I will survive: Mărturii ale femeilor care au evadat din calea pumnilor (VIDEO)
Violența de orice fel distruge vieți, iar unele dintre ele ajung să fie distruse încă înainte de a începe cu adevărat. Anual, zeci de femei și fete sunt nevoite să-și ia lumea în cap și să fugă din calea pumnilor. Printre ele, mame cu bebeluși, adolescente sau femei trecute de prima tinerețe, femei care au îndurat înjosirea și durerea zeci de ani.
・ Mardari Irina
Ana are 16 ani și în ultimele patru luni casa ei este Centrul Maternal Diaconia. Tânăra a plecat de acasă împreună cu bebelușul său de opt luni, gonită de violența pe care o simțea din partea fratelui mai mare.
Mămica este închisă, tăticul a decedat. Trăiam cu fratele acasă. Lui îi plăcea să servească, să ridice mâna, să ridice vocea. În acel moment eram deja însărcinată în opt luni.
Autor: Ana, victimă a violenței.
Tânăra povestește că a încercat să discute cu fratele, dar toate încercările ei de a-i explica prin ce calvar trecem se soldau cu eșec. Sau cu un nou val de pumni. Când a înțeles că situația este iremediabilă, tânăra și-a luat inima în dinți și a decis să plece.
Când am ajuns la Diaconia, încă o săptămână-două eram stresată. Nu vorbeam cu nimeni. După asta am început să mai comunic cu fetele, mă mai plimbam cu ele. Starea mea s-a schimbat în bine.
Autor: Ana, victimă a violenței.
Maria are 17 ani și a ajuns la Centrul Maternal de la Diaconia acum trei săptămâni, în urma mai multor conflicte pe care le-a avut în familie. Tânăra a ajuns la Centrul Maternal Diaconia după ce tatăl său a încercat s-o violeze. Fata spune că a avut nevoie de timp și puteri pentru a-și reveni din coșmarul pe care l-a trăit.
Putea să lovească și cu pumnul, și cu piciorul, și să te trântească în pământ, să te lovească cu fier și cu diferite chestii, cu ce i se dădea la mână, cu aceea lovea.
Autor: Maria, victimă a violenței
Tatăl său acum este condamnat pentru viol, iar tânăra încearcă să-și construiască o nouă viață în căldura centrului Maternal Diaconia.
Poate noi nu suntem familia biologică, dar încercăm să avem un model de familie în care ele să înțeleagă că lumea nu este doar violență, unde să știe că pot să găsească acea lume în care să poată să aibă încredere. Încercăm să punem accent pe spațiul în care el poate să găsească căldură, liniște și o parte din propriile resurse.
Autor: Tatiana Negru, manager de servicii Diaconia
Psihologii spun că, din fericire, calitatea de victimă a violenței este o stare temporară, iar femeile pot ieși din această stare și se pot transforma în supraviețuitoare ale violenței. Totuși, specialiștii precizează că există consecințe care se simt imediat după de o persoană a fost agreată, dar și consecințe psihologice, care pot crea diverse sentimente care se vor resimți mai târziu. Ieșirea din această stare este condiționată de mai mulți factori.
În fiecare an aproximativ 34 de femei mor în urma violenței în familie.
La tema lunii martie, „Violența în bază de gen”, AGORA se aliniază campaniei „Rupe tăcerea! Suntem alături”. Aceasta e o campanie socială de prevenire a violenței în bază de gen, implementată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în parteneriat cu Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), Agenția ONU pentru refugiați (UNHCR), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) și Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și abilitarea femeilor (UN Women).
„Inegalitatea de gen poate duce, de asemenea, la violență. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (cunoscută sub numele de Convenția de la Istanbul) este instrumentul principal al Consiliului Europei pentru combaterea violenței bazate pe gen și promovarea egalității de gen. Convenția face apel la toți membrii societății, în special bărbați și băieți, să contribuie activ la prevenirea tuturor formelor de violență bazată pe gen.”