EDITORIAL | Ce este grooming-ul și de ce e nevoie de distanță între profesori și elevi

Profesorul și clericul este acuzat că și-ar fi manipulat emoțional elevele, prin ștergerea voită a hotarelor dintre sine, un bărbat adult, profesor, și elevele sale minore, devenindu-le prieten intim și coleg de distracții.

O investigație realizată de Recorder a scos la iveală faptul că profesorul Daniel Farcaș le trimitea elevelor sale de doar 15 ani mesaje mult prea personale la ore târzii, de genul „Noptică dulce”, le ducea în excursii, unde le turna alcool pe gât, dansa pe mese, le spunea că sunt „toate ale lui” și poza în selfie-uri culcat pe pat, înconjurat de „haremul” său.  „Fozy and the Harem” (Fozy și haremul) așa era numit grupul de WhatsApp al clasei domnului Farcaș, Fozy fiind chiar porecla profesorului. Grup al cărui membru activ era însuși Arhidiaconul Farcaș, care făcea schimb de mesaje cu elevele sale într-o manieră proprie unui băiat din gașcă, nu unui diriginte.

Această istorie de abuz a introdus în vocabularul public, grație jurnalistelor de la Recorder, un termen mai puțin cunoscut în zona noastră și anume grooming-ul. Or, grooming-ul este răspunsul la întrebarea pe care o punem de fiecare dată când aflăm despre cazuri de abuz al minorilor: „Dar cum a fost posibil așa ceva? Chiar nu-și dădea seama ce face?”.  O întrebare ce, de altfel, acoperă victima cu un văl dens al responsabilității pentru ceea ce i s-a întâmplat, ceea ce este absolut greșit și inadmisibil.

Grooming-ul este o tehnică non-violentă de atragere a victimelor, folosită de prădători. Grooming-ul poate fi sexual, romantic, financiar sau în scopuri criminale sau teroriste și poate viza atât copiii, cât și adulții. Aspectul comun al diferitor tipuri de grooming este că făptuitorul manipulează victima, construind o relație de încredere, creând în interiorul ei intenționat spațiu pentru multă vulnerabilitate.

Dacă e să ne referim la fenomenul de grooming care are loc în cadrul relației profesor-elev, în stadiul său inițial acesta poate fi ușor confundat cu comportamentul unui profesor care ajută un copil, se interesează de sentimentele sale, de problemele pe care le are cu semenii sau acasă. Îl poate trata chiar cu căldură, cu un cuvânt bun, o îmbrățișare, un ceai cald și biscuiți, o invitație la o plimbare sau chiar acasă.

Grooming-ul poate dura ani de zile. Prădătorii au nevoie de mult timp pentru a dezvolta relații cu victimele lor, învățând despre vulnerabilitățile, plăcerile și interesele pe care le au. Aceste cunoștințe sunt folosite ulterior pentru a obține și a menține controlul și încrederea victimei, ca mai apoi să se poată trece la o comunicare cu un conținut explicit sexual, după care se ajunge la raporturi sexuale.

Grooming-ul are mai multe etape. Acesta începe pe o notă pozitivă și afectuoasă, dar continuă neapărat cu izolarea victimei. Cu timpul, atenția pozitivă și laudele dispar și sunt înlocuite din ce în ce mai mult de pedepse, adesea distribuite aleatoriu pentru a crea nesiguranță. Privarea bruscă de atenție va debusola victima, care va încerca să-și dea seama unde a greșit și va încerca frenetic să recupereze momentele pozitive. E un cerc vicios pe care victima nu mai are cum să-l rupă, ea, la această etapă, fiind deja izolată și controlată de predator. De regulă, victimele grooming-ului vor deveni, în cele mai multe cazuri, groomer-i, repetând un ciclu de grooming.

Grooming-ul este o noțiune relativ nouă, de aceea se cunosc mai puține cazuri răsunătoare de grooming. Cu toate acestea, sunt două destul de cunoscute pe care vreau să le menționez aici.

Probabil, primul cel mai răsunător caz de grooming, despre care s-a vorbit la nivel mondial, este procesul împotriva mondenei britanice, Ghislaine Maxwell, acuzată de grooming de minore în favoarea omului de afaceri, Jeffrey Epstein, care, ulterior, le abuza sexual.

În iunie 2022, Ghislaine Maxwell a fost condamnată la 20 de ani de închisoare pentru participarea, alături de Epstein, la ceea ce a fost numit „probabil cea mai extinsă operațiune de trafic sexual cunoscută la nivel mondial din istoria recentă”.

Alt caz răsunător, despre care s-a vorbit mult și pe rețelele sociale locale, a fost podcastul rusesc „Elevele”. În toamna lui 2022, opinia publică din Rusia a fost zguduită de o anchetă masivă asupra violenței și hărțuirii sexuale la Școala ecologică de vară, realizată de jurnalista Nastya Krasilnikova.

Ancheta a ieșit în formatul unui podcast de 11 episoade, cu o durată totală de peste 5 ore, cu un nume sugestiv „Elevele” (Ученицы). Totul a început cu scrisoarea Așei Komarovskaya. Fata a povestit că la vârsta de 14 ani a cunoscut la școala de vară un tânăr de 19 ani, poreclit Simon, un curator al taberei. Comunicarea cu el s-a dezvoltat treptat într-o relație în care Așa a fost victima exploatării sexuale și emoționale. În plus, Simon a creat, practic, o sectă, care-i purta numele, din fete minore, majoritatea din aceeași școală de vară.

În cadrul investigației ulterioare, a devenit clar că abuzul comis de „Simon” față de elevele din tabără nu a fost un fenomen singular, ci parte a unui sistem complex de manipulări, amenințări cu sinucidere, hărțuire în care erau implicați profesorii și curatorii școlii cu scopul de a întreține relații sexuale cu elevele minore. E și mai dramatic faptul că mulți știau despre ceea ce se întâmplă, atât alți elevi, cât și curatori, și profesori, nimeni, însă, nu a văzut ceva greșit în astfel de relații într-un mediu considerat creativ și liber.

Revenind la protagonistul nostru inițial - Daniel Farcaș urmează să fie înlăturat de la Seminarul Teologic Ortodox. Anunțul a fost făcut de Episcopia Sătmarului și Maramureșului, abia după publicarea investigației Recorder, deși cazul a fost cunoscut Bisericii de mai bine de un an.

Unicul fel pozitiv în care poate rămâne în istorie Daniel Farcaș este faptul că, datorită perseverenței uneia dintre elevele abuzate de el, milioane de oameni au aflat despre fenomenul grooming-ului și de acum încolo există mai multe șanse ca apropierea familiară dintre un profesor și elevi (dar și oricare adult și minor) să fie privită cu ochi critici, oprită, chestionată și investigată.

La tema lunii martie, „Violența în bază de gen”, AGORA se aliniază campaniei „Rupe tăcerea! Suntem alături”. Aceasta e o campanie socială de prevenire a violenței în bază de gen, implementată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în parteneriat cu Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), Agenția ONU pentru refugiați (UNHCR), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) și Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și abilitarea femeilor (UN Women).

 „Inegalitatea de gen poate duce, de asemenea, la violență. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (cunoscută sub numele de Convenția de la Istanbul) este instrumentul principal al Consiliului Europei pentru combaterea violenței bazate pe gen și promovarea egalității de gen. Convenția face apel la toți membrii societății, în special bărbați și băieți, să contribuie activ la prevenirea tuturor formelor de violență bazată pe gen.”