Se spunea, iar alții mai continuă să creadă, că în spatele unui bărbat de succes este o femeie. Vechea zicală ar proveni din mișcările feministe care au început în SUA în jurul anilor 1940. Originea acestui proverb a fost o încercare de a recunoaște soțiile sau figurile feminine care au contribuit în mod semnificativ la viața bărbaților de succes.

Întâmplarea a făcut ca semnificația primară să fie dată peste cap sau să fie interpretată în favoarea „părților puternice”. Astfel, femeia este așezată în umbra succesului unui bărbat, aproape invizibilă și tăcută, dar care joacă un rol semnificativ pentru evoluția profesională a sexului masculin, oferind susținere.

În anul 2023, într-o societate în care legislația ar oferi drepturi egale, acest subiecte este unul ușor de descompus. Cu toate acestea, despre „femeile din spatele bărbaților” în continuare se cunoaște puțin, în continuare nu ajung în lumina reflectoarelor ca femei cu proprie individualitate, care au propriile reușite, ci ca „soțiile” unor bărbați.

Melinda Gates, mai mult decât fosta soție a lui Bill Gates, este o filantroapă și o femeie de afaceri. Alături de soțul ei, a contribuit la crearea Fundației Bill și Melinda Gates, care a donat miliarde de dolari pentru a îmbunătăți sănătatea și educația la nivel mondial, motiv pentru care a obținut Medalia Prezidențială a Libertății din partea președintelui Obama în 2016.

La inițiativa Melindei a fost lansată în 2017 campania Pivotal Ventures, prin intermediul căreia și-a propus „să crească nivelul de conștientizare a problemelor cu care se confruntă societatea, să extindă participarea la soluționarea lor, să încurajeze cooperarea și să îmbunătățească viața oamenilor”.

Totodată, compania Melindei a investit în afaceri care pledează pentru concediu de familie plătit, oferă servicii de sănătate mintală adolescenților și urmărește să reducă decalajul de gen existent în domeniul tehnologiei”.

Michelle Obama este o altă femeie puternică, însă personalitatea căreia, de cele mai multe ori, nu este separată de a fostului președinte american Barack Obama. Cu toate acestea, Michelle are propria ei carieră de succes ca avocată și autoare.

Ea pledează pentru drepturile și educația femeilor. Michelle a fost implicată în diverse cauze sociale, cum ar fi cele pentru sprijinirea familiilor militarilor și campanii publice, precum scăderea obezității infantile. Pentru a promova o alimentație sănătoasă, ea a plantat o grădină de legume pe peluza de sud a Casei Albe în 2009.

Péng Lìyuán, mai mult decât soția președintelui chinez, Xi Jinping, este o soprană și cântăreață de muzică folk. Mai mult decât atât, este ambasadoare culturală a Chinei și a adus contribuții semnificative pentru tot ceea ce înseamnă lumea muzicii și a culturii chineze.

Totodată, activitatea sa artistică include se extinde și în domeniul teatrului și a jocului actoricesc, obținând premii atât naționale, cât și internaționale pentru reușitele sale.

Ea mai este cunoscută în China pentru gusturile sale vestimentare și ținutele bine asortate.

Priscilla Chan este o filantroapă din SUA și fostă pediatră. Alături de Mark Zuckerberg este CEO-ului Facebook și împreună au format „Inițiativa Chan Zuckerberg”. Această organizație își propune să promoveze potențialul uman, precum și să promoveze egalitatea în domenii precum sănătatea și educația.

Chan, împreună cu soțul ei, a promis aproximativ 1,6 miliarde de dolari unor organizații de caritate. În 2013, cuplul a ocupat primul loc pe lista celor mai generoși 50 de filantropi americani din Chronicle of Philanthropy. De asemenea, a fost recent nominalizată pentru cel de-al treilea premiu anual Vizionarul anului din „The San Francisco Chronicle”.

Yoko Ono, mai mult decât soția lui John Lennon, membru al trupei The Beatles, este artistă și cântăreață japoneză. S-a numărat printre practicanții influenți ai artei conceptuale și de performanță în anii 1960.

Ono a scris poezie și piese de teatru, în copilărie, și a învățat să câte la pian și a luat ore de canto. În 1952, Ono a devenit prima femeie admisă la programul de filosofie la Universitatea Gakushūin din Tokyo.

În viața artistică, Ono a fost adepta a celor mai neconvenționale moduri de a livra arta. Pentru piesa de spectacol Cut Piece din 1964, ea a stat nemișcată, în timp ce publicul, la invitația ei, folosea foarfecele pentru a tăia bucăți din rochia pe care o purta. În acest fel, a fost atrasă atenția asupra violenței sexuale la care sunt supuse femeile. Ulterior, opera a devenit un reper al artei feministe.

Experiența anilor arată că aceste cazuri au rădăcini mult mai adânci. Însă, femeile despre care se spuneau că stăteau „în spatele” unui bărbat, aveau un privilegiu. Mai exact, ele își puteau permite să nu-și iubească soțul, dincolo de imaginea pe care o avea acesta în societate.

Eva Braun a fost „tovarășul de lungă durată al lui Adolf Hitler și, pentru mai puțin de patruzeci de ore, soția lui”. Cu toate acestea, pentru istorici rămâne neclară întrebarea cum l-a influențat pe Hitler. Există o probabilitate mică că ar fi luat parte la marile decizii ale lui Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Însă, ea este persoană care a contribuit, în cea mai mare măsură, la imaginea publică pe care a avut-o dictatorul, gestionând materialele fotografice care îi erau făcute.

Înainte de a se cunoaște cu Hitler, Eva era o înotătoare și o schioare desăvârșită. Relația dintre ei, deși de scurtă durată, a redus la minim informațiile istorice despre ea.

Edith Wilson a devenit cunoscută în Washington D.C., pentru faptul că își conducea propria mașină electrică.

Mai mult decât atât, dorința de a ajuta și activismul său au prins mai mult teren în momentul în care Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial în aprilie 1917. Ea a făcut voluntariat la o cantină a Crucii Roșii și a încurajat femeile americane să facă economii de mâncare pentru ca soldații să se poată alimenta suficient.

Un gest mediatizat din istoria ei este momentul în care a organizat ca o turmă de oi să pască gazonul Casei Albe, iar în momentul în care a ajuns timpul să fie tunse, cei 50.000 de dolari pe care lâna i-a adus la licitație, să fie donați pentru efortul de război.

Edith Wilson este un exemplu despre ceea ce s-ar presupune să stai în spatele unui bărbat celebru. Fiind soția președintelui american Woodrow Wilson, pe parcursul carierei lui a avut acces la numeroase documente și conferințe oficiale. În 1919 când președintele  Wilson a suferit un accident vascular cerebral, Edith a condus executivul de lângă patul său, menținând acest rol până la aproximativ în  și 1921. Potrivit memoriului ei „Așa mi-a început administrația, am studiat fiecare lucrare trimisă de la diferiți secretari sau senatori și am încercat să diger și să prezint într-un jurnal lucrurile care, în ciuda vigilenței mele, trebuiau să meargă la președinte”.

Însă, multe dintre acestea aspecte au fost aflate de către istorici, deoarece accesul la presa, în acele vremuri, era mult mai limitat.

Eleanor Roosvelt a fost una dintre cele mai admirate și puternice femei din lume, iar motivul nu era dat de faptul că era prima doamnă americană, adică soția lui Franklin D. Roosevelt. Mai mult decât atât, mariajul lor nu a avut o dragoste pasională la mijloc, ci a fost mai degrabă „o întâlnire de minți luminate și o compatibilitate a agendelor profesionale”, după cum o califică istoricii.

Eleanor de-a lungul timpului a fost interesată de tot ceea ce însemna viața politică. S-a implicat în viața socială.

Acțiunile Eleanorei erau orientate în direcția emancipării drepturilor omului. Ea ținea conferințe de presă regulate la Casa Albă numai pentru corespondenții de știri de sex feminin, iar serviciilor de știri li sa permis accesul la Casa Albă numai dacă prezentau o distribuție echitabilă de gen în rândul personalului superior.

Ea a preluat, de asemenea, ștafeta muncii politice propriu-zisă, atunci când starea de sănătate a președintelui a început să se înrăutățească. Mai mult decât atât, după moartea lui Franklin D. Roosevelt, Eleanor a început să facă parte din comisia ONU pentru drepturile omului și a jucat un rol esențial în elaborarea Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Egalitatea rasială a fost o altă mare preocupare a ei. În 1939, Daughters of the American Revolution (DAR) nu i-au permis unei cântărețe de operă de culoare să țină o prestație în Constitution Hall. Drept urmare, Eleanor a demisionat din calitatea de membru al organizației și a organizat un spectacol în apropiere. În acea zi, evenimentul s-a transformat într-o sărbătoare masivă în aer liber la care au participat 75.000 de persoane.

Menționăm că, această listele nu sunt nici pe departe complete, iar ordinea în care au fost amintite figurile feminine nu reprezintă un top. În cea mai mare parte a istoriei moderne, pe alocuri chiar și astăzi, potențialul femeilor de a influența evenimentele la nivel național, și poate chiar global, de a avea unele reușite a fost limitat și redus la impactul pe care-l aveau asupra soților și în final la rezultatele atinse de sexul masculin. Cu toate acestea, numele lor spun o poveste uluitoare atunci când sunt văzute separat.