PROFESIONIȘTII: Proful de istorie - transfuzie de dragoste de  carte

PROFESIONIȘTII: Proful de istorie - transfuzie de dragoste de carte

Sala de clasă este umbrită de o puzderie de mâini ridicate. Zarva de la pauză a fost înlocuită de un zumzet constant și de niște voci pițigăiate care imploră: „eu, eu, vreau să răspund!”. Gălăgia este echilibrată de un tânăr de vreo 20 și ceva de ani, care își sprijină pumnii de masa învățătorului, iar privirea îi oscilează între mâinile ridicate și tabla interactivă pe care este afișată o întrebare despre Ștefan cel Mare. Cătălin Vacarciuc este proful care face, zilnic, transfuzii de dragoste de carte. Vede istoria ca pe o poveste și așa, pe ton narativ, o dă mai departe.

Irina Harea

A venit să predea la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din capitală imediat după ce a absolvit Facultatea de Istorie la USM. Alegerea a fost, cumva, firească. În acest liceu a învățat și el și și-a urmat drumul „de acasă - acasă”. Spiritul tineresc și entuziasmul începutului îl aprind, iar scânteile din ochii lui par a fi molipsitoare.

L-am surprins la o lecție pe care o preda elevilor din clasa a șasea. Copiii, păreau hipnotizați de testul de pe tablă, iar dorința lor de a răspunde și de a-l impresiona pe dascăl era mai mult decât evidentă. De rând cu ei, Cătălin Vacarciuc, își dregea vocea și încingea spiritele, astfel ca și cei mai codași dintre elevi să simtă că acum e momentul lor de afirmare.

Profesor? Sărmanul de tine. Parcă eram bolnav de ciumă. Ce loc mai am eu, că-s cu un picior în sicriu.

Autor: Cătălin Vacarciuc, profesor de istorie

Când a decis că va fi profesor într-un liceu de stat, știa că va trebui să facă față nu doar provocărilor legate de meserie, dar și scepticismului cu care va fi privit de prieteni. Chiar și așa, tânărul a decis să-și urmeze vocația și să facă ceea ce știe mai bine - să predea.

Munca la școală nu este simplă, recunoaște dascălul. Fiecare elev este un mic Univers care are nevoie de abordarea potrivită. Primele luni au fost cele mai dificile. La fel în cazul tuturor începuturilor. Profesorul a avut răbdare și cu elevii, și sine însuși. Și-a dat timp să se obișnuiască cu noua realitate și a depus eforturi conjugate pentru a se ancora în mediul academic.

Prima lună de lucru a fost maxim stresantă. După o săptămână m-am dus la facultate, la profesor și i-am zis: domnule profesor, eu gata, eu mă las, nu-mi trebuie nimic, nu-mi dați nici 120 de mii, vreau acasă, vreau înapoi la facultate. La care profesorii de la facultate mi-au zis: Cătălin, tot normal, așa este la toți - și la universitate, și la școală.

Autor: Cătălin Vacarciuc, profesor de istorie

Una dintre dilemele care planau în mintea lui era: cum facem cu respectul? Niciodată nu și-a dorit să asocieze noțiunea de respect și frica, de aceea le-a permis elevilor săi să fie curioși, să adreseze întrebări, să pună la îndoială orice declarație pe care o aud. Astfel, este convins că pune bazele spiritului analitic al tinerei generații, iar respectul vine la pachet.

Cătălin Vacarciuc are mai multe puncte forte. Energia debordantă și carisma sunt cele care îi asigură succesul în fața clasei. Are capacitatea de a crea paralele pe înțeles pentru datele istorice pe alocuri destul de complicate. Trage linii din trecut spre prezent, le condimentează cu realitatea zilelor noastre și cu exemple la îndemâna elevilor.

Profesorul trebuie să aibă o carismă. Trebuie să îi poți
atrage în ceea ce înseamnă disciplina istoriei. Cu istoria mie mi se pare că e mai ușor, deoarece istoria poate fi ambalată ca o poveste frumoasă, cum le dădeam exemple ce înseamnă relațiile matrimoniale, vasalitatea, etc. Cu matetmatica eu nu
știu cum. 2+2 fac 4. Ceva special, parcă nu.

Autor: Cătălin Vacarciuc, profesor de istorie

Pentru tânărul profesor de istorie pasiunea este, mai degrabă, o axiomă. Nu-și imaginează ce argumente mai puternice ar putea găsi pentru alegerea profesională pe care a făcut-o. Își iubește elevii, îi place ceea ce face, dă din timpul personal pentru a se auto-instrui în permanență și simte că merge pe drumul său.

Deși istoria este o disciplină complexă, Cătălin Vacarciuc a găsit metode pentru a schimba modelul de predare.

Am schimbat metoda de predare, învățare, mă străduiesc să o fac mai activă, mai interesantă. Da, lucrăm cu manualul, asta nimeni n-a scos-o, da, lucrăm cu pixul și caietul, dar încerc să ambalez mai frumos știința asta.

Autor: Cătălin Vacarciuc, profesor de istorie

Nu fuge după succes, iar singura competiție în care participă ea cea cu el însuși. Își dorește să fie mereu mai bun, mai interesant pentru elevi, să reușească să le ofere cunoștințele de care vor avea nevoie și în viață, nu doar la examene și testări.

Cel mai important este să fii om. Deseori ni se spune: fii tu însuți. Un criminal e el însuși. Și un un ultim om de drum, de o calitate morală proastă, este el însuși. Asta e bine? Nu. Cel mai important este să fii om, iar asta înseamnă că ai un set de valori, principii care pe tine te ghidează.

Autor: Cătălin Vacarciuc, profesor de istorie

Cătălin Vacarciuc are 23 de ani și este unul dintre cei mai tineri profesori din Republica Moldova.

***Acest reportaj a fost filmat cu permisiunea directoarei Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu” din orașul Chișinău.

Reacții la acest articol
Spațiu rezervat vizitatorilor Agora.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.