În pofida violențelor și a sutelor de rețineri, francezii continuă să iasă în stradă pentru a manifesta împotriva majorării vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani. 

Însă, de fapt, supărarea francezilor e ascunsă mult mai adânc și pornește din 2018, atunci când în toată țara au început protestele „vestelor galbene”.

După ce o petiție online postată în mai 2018 a adunat aproape un milion de semnături, demonstrațiile în masă au început în noiembrie. Mișcarea a fost motivată inițial de creșterea prețurilor la țiței și combustibil, de costul ridicat al vieții și de inegalitatea economică. Oamenii erau nemulțumiți că o povară disproporționată a impozitării în Franța cădea asupra clasei muncitoare și a clasei de mijloc.

A urmat pandemia provocată de virusul COVID-19, care a paralizat Franța timp de câteva luni. După câteva eșecuri, în special în ceea ce privește aprovizionarea cu măști la începutul pandemiei, gestiunea președinției Macron și a guvernelor Philippe și Castex a fost caracterizată de restricții semnificative, în special prin închiderea anumitor instituții deschise publicului și trei lockdown-uri. 

Vânzătorii din magazine, șoferii de camion, angajații fabricilor și, mai ales, medicii și asistentele medicale au răspuns „prezent”, continuând să lucreze în prima linie, chiar și cu riscul de a se îmbolnăvi. Odată cu eliminarea unor restricții, protestele au fost reluate, iar, de data aceasta, lor li s-au alăturat și unii angajații din sănătate.

Unul dintre momentele care a provocat extrem de multe critici a avut loc în ianuarie 2022, când președintele francez a stârnit controverse declarând într-un interviu pentru Le Parisien că vrea „să-i enerveze până la capăt pe cei nevaccinați”, în timp ce legea privind vaccinarea era în dezbatere în Adunarea Națională.

La alegerile prezidențiale din 2022, pentru prima dată, candidații clasificați ca fiind de extremă-dreapta au depășit pragul de 30% din voturile exprimate în primul tur. În turul al doilea, Emmanuel Macron a câștigat cu 58,55% din voturile exprimate, fapt ce i-a permis să înceapă un al doilea mandat de cinci ani. Însă victoria nu a însemnat neapărat reconciliere.

Alegerile legislative din 2022 au oferit președintelui francez o majoritate parlamentară relativă în Adunarea Națională și, deci, fragilă. Această situație este fără precedent în cea de-a cincea republică franceză, iar absența unei majorități parlamentare zădărnicește și astăzi punerea în aplicare a reformelor. 

Tocmai lipsa voturilor a fost motivul pentru care legea privind majorarea vârstei de pensionare nu a fost supusă dezbaterilor. Guvernul francez a pus în aplicare articolului 49.3 din Constituție, care reprezintă, de fapt, un proces de asumare a răspunderii. Modalitatea prin care a fost luată decizia a pus gaz pe foc, iar protestele au izbucnit în Franța cu o forță și mai mare. 

Pe 23 martie, sindicatele au susținut că 3,5 milioane de persoane au ieșit în toată Franța la proteste, în timp ce autoritățile au sugerat că cifra a fost mult mai mică, de puțin sub 1,1 milioane.

Mnifestațiile au fost marcate de izbucniri de violență și vandalism. În orașul Bordeaux din sud-vestul țării, ușa principală a primăriei a fost incendiată, în timp ce la Paris poliția și grupuri de protestatari s-au ciocnit până târziu în noapte.

Unei femei i-a fost smulsă mâna de o grenadă cu gaze lacrimogene în orașul Rouen, unde s-au adunat între 14.800 și 23.000 de protestatari, potrivit cifrelor poliției și sindicatelor. Au existat proteste de amploare în Marsilia, Lyon, Besançon, Rennes și Arles, precum și în alte orașe franceze.

Totodată, grevele de amploare și acțiunile sindicale au dus la perturbări majore ale transporturilor pe șosele și la anularea de zboruri.

Administrația lui Macron a supraviețuit la limită celor două moțiuni de cenzură.

„Toată lumea este furioasă. Toată lumea crede că această lege este nedreaptă, dar ea penalizează în special femeile care sunt așteptate să producă viitoarele generații ale națiunii, iar apoi constată că sunt pedepsite pentru că fac acest lucru”, a declarat Marie, o asistentă socială în vârstă de 46 de ani.

„Astăzi, ei vor să ridice vârsta de pensionare până la 64 de ani. Va fi 66, 67, 68 mâine? Ei ne spun că speranța de viață este mai mare, dar trebuie să muncim până când ne prăbușim și suntem duși la crematoriu?”, se întreabă Juliette, o profesoară în vârstă de 51 de ani.

Numeroși protestatari l-au acuzat pe Emmanuel Macron că ar da dovadă de „dispreț și aroganță” față de cei care se opun schimbărilor, pentru că tot ei ar fi cei care i-ar fi asigurat realegerea în funcția de președinte.

Prim-ministra franceză, Élisabeth Borne, a criticat violențele. Liderul stângii, Jean-Luc Mélenchon, i-a cerut lui Macron să retragă legea. „În Franța există un sentiment de derivă spre autoritarism, mulți oameni încep să spună că acum se merge prea departe”, a declarat Mélenchon.

Valérie Rabault, președinta grupului Partidului Socialist din Adunarea Națională, i-a cerut lui Macron să organizeze o dezbatere finală înainte ca legea pensiilor să fie promulgată.

Marie Buisson, reprezentantă a sindicatului CGT, a declarat că protestatarii sunt „determinați”. „Din moment ce legea a fost adoptată cu forța, există furie. Obiectivul nostru este ca un număr cât mai mare de oameni să oprească lucrul”.

Într-un interviu televizat, Macron a exclus dizolvarea parlamentului, o remaniere a guvernului său centrist și demisia prim-ministrei Élisabeth Borne, așa cum a cerut opoziția. El a declarat că singurul său regret este că nu a reușit să convingă oamenii de necesitatea reformei.