperim cu o lalea.