Abuzuri și misoginism, în operele literaturii române. Despre „Ion”, „Baltagul”, „Moromeții” și „Moara cu noroc”
Răsfoind unele opere din literatura română nu putem să nu observăm că, cel mai adesea, personajele feminine nu au o soartă ușoară. Înfruntă abuzuri emoționale, violență fizică, misoginism și regulile unei societăți în care zestrea femeii este mai importantă decât propriile sale dorințe sau emoții. „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Ion” de Liviu Rebreanu, „Moromeții” de Marin Preda, „Baltagul” de Mihail Sadoveanu sunt doar câteva dintre operele care reflectă o realitate socială dureroasă a perioadei în care au fost scrise, iar multe dintre problemele abordate sunt prezente și în societatea contemporană. Întrucât unele opere sunt incluse în programul școlar, specialiștii subliniază că modul în care este contextualizată literatura, dar și amprenta pe care o lasă asupra elevilor care o studiază sunt subiecte care nu trebuie ignorate.
・ Zagnat Elena, Felicia Nedzelschi
Unele cercetări afirmă că literatura română are un nivel ridicat de violență, iar antropologii pun accentul în special pe violența rurală. În operele scrise în secolele XIX și XX, femeia este tratată drept „două brațe de lucru, o zestre și o producatoare de copii", după cum afirma criticul literar român George Călinescu.
În romanul „Moromeții” de Marin Preda, publicat în anul 1955, relațiile de familie sunt descrise ca fiind construite pe un model patriarhal și autoritar, avându-l în centrul atenției pe bărbat - capul familiei, față de care toți ceilalți trebuie să se supună.
În roman, femeile sunt tratate ca fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opiniile și de a lua decizii, iar violența domestică este o realitate crudă pentru majoritatea dintre ele.
Pentru că mama nu răspunse, omul o izbi cu pumnul în cap de două ori, întrebând-o mereu ce are, să-i spună ce vrea. Ciudat însă: înainte de a fi lovită, ea plângea; întâiul pumn o făcu să plângă şi mai tare, dar la al doilea, deodată tăcu cu desăvârşire. Moromete îi dădu al treilea pumn; la cel de al treilea, mama se lăsă în jos lângă pat, se ghemui cu capul între genunchi şi încetă chiar să mai sufle.
Autor: Fragment, Moromeții
Un alt exemplu este nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, publicată în anul 1881, care ilustrează mentalitatea societății acelor vremuri, în care femeile aveau drepturi limitate și erau considerate a fi mai degrabă responsabile pentru îndeplinirea rolurilor de soție și mamă. Într-un final, personajul principal, Ghiță, o ucide pe soția sa Ana, pentru că „nu poate să o lase vie”.
— Dar de ce să mă omori? zise ea agățându-se de brațele lui. Ce- am păcătuit eu? — Nu știu! răspunse el. Simt numai că mi s-a pus ceva de-a curmezișa în cap și că nu mai pot trăi, iară pe tine nu pot să te las vie în urma mea.
Autor: Fragment, Moara cu noroc
Romanul „Baltagul”, apărut în anul 1930 și scris de Mihail Sadoveanu descrie amănunțit structura lumii patriarhale, unde violența de gen este tratată lejer.
Fiind ea așa aprigă și îndârjită, Lipan socotea numaidecât că a venit vremea să-i scoată unii din demonii care o stăpâneau. Pentru asta întrebuința două măistrii puțin deosebite una de alta. Cea dintâi se chema bătaie, iar a doua o bătaie ca aceea sau o mamă de bătaie. Muierea îndura fără să crâcnească și rămânea neînduplecată, cu dracii pe care îi avea. Iar Nechifor își pleca fruntea și arăta mare părere de rău și jale.
Autor: Fragment, Baltagul
Printre cele mai celebre opere studiate de elevi este „Ion” de Liviu Rebreanu. În carte, Ana, soția lui Ion, devine victima violenţei emoționale și fizice ale tatălui şi ale soţului său. Pentru Ion, ea este doar un mijloc ce-i conferă bunăstarea materială.
Literatura în timpurile acelea a reflectat realitățile care erau. Romanul „Ion” eu îl dau exemplu atunci când fac instruiri pentru polițiști, pentru că 100 și ceva de ani în urmă ce a contat mai mult? Zestrea pe care a adus-o Ana și care era mai puțină decât și-a imaginat „Ion”. Pământul a avut mai multă valoare decât viața acestei femei, propriu-zis. Ea era bătută, soacra nu o susținea, toată comunitatea, tatăl ei nu o susținea. Pământul era ceea ce conta, valoarea, terenul, casa. Noi în 2016 vorbeam și promovam ordonanța de restricție, documentul care este aplicat de poliție. În momentul în care constată un act de violență și riscul este peste mediu, scoate agresorul din casă pentru 10 zile. Discuțiile care erau atunci arătau că nu departe ne-am dus de mentalitatea aia să pământul contează, casa contează. Pentru că argumentele care erau invocate, inclusiv de reprezentanții bisericii erau de tipul „Cum adică, asta e casa lui și să fie dat afară?”
Autor: Veronica Teleucă, coordonatoarea Coaliției Naționale „Viața fără violență în familie”
Specialiștii cred că violența de gen și felul în care este ea reprezentată în literatura studiată în liceu, nu poate fi trecută cu vederea. „Dacă nu o discutăm, dacă o lăsăm să pară un fapt „istoric”, „normal”, contribuim la reproducerea ei la nesfârșit – adolescenții vor adăuga acest semnal că violența de gen e normală la puzderia de alte semnale asemănătoare pe care le primesc din jur, poate din familie, din presă, din filme și din alte surse”, spun autorii primei culegeri de Analize literare feministe, publicate în România.
Atunci, literatura reflecta ceea ce se întâmpla. Cum ne influențează acum depinde cum prezentăm și depinde cum explicăm. Pentru că dacă în școli vorbim despre „ce a vrut să spună autorul?” și aici ne oprim la niște comentarii șablonate, la niște compuneri care sunt niște clișee și nu intri în discuții, în profunzime... Să chemi tinerii la dezbateri, tinerii au un potențial foarte mare, au un spirit de observație, curaj și nonșalanță pe care noi ca adulți nu o mai avem. Trebuie să explorăm potențialul acesta, chemi la dezbateri, chemi la discuții, provoci și atunci ies multe lucruri la suprafață.
Autor: Veronica Teleucă, coordonatoarea Coaliției Naționale „Viața fără violență în familie”
Acum câțiva ani, în România au existat dezbateri privind predarea anumitor opere românești care ar transmite idei nocive referitoare la acceptarea violenței domestice. Atunci, unii critici literari de peste Prut au sugerat că autorii programelor școlare trebuie să atragă atenția la vârsta la care elevii studiază anumite texte.
Este dovedit că ficțiunea formează comportamente sociale, sociologii o confirmă (Niklas Luhmann, de pildă, vorbește excelent despre asta). Învățăm și din ficțiuni cum arată iubirea, ura, violența, cum să înțelegem nefamiliarul și să empatizăm cu străinul, ce nume să dăm unor lucruri, emoții sau acțiuni care nu au nume în viața practică. Vorbesc însă despre „ficțiune", și nu despre „literatură", pentru că de pe la jumătatea secolului trecut nevoile noastre de ficțiune sunt satisfăcute majoritar de cultura vizuală și tot mai puțin de cultura literară. (...) Formarea comportamentelor sociale prin ficțiune este reală, dar nu imitativă, ci reactivă. Oamenii reacționează la valorile și comportamentele personajelor, le colorează moral și ideologic, dar nu le imită ca niște automate. Iar aici profesorilor de literatură li se dă o șansă uriașă, pentru că ei sunt mediatorii acestei reacții. Ei pot să antreneze un tip de gândire aproape atrofiat în sistemul nostru de învățământ: gândirea critică.
Autor: Mihaela Ursa, critic literar
La tema lunii martie, „Violența în bază de gen”, AGORA se aliniază campaniei „Rupe tăcerea! Suntem alături”. Aceasta e o campanie socială de prevenire a violenței în bază de gen, implementată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în parteneriat cu Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), Agenția ONU pentru refugiați (UNHCR), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) și Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și abilitarea femeilor (UN Women).
„Inegalitatea de gen poate duce, de asemenea, la violență. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (cunoscută sub numele de Convenția de la Istanbul) este instrumentul principal al Consiliului Europei pentru combaterea violenței bazate pe gen și promovarea egalității de gen. Convenția face apel la toți membrii societății, în special bărbați și băieți, să contribuie activ la prevenirea tuturor formelor de violență bazată pe gen.”