O făcusem chiar dacă asta însemna să ne luăm lumea în cap cu „deputată”, „procuroră” sau „doctoră”. Și ne-am aprins paie în cap, desigur, însă doi ani mai târziu ne-a susținut oficial Guvernul. Din 2021, ocupațiile sunt utilizate și la forma de feminin, acolo unde este posibil. De Ziua Internațională a Femeii, care a apărut, întâi de toate, ca mișcare pentru șansele și drepturile femeilor muncitoare, ne îndreptăm atenția spre joburile femeilor. De data aceasta, pentru a vorbi despre cum se scriu aceste funcții.

Franța

O mișcare semnificativă pentru adaptarea profesiilor la genul feminin s-a produs în Franța. La zeci de ani după ce alte țări francofone au adoptat denumiri feminine pentru profesii, gardienii oficiali ai limbii franceze au susținut și ei această schimbare deși anterior s-au opus vehement unor schimbări precum „pompieră” sau „procuroră”, considerându-le „barbare”. Totuși, în 2019, Academia Franceză, a declarat că nu are niciun obstacol de principiu în fața unei astfel de „evoluții naturale” a limbii franceze.

În raportul său, Academia a notat că „toate evoluțiile care au ca scop recunoașterea în limbaj a locului femeilor în societatea actuală pot fi prevăzute, atâta timp cât nu contravin regulilor elementare și fundamentale ale limbii”.

Așa, gardienii limbii franceze au început a accepta professeure pentru „profesoară”, în locul masculinului professeur. Dar Academia, o instituție dominată de bărbați, care datează din secolul al XVII-lea, a declarat că nu va întocmi o „listă exhaustivă” de funcții, acceptând că ar fi o sarcină insurmontabilă.

De atunci, unele joburi au deja forme feminine în franceză, cum ar fi infirmière (infirmieră), dar marea majoritate a titlurilor de locuri de muncă sunt masculine. Articolul definitiv feminin este utilizat în mod obișnuit pentru a face distincția între sexe, de exemplu la juge (judecător) sau la ministre (ministru). Unele au doar un „e” în plus ca sufix și poate un accent, cum ar fi préfète (prefect), députée (deputat) avocate (avocat) și procureure (procuror).

Alte țări francofone, precum Belgia, Elveția, Luxemburg și Canada, au deja de mulți ani forme feminine pentru meserii.

Victoria susținătorilor acestui curent a fost cu atât mai mare, cu cât în limba franceză, pronumele, substantivele și adjectivele de regulă reflectă genul obiectului la care se referă. Astfel, le policier este un polițist, iar la policière este o polițistă, iar franceza nu are un gen gramatical neutru. Și există multe substantive (inclusiv cele care se referă la profesii) care nu au versiuni feminine. Astfel, un bărbat ministru este le ministre, iar o femeie ministru este la ministre. Mai mult, studenții francezi sunt învățați că „masculinul domină asupra femininului”, ceea ce înseamnă că, dacă aveți o cameră plină de zece femei și un singur bărbat, trebuie să descrieți întregul grup la masculin.

Țările anglofone

Potrivit unui articol al publicației britanice The Guardian din 2016, numit „De la stewardese la pompieri ... este timpul să renunțăm la titlurile de gen ale locurilor de muncă”, prin anii 1960, în SUA, era încă o normalitate ca ziarele să publice liste de locuri de muncă separate pentru bărbați și femei. Astăzi, țările anglofone pot folosi „spokesperson” în loc de „spokeswoman”, „police officer” în loc de „policeman”, „firefighter” în loc de „fireman”, asigurând astfel neutralitatea de gen a profesiilor.

Dar, față de franceză, limba engleză permite această neutralitate de gen. Într-un articol pentru The Atlantic, lingvistul Roman Jakobson a sugerat că nu este vorba de faptul că vorbirea limbii franceze te împiedică să concepi ceva ca fiind neutru din punct de vedere al genului, ci că limba te obligă să gândești adesea în termeni de gen. În timp ce în limba engleză poți spune „Iau cina cu prietenul meu” (I am having dinner with my friend) fără a indica dacă prietenul este bărbat sau femeie, în limba franceză trebuie să indici - și, prin urmare, să te gândești la genul prietenului, folosind un substantiv feminin sau masculin, lucru care de altfel se observă și în traducerea în română a acestui exemplu.

În toamna lui 2021, Guvernul Republicii Moldova a decis: ocupațiile ar urma să fie utilizate și la forma de feminin, acolo unde este posibil. Atunci s-a votat structura Clasificatorului ocupațiilor din Republica Moldova (CORM). În el, formele feminine ale ocupațiilor au fost expuse doar în cazurile în care forma respectivă este atestată în în dicționare.

Atunci s-a votat că acest ghid, numit prescurtat CORM, e obligatoriu pentru toate autoritățile administrației publice centrale și locale, întreprinderile, organizațiile și instituțiile, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare juridică, și alte persoane juridice și fizice care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, la completarea documentelor oficiale, ori de câte ori se cere indicarea ocupației.

Pe lângă CORM, din 2019, țara noastră are și Ghidul „Limbajul nonsexist: repere conceptuale și recomandări practice”, elaborat de către Loreta Handrabura, Alexandra Gherasim și Marin Butuc.

Un studiu din 2018, realizat de Institutul Max Planck pentru Psiholingvistică din Regatul Țărilor de Jos arată că influența substantivelor de rol de gen este enormă, pe plan social. Studiu notează că elevii olandezi percep ca fiind mai importante locurile de muncă prezentate la forma masculină, iar în germană, substantivele de rol masculine folosite pentru a se adresa tuturor genurilor sunt adesea interpretate ca referindu-se doar la bărbați. Acest lucru poate avea un impact profund asupra egalității de gen.

În limbile neutre din punct de vedere al genului, cum ar fi engleza, vorbitorii pot detecta genul referentului doar prin utilizarea pronumelor și a stereotipurilor. Cu toate acestea, în limbile cu gen, deși stereotipurile joacă și ele un rol, genul gramatical indică genul referentului, deoarece sunt folosite forme specifice pentru a indica bărbații și femeile.

În cadrul studiului, cercetătorii au selectat substantive de rol neutre din punct de vedere stereotipic și le-au folosit pentru a crea propoziții în care acel substantiv de rol (masculin sau feminin din punct de vedere gramatical) prezenta un grup de persoane. În a doua parte a propoziției, acest grup era specificat ca fiind format din bărbați sau femei.

Studiul a arătat că participanților le-a fost dificil să proceseze propoziții cu neconcordanțe în ceea ce privește genul biologic și cel gramatical, de exemplu, atunci când un substantiv de rol masculin din punct de vedere gramatical era urmat de unul feminin și invers, cum ar fi în propoziția „ministrul este plecată la Bruxelles”.

„Cercetarea noastră sugerează că substantivele-rol masculine ar putea fi inadecvate pentru a reprezenta toate genurile în mod egal", a explicat Julia Misersky, membră a grupului de neurobiologie a limbajului din cadrul MPI.

Pentru acest studiu, echipa a folosit encefalograma pentru a observa procesele cerebrale care au loc în timpul citirii, deci fără ca oamenii supuși experimentului să ia o decizie conștientă.

În Republica Moldova, tendința de a atribui profesiilor un gen feminin și-a găsit susținători și opozanți atât în discuții pe Facebook, cât și în breasla academică. Filologa, cercetătoarea și conferențiara universitară Loretta Handrabura e o susținătoare aprigă a acestei tendințe.

„O mare majoritate a instituțiilor, cum ar fi cele media, în primul rând, dar și publice, private, au acceptat utilizarea formelor de feminine pentru profesii, meserii, funcții, pentru că utilizarea ambelor forme - feminină și masculine - e firească pentru limba română, ca și pentru alte limbi care au inclus în clasificatoarele lor femininul. Mă refer la limbile ucraineană, franceză, spaniolă, italiană, chiar și germană”, declară pentru AGORA Loretta Handrabura.

„Toate formele de feminin și masculin care apar în Clasificatorul Ocupațiilor din RM din 2022 sunt legitime, deoarece le atestăm în dicționare limbii române. A se vedea în acest sens DOOM, ediția curentă, dar și dicționarul de neologisme, DEX-ul ș.a. care nu lasă loc de interpretări”, consideră ea.

Handrabura susține că, pe viitor, urmează să fie aplicat CORM-ul și să se ajusteze toate regulamentele interne de funcții ale instituțiilor în baza clasificatorului.

Întrebată ce poziție are față de opozanții trendului, care ridiculizează adesea formele feminine ale unor profesii, Loretta Handrabura spune că aceștia, de regulă, nu au argumente plauzibile.

„Dincolo de afirmațiile că e „o bătaie de joc”, ironii, bancuri ieftine, eu nu văd argumente în comentariile persoanelor care se opun corespondentelor feminine pentru profesii, meserii, funcții, titluri. Cei și cele care își exprimă dezacordul uită că limba română a avut mereu forme de masculin și feminine pentru ocupații, profesii și funcții care trebuie să reflecte și componenta de gen. Nu înțeleg refuzul acestor persoane de a utiliza „ambasadoare”, „jurnalistă„, „profesoară„, „directoare„, „deputată”, „ministră” ș.a. în timp ce „femeie de serviciu”, „dădacă”, „mulgătoare”, „bucătăreasă”, „secretară” le acceptă și le pronunță fără a spune că nu sună bine. Sufixele moționale, consacrate în sistemul derivativ al limbii române, PERMIT formarea numelor de agent feminine, care numesc ocupații, profesii, demnități, titluri. E salutabil, totuși, că presa, precum și copiii, spre deosebire de unii adulți, acceptă și utilizează firesc limbajul echilibrat în privința genului în discursul public (politic, educațional, media, științific etc.), precum și în comunicarea uzuală”, declară Loretta Handrabura.

De cealaltă parte, directoarea Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”, Nina Corcinschi, e de o altă părere.

„Procesul vorbirii ține de firescul evoluției unei limbi. Feminizarea profesiilor are rațiuni justificative până la un punct, până unde se forțează în mod artificial sistemul limbii. Denumirile de profesii nu au ca referent persoana, ci ocupația, funcția, care, de regulă, înglobează masculinul și femininul. Dacă Dicționarul, care normează vocabularul limbii, oferă pentru o denumire de profesie ambele forme, de masculin și feminin, acestea pot fi folosite la liberă alegere. Bunăoară, o femeie se poate prezenta atât „secretar” al unei instituții, cât și „secretară”, atât „director”, cât și „directoare”, după cum preferă ea. Ambele forme sunt atestate în Dicționar. Dar sunt și forme de feminizare artificială, care sună forțat, cum ar fi, bunăoară, „doctoră în filologie”, cum am fost numită recent. Prefer să mi se spună doamna doctor în filologie, așa cum sună firesc în limba română”, spune Nina Corcinschi.