Valoarea tranzacției reprezintă doar 60% din suma evaluată a Credit Suisse la bursă. Acționarii au fost mai norocoși decât proprietarii de obligațiuni „additional Tier-1” ale băncii - un tip de datorie menit să absoarbă pierderile în cazul falimentului unei bănci. Pentru ca afacerea să fie încheiată și pentru a evita o prăbușire a pieței, autoritățile elvețiene au fost de acord să acorde UBS-ului o protecție de 9 miliarde de franci elvețieni împotriva pierderilor pe care le-ar putea suferi în cazul în care ar ceda părți nedorite din Credit Suisse și să extindă lichiditatea la 100 de miliarde de franci elvețieni.

Ambele bănci au avut de suferit în timpul crizei financiare mondiale din 2007-2009. UBS a fost salvată de guvernul elvețian, dar recent relația lor s-a deteriorat. În timp ce șefii de la UBS au pus pe roate afacerea, Credit Suisse s-a scufundat și mai mult. Anul trecut, banca a pierdut aproximativ 7 miliarde de franci elvețieni, cea mai slabă performanță din 2008 încoace. În ultimii trei ani, prețul acțiunilor Credit Suisse a scăzut cu 70%, iar cel al UBS a crescut de peste două ori. În octombrie, directorii Credit Suisse nu au reușit să convingă piața de un plan pe care l-au pus la punct pentru a reduce costurile și a realoca capitalul de la divizia lor de investiții bancare.

Pe 15 martie, prețul acțiunilor Credit Suisse a scăzut cu un sfert, ajungând la cel mai scăzut nivel din istorie, aparent după comentariile președintelui Băncii Naționale Saudite, cel mai mare acționar al său, care a exclus orice alt ajutor. În primele ore ale zilei de 16 martie, Banca Națională a Elveției a încercat să liniștească deponenții și piețele, oferindu-se să împrumute banca cu până la 50 de miliarde de franci elvețieni. Acest lucru ar fi trebuit să fie suficient. Credit Suisse îndeplinea cerințele de lichiditate așteptate de la o bancă de importanță sistemică. Avea aproape 100 de miliarde de franci elvețieni de capital de absorbție a pierderilor, pe care să îl poată roade în cazul unei explozii catastrofale.

Dar a urmat o uimitoare pierdere de încredere. Până la 17 martie, prețul acțiunilor Credit Suisse scăzuse la un nivel abia peste cel de dinaintea intervenției Băncii Naționale a Elveției. Deponenții își retrăgeau banii/ Oficialii elvețieni au revenit cu forța brută, insistând asupra vânzării băncii către UBS.

Integrarea celor doi jucători va fi dureroasă, scrie The Economist. UBS intenționează să facă reduceri de miliarde de dolari, sperând că tranzacția îi va aduce bani până în 2027. Executarea unor astfel de planuri va fi deosebit de dificilă, în condițiile în care autoritățile de reglementare elvețiene vor supraveghea îndeaproape procesul. Acționarii UBS, la rândul lor, vor fi nemulțumiți. În urmă cu o săptămână, ei dețineau o instituție reformată și profitabilă. Acum dețin acțiuni într-o propunere mult mai riscantă. Dar nu a existat nimeni care să le asculte îngrijorările. Legiuitorii elvețieni s-au mișcat rapid pentru a se asigura că vânzarea nu trebuia să fie supusă aprobărilor obișnuite ale acționarilor.

După fuziune, ambele divizii vor fi puternice. UBS va deține probabil aproape o treime din piața internă elvețiană. Bijuteria va rămâne afacerea sa de gestionare a averilor, care în ultimii cinci ani a înregistrat o rentabilitate medie impresionantă a capitalului propriu de 24%.

Minusul fuziunii ar fi clienții pierduți. Unii preferă să își plaseze banii la mai multe instituții - o abordare care pare cu atât mai rezonabilă după ultimele două săptămâni.

Factorii de decizie politică financiară din întreaga lume vor fi nerăbdători ca noua instituție să reușească. Turbulențele din America și Europa le-au dat deja motive de îngrijorare. La 19 martie, Rezerva Federală și alte cinci bănci centrale din lumea bogată au anunțat măsuri de stimulare a lichidităților în dolari, în încercarea de a atenua tensiunile de pe piețele de finanțare.

Dar oficialii elvețieni vor fi cei mai interesați de o uniune sănătoasă. Activele combinate ale UBS și Credit Suisse reprezintă aproximativ de două ori PIB-ul elvețian. Autoritățile de reglementare vor insista asupra unor rate de capital mai mari, datorită importanței noii megabănci pentru economia globală; acest lucru va afecta profiturile. Iar perspectiva unor probleme suplimentare este și mai înspăimântătoare.