EDITORIAL | Când vorbele medicilor ne dor
Unul dintre motivele din care moldovenii evită să se adreseze medicilor este felul în care sunt tratați în instituțiile medicale. În templele moldovenești ale lui Hipocrate, pacientul este dublu vulnerabil - din cauza condiției sale medicale și din cauza modului în care se comunică cu el.
2 aprilie 2023, 20:00 ・ Diana Guja
Odată intrat pe ușa policlinicii sau spitalului, oricine se poate răsti la tine - de la „sanitara”, care spală podelele, iar tu îi stingherești acțiunile prin simplul fapt că ești acolo, până la chirurgul care îți spune într-o manieră brutală, fără niciun preambul, că trebuie să-ți fie îndepărtat un sân sau medicul imagist, care face comentarii sexualizate în timpul controlului.
Cât de mult nu ne-am strădui să alegem cuvintele pentru a nu supăra puternica breaslă medicală, adevărul e unul - comunicarea cu pacienții e calul mort din sistemul nostru medical. Oricât n-ai încerca să-l resuscitezi, nu are sens. Pentru că e mort. De ani de zile e mort și e greu de spus acum, dacă a fost vreodată viu și sănătos.
Paul Kalanithi, a fost un neurochirurg și scriitor american, care, diagnosticat cu cancer pulmonar, a scris un memoriu răvășitor despre drumul său ce ducea inevitabil spre moarte. În cartea sa, care poartă titlul „Cu ultima suflare”, Paul Kalanithi vorbește mult și pe îndelete, despre cât este de importantă comunicarea dintre medic și pacient. Mai ales atunci când e vorba de un diagnostic cu pronosticuri incerte. Mai ales atunci când ai de anunțat mai mult speranță, decât ani sau chiar luni de viață.
...consimțământul informat – ritualul prin care un pacient semnează o bucată de hârtie [ce] autorizează o intervenție chirurgicală – nu a devenit un exercițiu juridic de a numi toate riscurile cât mai repede posibil, precum vocea dintr-un anunț pentru un nou produs farmaceutic, dar o oportunitate de a încheia un legământ cu un compatriot în suferință: iată-ne împreună și iată prin ce vom trece — promit să te călăuzesc, cât pot de bine, spre cealaltă parte.
Autor: Paul Kalanithi, „Cu ultima suflare”
Studiile arată că o bună comunicare cu pacienții are un impact major asupra rezultatelor tratamentului. Pacienții care raportează o bună comunicare cu medicul lor au mai multe șanse să fie mulțumiți de îngrijirile care le-au fost oferite, să urmeze sfaturile și să adere la tratamentul prescris și, cel mai important, să împărtășească informații pertinente pentru diagnosticarea corectă a problemelor lor.
Mai mult decât atât, studiile au demonstrat un raport direct dintre sentimentul de control asupra tratamentului, pe care pacientul îl capătă doar în comunicarea eficientă cu medicul, și capacitatea de a tolera durerea și recuperarea reușită după boală, și chiar o scădere a duratei spitalizării. Comunicarea pozitivă cu medicul este și o condiție primară pentru o stare mintală mai bună a pacienților.
O comunicare bună construiește încredere, de care e mare nevoie în relația pacient-medic. Când pacientul poate vorbi deschis, fără să-i fie teamă că va fi judecat - că n-a fost de ani de zile la medic, că are un mod de viață nesănătos, că n-are bani suficienți pentru tratament, că e angoasat - iar dincolo să fie un om care, în primul rând, îi poate alina fricile și îi poate întinde un fir de speranță de care pacientul să se agațe, suferința se diminuează.
Și apoi, să fii om presupune să fii vulnerabil, și e atât de lipsit de etică, de umanitate, când medicii se folosesc de vulnerabilitatea pacienților în interes propriu. Fie pentru a-și alimenta orgoliile, fie pentru bani.
Vreau să închei cu un alt citat din memoriul lui Paul Kalanithi.
Ceea ce caută pacienții nu sunt cunoștințele științifice pe care medicii le dețin, ci autenticitatea existențială pe care fiecare persoană trebuie să o găsească singur. A intra prea adânc în statistici [care să ofere o prognoză a bolii] este ca și cum ai încerca să-ți potolești setea cu apă sărată.
Autor: Paul Kalanithi, „Cu ultima suflare”
În fond, noi, oamenii, căutăm speranță. Chiar și în privirile, și în cuvintele medicilor.