Modalitățile de plată pentru călătoriile în transportul public din Chișinău se diversifică. În acest sens, a fost lansat un nou proiect-pilot de taxare electronică în transportul public, de această dată prin intermediul telefonului mobil. Moldcell, în colaborare cu Direcția Generală Mobilitate Urbană, Regia Transport Electric Chișinău și Parcul Urban de Autobuze sunt inițiatorii proiectului. 

Pasagerii de pe rutele 8 și 10 ale rețelei de troleibuze și rutele 2 și 26 ale rețelei de autobuze din Chișinău își pot plăti acum călătoriile prin SMS, dacă sunt abonați Moldcell.

Procedura de achitare

Călătorul, abonat al operatorului Moldcell, trebuie să execute următorii pași:

1.scanarea codului QR pentru a genera SMS;

2.expedierea SMS-ului pre-completat generat;

3.primirea biletului de călătorie prin SMS;

4.prezentarea biletului SMS taxatorului.

Alternativ, SMS-ul poate fi completat manual prin includerea în conținutul mesajului a numărului de bord a troleibuzului (număr din 4 cifre) și a destinatarului – numărul 4000.

În fiecare unitate de transport sunt plasate câte 8 stickere cu coduri QR și informația despre procesul de plată.

Moldcell deține 33% din numărul total de utilizatori pe piața telefoniei mobile, conform raportului Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației. Iar, numărul de abonați Moldcell în municipiul Chișinău este de 657.222, potrivit datelor operatorului Moldcell oferite pentru AGORA. 

Studiile arată că abonamentele cumpărate în transportul public ar trebui să fie parte din domeniul trecutului.

La nivel global, 44% dintre locuitorii din mediul urban folosesc transportul public pentru a ajunge în fiecare zi la serviciu, la școală sau la universitate. Călătoriile cu transportul public ocupă, în prezent, din timpul unei persoane aproximativ 3 ore și 35 de minute pe săptămână și cu aproximativ 20 de minute mai mult decât mijloacele de transport proprii.

Mai mult decât atât, una dintre semnificativele inconveniențe ale navetiștilor este reprezentată de timpul de așteptare la cozi pentru cumpărarea unui bilet. La aceasta se mai adaugă necesitatea de a avea bilete diferite pentru fiecare mijloc de transport și veșnica întrebare cât ar costa călătoria. Iar în cazul sezonului estival, problemele sunt legate de șoferul de autobuz care acceptă doar bani locali, taxatorul care nu are mărunțiș pentru rest.

Aproximativ 50% dintre navetiștii din întreaga lume ar folosi mai mult transportul public, dacă ar exista o aplicație consolidată care să le permită atât planificarea, cât și plata călătoriilor, potrivit studiilor.

O modalitate de plată, alta decât cea tradițională, este prin intermediul aplicațiilor de plată fără contact în transportul public. Acestea utilizează tehnologiile de identificare prin radiofrecvență (RFID) și de comunicare în câmp apropiat (NFC). Astfel, călătorii pot achita prețul călătoriei direct cu cardurile bancare sau cu portofelele mobile.

În plus, tehnologia NFC le permite utilizatorilor să stocheze informațiile pe dispozitivele lor, astfel încât aceștia să poată colecta ulterior puncte de fidelitate și să își salveze legitimațiile de călătorie sau acreditările de plată. Totodată, este una dintre metodele de plată care a înregistrat o cea mai mare simpatie din parte utilizatorilor, într-o perioadă de timp foarte scurtă.

Astfel de plăți ar ocupa de două ori mai puțin timp decât modalitatea tradițională. În cifre, acest lucru înseamnă că, dacă o coadă de 10 călători efectuează o plată bazată pe NFC, cea de-a zecea persoană ar aștepta 2,5 minute. 

O altă variantă de plată este facturarea la taxator, prin intermediul contului de telefonie mobilă. Aceasta utilizează o formă de autentificare cu doi factori și nu necesită ca utilizatorul să se înregistreze în prealabil sau să furnizeze informații despre cardul său de debit sau credit. 

O metodă de plată similară este plata prin SMS, care presupune ca utilizatorul să trimită un mesaj text care devine o taxă suplimentară la factura lunară de telefonie.

Potrivit unui raport realizat de Jupiter Research, digitalizarea cardurilor este o tendință cheie în domeniul plăților, iar volumul tranzacțiilor de bilete digitale se dublează anual.

Atunci când numărul de pasageri de la metroul londonez a crescut brusc în anii '90, Transport for London (TfL) a trebuit să găsească modalități de a permite oamenilor accesul mai rapid în stațiile de metrou.

Astfel, în 2003 a fost introdus cardul de călătorie fără contact Oyster. Cardul poate conține bilete simple și periodice, precum și alte permise de călătorie, toate acestea trebuind să fie adăugate pe card înainte de călătorie. Cardul este utilizat în zona metropolitană a Londrei pe diferite mijloace de transport public. Până în 2013, peste 85% din toate călătoriile cu trenul și autobuzul au fost plătite cu Oyster.

Practica cumpărării biletului direct în autobuz, în Barcelona este uitată de ceva vreme. Înainte de a urca într-un mijloc de transport, călătorul trebuie să aibă tichetul cumpărat, fie că merge cu autobuzul, tramvaiul sau metroul.

Punctele de cumpărare ale biletelor sunt plasate în apropierea principalelor stații de autobuz, iar în cea mai mare parte plata se face doar cu cardul. Mai este posibilă cumpărarea biletelor online, prin intermediul aplicației TMB (Transports Metropolitans de Barcelona), iar QR codul generat trebuie validat în transport.

Mai puține alternative sunt oferite la Oslo, Norvegia și Tallin, Estonia. Indiferent de mijlocul de transport ales - trenuri, autobuze, tramvaie sau metro - este nevoie de un card electronic, care este încărcat cu câteva călătorii, și care este funcțional pentru toate mijloacele de transport public. Acestea pot fi obținute la chioșcuri sau create pe o aplicație online. Pentru a valida călătoria, cardul trebuie scanat în stații.

Totodată, capitala Estoniei a fost primul oraș din lume care a implementat ABT, de emitere a biletelor în bază unui cont personal.

În Berna, Elveția, toate biletele de călătorie sunt cumpărate exclusiv în stațiile de transport, de la chioșcuri, aparate de bilete sau online.

Pe de altă parte, mai este menținută experiența achiziționării biletelor, inclusiv, în transportul public, cum ar fi în Amsterdam. Pentru călătorie este nevoie de un bilet sau card de transport, care trebuie scanate. Conform datelor locale, olandezii preferă cumpărarea acestora de la șofer, în momentul urcării în vehicul, și nu folosesc numerar, ci doar card. 

Pe lângă acestea, există țări care încearcă să îmbine modalitățile de plată tradiționale cu cele digitale, oferind călătorului posibilități de alegere. Printre ele se numără România, Ungaria, Austria, Bulgaria și, într-o anumită măsură, Turcia. În capitalele acestor state, călătorul poate cumpăra bilete fizic, de la ghișee, automate sau online, dar, totodată, pot achita direct în transportul public la aparate cu ajutorul unui card bancar sau al funcției NFC. În dolmușurile din Turcia, care sunt niște microbusuri, cât și în cele din România, plata pentru bilet este preferată cash.

O parte dintre țările în care a fost și mai continuă să fie folosită, deși într-o proporție semnificativ mai mică, plata biletului prin intermediul SMS sunt România și Cehia.

Studiile arată, însă, că deși este o modalitate foarte simplă de achiziționare a biletelor, lucrurile se complică atunci când compania de transport trebuie să încheie parteneriate cu fiecare operator de telefonie mobilă.

Totodată, a fost concluzionat faptul că ar fi foarte ridicat costul de distribuție al serviciului. Acesta s-ar ridica la 8%- 10% din prețul biletului, iar, prin urmare, operatorii de transport nu sunt foarte interesați să adere la o astfel de metodă.

Modalitatea cea mai întâlnită de achitare a transportului public în țările europene este utilizarea unui card de transport, care este scanat la călătorie. De la un stat la altul diferă materialul din care e confecționat, felul în care poate fi achiziționat - în mijlocul de transport sau chioșc, unde poate fi scanat - în transport sau în stație, dar și numărul de călătorii care pot fi făcute cu el.

Modalitățile de plată digitală pentru călătoriile în transportul public ar veni cu o serie de beneficii pentru toate părțile implicate în acest proces, de la consumatori și până la întreprinderi și guvern.

Pentru călători acestea s-ar traduce prin economie de timp, posibilitatea de urmărire a cheltuielilor și avantajul de a călători oricând oriunde. De cealaltă parte, direcțiile de transport public și guvernele pot gestiona și urmări cheltuielile, inventarul, și reduc, într-o anumită măsură, situațiile de călătorie fără plată.

Totodată, există posibilitatea creșterii veniturilor fiscale din economia informală și sunt făcute anumite agonisiri financiare datorită reducerii angajaților sau a parteneriatelor pe care le au cu firmele de taxare.

Pe de altă parte, studiile arată că aceste modalități nu sunt atât de eficiente și îndrăgite de persoanele în vârstă sau cele care vin din comunitățile cu un grad scăzut de educație și slab dezvoltate, prin urmare nu ar dispune de un dispozitiv potrivit sau de competențe digitale minime.

Aproximativ 1 din 6 olandezi nu au competențe digitale sau au competențe digitale limitate. Din această categorie fac parte persoanele slab alfabetizate și unele persoane în vârstă, persoane cu un nivel de educație mai scăzut, persoane din grupuri minoritare și persoane cu anumite dizabilități. Ei fac parte din grupurile cu risc sporit de excluziune digitală, fiind mai dificilă acomodarea cu această latură.