Violența se poate manifesta prin abuz fizic, sexual, emoțional sau economic. Deseori, violența este folosită pentru a intimida, umili sau înfricoșa victima. Adeseori, bărbații folosesc violența împotriva partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor soții, prietene ori partenere. Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violență, formând un model de comportament abuziv, prin exercitarea controlului.

Potrivit Băncii de Date Statistice, în țara noastră, în proporție de 95%, cazurile de violență sunt săvârșite de bărbați și experimentate de femei. Violența în familie se întâmplă în cel puțin 65% din familiile din Moldova și nu depinde nici de statutul social, nici de situația financiară și, uneori, nici de educația agresorului. În majoritatea cazurilor, după primul abuz, situația se înrăutățește în timp. 

Violența, în accepțiunea generală, superficială, se rezumă la pumni, palme și îmbrânceli. De fapt, specialiștii atenționează că formele pe care le poate lua violența sunt foarte diverse. Potrivit unui studiu realizat de OSCE, 73% dintre femeile din Republica Moldova au fost supuse măcar odată în viață unei forme de violență. Multe dintre ele au răspuns cu „nu” la întrebarea dacă au simțit vreodată violență în raport cu ele. Apoi au continuat sondajul și au realizat că au fost ignorate, înjosite, neapreciate, limitate din punct de vedere financiar. Așa au concluzionat că, de fapt, numele pe care îl poartă tipul de violență pe care au trăit-o este - violență psihologică.

Același studiu arată că în țara noastră cea mai răspândită formă de agresiune este agresiunea psihologică - 71%, urmată de violența fizică - 33%, cifre care ne califică mult peste media UE.

Citește și: Până la vânătăi, violența nu este pedepsită: 1 din 10 femei sunt abuzate economic

Cele mai multe dintre cazurile de violență sunt suferite în tăcere și apoi trecute sub tăcere. Uneori din rușine, alteori din lipsă de curaj, dar deseori din perspectiva convingerii că „rufele nu se spală în public”.

Statisticile arată că 55% dintre femeile din Republica Moldova consideră violența în familie ca fiind o chestiune privată care trebuie rezolvată în familie. Cifra este de patru ori mai mare decât cea a femeilor din UE. Aceste stereotipuri și prejudecăți sunt susținute de prieteni, rude, reprezentanți ai diferitelor autorități și perpetuate de instituțiile religioase.

Numărul femeilor care raportează la Poliția din Republica Moldova acte de violență din partea actualului partener este foarte scăzut – 8,4%. Cel mai adesea, femeile nu cred că raportarea cazurilor de violență le-ar oferi protecție. Mai mult, chiar și atunci când violența este raportată, efectele aducerii abuzatorului în fața justiției și pedepsele impuse acestora sunt discutabile.

Deși lumea virtuală pare sigură, de după monitor nimeni nu ne poate lovi și nu ne poate compromite integritatea fizică, statisticile arată altceva - femeile și fetele se confruntă mai frecvent cu violența în mediul virtual sau digital. Limbajul sexist, hărțuirea, persecuția sunt câteva dintre mijloacele adesea folosite împotriva femeilor și fetelor în rețelele publice de comunicare.

Astfel, violența împotriva femeilor în mediul digital are un impact grav asupra vieții lor, asupra sănătății psihice și fizice, asupra siguranței și reputației, precum și implicații negative asupra drepturilor femeilor de participare online.

Studii recente arată că trei din patru femei (76%) cred că violența împotriva femeilor este o chestie acceptabilă, iar două din cinci femei (40%) spun că au suferit violență fizică și/sau sexuală din partea partenerului sau non-partenerului la vârsta de 15 ani. 18% dintre persoanele chestionate susțin că au fost hărțuite sexual în ultimele 12 luni.

Datele sugerează că incidența violenței este mai mare în rândul femeilor din grupurile vulnerabile, în special în rândul femeilor cu dizabilități, al femeilor rrome și al femeilor de vârstă înainte de pensionare, iar raportarea cazurilor către autorități este scăzută în rândul grupurilor vulnerabile.

Din păcate, femeile au încă un acces limitat la justiția penală, iar agresorii, de cele mai multe ori, se bucură de impunitate sau de pedepse prea puțin „motivante” pentru a-i determina să-și schimbe comportamentul. Potrivit Barometrului de Opinie Publică, neîncrederea în justiție a atins cota maximă de 92% în 2016. În prezent, doar 19% dintre cetățeni au încredere în justiție.

O altă problemă este accesul redus la justiție al femeilor precum și al copiilor victime și martori ai violenței. În special, acest grup include femeile în vârstă, femeile cu dizabilități, inclusiv cu dizabilități mintale, femeile LGBTIQ, femeile migrante, femeile refugiate, femeile solicitante de azil, femeile fără permis de ședere, femeile din mediul rural, femeile care lucrează în comerț sexual, femeile dependente de droguri sau alcool.

Accesul femeilor rome la justiție este, de asemenea, limitat, deoarece se confruntă cu multiple bariere în accesul la justiție din cauza sărăciei, educației proaste, discriminării, excluderii, necunoașterii drepturilor lor și lipsei mijloacelor financiare pentru a solicita asistență juridică.

Potrivit Biroului Național de Statistică, în ultimii opt ani, indicatorii violenței din Republica Moldova au tot fluctuat. În prezent numărul femeilor agresate este mai mic decât în anul 2015. Astfel, dacă în anul 2015, în total au fost agresate 1068 de femei cu vârste cuprinse între 14 și 65 de ani, în anul 2021 cifra femeilor agresate era de 442.

La tema lunii martie, „Violența în bază de gen”, AGORA se aliniază campaniei „Rupe tăcerea! Suntem alături”. Aceasta e o campanie socială de prevenire a violenței în bază de gen, implementată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în parteneriat cu Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), Agenția ONU pentru refugiați (UNHCR), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) și Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și abilitarea femeilor (UN Women).

„Inegalitatea de gen poate duce, de asemenea, la violență. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (cunoscută sub numele de Convenția de la Istanbul) este instrumentul principal al Consiliului Europei pentru combaterea violenței bazate pe gen și promovarea egalității de gen. Convenția face apel la toți membrii societății, în special bărbați și băieți, să contribuie activ la prevenirea tuturor formelor de violență bazată pe gen.”