Războiul este un teren fertil pentru violența în bază de gen. În timpul conflictelor armate, femeile și copiii devin o țintă ușoară pentru abuzuri de orice natură. Aceștia sunt expuși riscului de viol și exploatare sexuală, risc, care, din păcate, nu dispare odată cu găsirea refugiului în țările care le deschid hotarele.

Într-un studiu publicat de The Lancet în 2017 se menționează că „cel puțin 630 de milioane de femei și copii – 10% dintre femei și 16% dintre copiii din întreaga lume – au fost fie strămutate în urma unui conflict, fie au locuit periculos de aproape de evenimentele de conflict armat”.

Refugiatele din Ucraina sunt și ele expuse la violență sexuală în Europa. Un studiu realizat de Thomson Reuters, în cadrul căruia s-au analizat căutările online globale, începând cu prima zi a invaziei rusești în Ucraina, a constatat o creștere semnificativă a interesului pentru pornografia care implică refugiatele din Ucraina. 

Acest lucru, potrivit cercetătorilor, înseamnă că femeile refugiate în străinătate se confruntă cu un risc crescut de a deveni victime atât ale organizatorilor de trafic sexual din țările europene, cât și ale producătorilor de pornografie online.

„Cererea mare din partea bărbaților pentru acces sexual la femei și fete ucrainene creează un stimulent enorm pentru traficanți de a recruta persoane vulnerabile pentru a satisface această cerere și a profita de pe urma acesteia.”, declară un reprezentant OSCE.

Toate acestea se întâmplă pe un fundal de discuții online, despre privilegiile pe care le-au obținut femeile din Ucraina, odată refugiate în țările din Vest. Unii internauți ajung chiar la presupuneri absurde, că femeile „s-ar fi folosit” de războiul din țara lor pentru a găsi un trai mai bun în UE. Blamarea și victimizarea secundară sunt alte două fenomene hidoase cu care se confruntă femeile refugiate sau vulnerabilizate de război. Chiar și într-o lume care trăiește în ritmul atacurilor cu rachete, se găsește loc pentru ideea că oamenii merită ceea ce li se întâmplă...

Să critici femeile și să iei în derâdere lupta lor pentru drepturi egale e un trend tot mai răspândit, inclusiv în Moldova. Numai declarațiile uluitoare ale avocatei Ludmila Goncearenco cât fac.

În Moldova, fiecare a patra femeie din mediul urban și fiecare a treia femeie din mediul rural a trecut printr-o formă a violenței. O statistică dramatică, pe care avocata ori nu o cunoaște, ori o o ignoră cu bună știință, adaptându-și discursul pentru un public misogin, unde probabil și-ar dori să găsească aprobare.

În același timp, un studiu*, prezentat ieri, arată următoarele date pentru R. Moldova: 99% din bănuiții de violență sexuală sunt bărbați; 93% din victimele violenței sexuale sunt femei, dintre care 60% sunt minore.

*Studiul „Evaluarea funcționalității echipei comune de intervenție în cazurile de violență sexuală", elaborat de Centrul de Investigații și Consultanță "Sociopolis"

La tema lunii martie, „Violența în bază de gen”, AGORA se aliniază campaniei „Rupe tăcerea! Suntem alături”. Aceasta e o campanie socială de prevenire a violenței în bază de gen, implementată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în parteneriat cu Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), Agenția ONU pentru refugiați (UNHCR), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) și Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și abilitarea femeilor (UN Women).

 „Inegalitatea de gen poate duce, de asemenea, la violență. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (cunoscută sub numele de Convenția de la Istanbul) este instrumentul principal al Consiliului Europei pentru combaterea violenței bazate pe gen și promovarea egalității de gen. Convenția face apel la toți membrii societății, în special bărbați și băieți, să contribuie activ la prevenirea tuturor formelor de violență bazată pe gen.”