Un document pus la dispoziția consorțiului internațional de jurnaliști face lumină asupra adevăratelor planuri ale Kremlinului în Republica Moldova. Acesta se numește „Obiectivele strategice ale Federației Ruse în Republica Moldova”. Acesta a fost elaborat de către departamentul prezidențial pentru cooperare transfrontalieră al PA și coordonat cu serviciile secrete rusești.

Structura strategiei este foarte asemănătoare cu cea din Belarus: obiectivele sunt clasificate ca fiind „politico-militare”, „comerciale și economice” și „umanitare”. Creatorii documentului consideră că obiectivele realiste pentru actualul deceniu sunt următoarele:

Confruntarea cu influența NATO și a UE asupra Republicii Moldova;

Forțarea Moldovei să participe la ODBK, Uniunea Euroasiatică și la alte proiecte internaționale rusești;

Soluționarea conflictului transnistrean pe baza unui statut special al Transnistriei (desigur, cu participarea Rusiei);

Consolidarea sentimentelor pro-ruse în societate prin propagandă și programe educaționale.

Deși măsurile enumerate de Kremlin par mai blânde decât obiectivele Rusiei în Belarus, ele nu sunt mai puțin periculoase, a declarat David Kramer, fost secretar de stat adjunct al SUA pentru democrație, drepturile omului și muncă.

„Sunt îngrijorat de ani de zile de intențiile Rusiei față de Moldova. Acest document, scris cu câteva luni înainte de invazie (n.r. - în Ucraina), îmi adâncește temerile. Nu este la fel de direct ca ceea ce vedem din partea Rusiei în Ucraina sau chiar în Belarus, dar neagă efectiv suveranitatea statului moldovean, integritatea teritorială și dreptul de a-și alege viitorul”, spune Kramer.

Potrivit documentului, administrația prezidențială rusă plănuia să împiedice autoritățile moldovenești să excludă Rusia din soluționarea conflictului transnistrean până în 2022 și dorea să mențină prezența militară rusă pe teritoriul nerecunoscut. Obiectivele planului includeau, de asemenea, susținerea politicienilor pro-ruși din Moldova.

În plus, potrivit strategiei, Rusia ar trebui să exploateze dependența Moldovei de importurile rusești pentru a neutraliza politicile moldovenești care contravin intereselor Kremlinului.

Presiunea economică este una dintre principalele pârghii de influență a Rusiei asupra Republicii Moldova. Prin urmare, era important să se mențină volumul livrărilor de gaze către țara noastră.

„Moldova este cunoscută pentru marea sa dependență de gazul rusesc și a fost supusă unor embargouri comerciale repetate și prelungite din partea Federației Ruse. În conformitate cu obiectivele politice și cu utilizarea recunoscută de către Rusia a gazului ca armă politică, partea economică a planului continuă să se concentreze pe furnizarea de gaz rusesc. Acest lucru va menține dependența unilaterală a Republicii Moldova de Rusia și va împovăra și mai mult populația sa cu livrări de gaze la prețuri exagerate și amenințări de a tăia gazul, în special iarna, așa cum s-a întâmplat până acum, chiar și sub guverne pro-ruse”, a explicat Vlad Lupan, fost reprezentant al Republicii Moldova la ONU.

Dossier amintește că Moscova adesea amenință Chișinăul cu întreruperea livrărilor de gaze. Documentul arată că aceste amenințări sunt adesea nefondate.

„Voi fi foarte fericit dacă oamenii din Moldova vor vedea acest document. Potrivit acestuia, Kremlinul dorește să mențină volumul livrărilor de gaze către Moldova pe termen scurt (...) Dar ne amenință constant cu încetarea completă a importurilor de gaze din Rusia. În fiecare lună avem o problemă că ei spun că nu ne vor livra gaze naturale”, a declarat șeful cabinetului prim-ministrului, Sergiu Diaconu.

Sursa susține că o altă sarcină importantă pentru Kremlin a fost de a împiedica restricționarea presei rusești pe teritoriul republicii. Planul a eșuat. În 2022, autoritățile moldovenești au închis șase canale de televiziune rusești pentru a proteja cetățenii de dezinformare. Kremlinul dorește să-și sporească influența pe o altă cale tradițională - prin crearea unei rețele de ONG-uri pe teritoriul Republicii Moldova. Acolo, potrivit lui Vlad Lupan, ar putea fi stabiliți agenții de influență ruși.

„Această parte confirmă dorința Moscovei de a crea organizații „civice” pro-ruse care să creeze canale alternative de propagandă în Moldova. Astfel de centre ar putea, potențial, fie să servească la completarea propagandei lor, fie să devină puncte de colectare a informațiilor sau baze pentru FSB și SVR”, a explicat el.

Un astfel de ONG este Uniunea de afaceri moldo-rusă, care a fost fondată de fostul președinte Igor Dodon împreună cu fiul fostului procuror general rus Igor Ceaika. Centrul de Dosare și RISE Moldova au descoperit că organizația a primit peste 20 de milioane de ruble de la Igor Ceika în 2021-2022. Ministerul american al Finanțelor consideră că scopul alianței este de a influența parlamentarii moldoveni.

Următorul pas al Kremlinului ar fi creșterea electoratului politicienilor moldoveni pro-ruși, formarea de sentimente pro-ruse în rândul elitelor moldovenești și abandonarea politicii de „românizare”.

În sectorul economic, Planul de destabilizare speră să asigure exporturi durabile de bunuri și servicii rusești în țara noastră și să facă lobby pentru interesele întreprinderilor din Transnistria și Găgăuzia.

Bineînțeles, strategia nu a făcut abstracție de NATO. Potrivit documentului, Kremlinul vrea să contracareze cooperarea Republicii Moldova cu alianța și să discrediteze imaginea acesteia în ochii locuitorilor țării. Administrația prezidențială speră să atingă aceste obiective până în 2025.

Până în 2030, Kremlinul își dorea să crească numărul de instituții media rusești în Republica Moldova și să păstreze limba rusă ca limbă de comunicare interetnică.

„Interesant e că vor pune foarte multă presiune asupra așa-numitei zone umanitare și sociale. Și aici pot provoca cu adevărat unele daune, pentru că folosesc instituțiile, inclusiv Institutul Cultural al Rusiei de aici, din Moldova, unde puteți vedea prezența permanentă a tinerei generații, mai ales din partea socialistă. Este un fel de enclavă pentru schimbul de orice, dar nu de chestiuni culturale.  Și cel mai interesant la sfera umanitară este că vor să crească numărul organizațiilor de studenți și a prezenței tot mai mare a limbii ruse. Ei vor să-și mărească capacitatea mass-media”, spune Sergiu Diaconu.

Documentul mai arată că administrația prezidențială rusă nu se pregătea pentru o intervenție militară în Republica Moldova în 2021. Principalele obiective ale Planului în sectorul militar erau legate de Transnistria - oficialii doreau să gestioneze direct conflictul din Transnistria, folosindu-l ca pârghie.

„Scopul lor strategic era să se asigure că Moldova nu avea niciun control asupra politicii sale externe. Și chiar și planul Kozak din 2004 a avut acest sens: să spună că vă putem da gaz, vă putem da electricitate, doar să facem o federație (cu Transnistria). Și această componentă a federației, care se află pe malul stâng al Nistrului, va avea un „drept de veto” asupra politicii noastre externe. Totul reiese de acolo”, a explicat premierul Dorin Recean.

FSB, SVR și alte servicii speciale îi consiliază pe politicienii pro-ruși din Moldova și trimit tehnologi politici pentru a-i ajuta în alegeri. Strategia avea un curant moldovean - autorul acestuia a fost Andrei Vavilov de la Direcția prezidențială pentru cooperare transfrontalieră. Acest departament răspunde de lucrul asupra țărilor pe filiera vestică, el a fost implicat și în elaborarea unei strategii privind Belarus. Potrivit sursei, acesta este un absolvent al Academiei FSB, care a lucrat în serviciul de securitate timp de aproximativ 10 ani.

Un alt creator al strategiei este Viktor Lisenko, șef adjunct al departamentului prezidențial pentru relații interregionale și culturale cu străinătatea. Lisenko îi raportează direct lui Dmitri Kozak, șeful adjunct al administrației prezidențiale.

Vavilov și Lisenko nu sunt doar funcționari ai administrației lui Putin. Ei comunică și cu generalul FSB Dmitri Miliutin, care se ocupă de rețeaua de informații moldo-transnistreană, precizează RISE Moldova. Potrivit datelor obținute de RISE Moldova împreună cu Centrul „Dossier”, din noiembrie 2021 până în mai 2022, Vavilov l-a sunat pe Miliutin de cel puțin trei ori, iar Lisenco este unul dintre cei mai frecvenți interlocutori telefonici ai coordonatorului Moldovei din cadrul FSB. În perioada menționată, Lisenko l-a sunat pe general de cel puțin zece ori, fiind depășit în materie de apeluri doar de soția lui Miliutin – Natalia.

Dacă Miliutin a venit în Republica Moldova în 2016 când Igor Dodon a intrat în exercițiul funcției de președinte al Republicii Moldova, atunci Lisenko a întreprins o vizită la Chișinău relativ recent. În iunie 2019, o delegație oficială a Guvernului rus, condusă de viceprim-ministrul Dmitri Kozak, sosește în Moldova. Kozak a fost însoțit și de Viktor Lisenko, doar că prezența acestuia în delegație nu a fost făcută publică.

Fiecare dintre punctele din strategie este în conformitate cu ceea ce se poate observa în relațiile moldo-ruse, consideră un colaborator al Dossier pe această anchetă.

„Obiectivele strategice ale Kremlinului în ceea ce privește Republica Moldova au rămas neschimbate de-a lungul timpului. Pe scurt, acestea sunt: includerea Moldovei în sfera de influență a Rusiei; integrarea Moldovei în structurile de cooperare „internațională” controlate de Rusia (CSI, Uniunea Economică Eurasiatică etc.); expulzarea influenței occidentale din Moldova și anularea efectelor democrației reprezentative occidentale. În cazul Moldovei, Kremlinul se comportă din ce în ce mai agresiv. Motivul este că Moldova se află în prezent pe o cale opusă celei dorite de Rusia și se mișcă pe un curs clar pro-occidental. Astfel, obiectivele strategice ale Kremlinului devin din ce în ce mai dificile, nu mai ușoare, în timp. Kremlinul înțelege acest lucru și, prin urmare, crește constant presiunea și folosește tactici mai agresive pentru a atinge aceste obiective”, a spus sursa anonimă.

În același timp, Guvernul de la Chișinău e sigur de un lucru: Kremlinul rămâne în urma propriilor planuri din cauza războiului în Ucraina.