Cine avea să bată la ușă și să vină cu vestea care ar vindeca rana din sufletul Elenei? Medicii nu o puteau vindeca. „Copilul este paralizat. Înțelegeți?”, i-au spus cu câteva zile în urmă. „Fetița dumitale s-a născut prematur, avea doar un kilogram, e o minune că a supraviețuit. Acum, la trei ani, este bine, dar nu va putea merge și, probabil, nici vorbi”.

Multe au mai fost spuse, dar Elena nu auzise. A încercat să înghită emoțiile, care au făcut coadă și, apoi, au strâns un nod mare în regiunea gâtului. Să plece. Acesta a fost primul gând coerent care a venit pe neprins de veste în acea zi. Ce rost are să stea în spital cu fetița, dacă cele 15 minute de masaj nu au niciun efect? 

A revenit în sat cu două bagaje pline cu haine și cu copilul în brațe. Acasă o aștepta fiica mai mare și părinții pensionari. Avea 38 de ani, doi copii și o mulțime de temeri. Nu avea un loc de trai și niciun loc de muncă stabil.

La un an de la nașterea fetiței, soțul Elenei a plecat peste hotare și… nu s-a mai întors. „Dacă dai copilul la vreun internat, mai vorbim”, i-a spus el prin telefon. „Ce să mai vorbim?”, se întrebă Elena. Totul fusese limpede. Sofia, copilul mult așteptat și iubit, cu zâmbet fermecător și ochi ca doi cărbuni, avea nevoie de dragostea mamei și de credința mamei că miracolul este posibil. Nu putea și nici nu dorea să-și părăsească fetița. 

Elena a muncit multă vreme în construcții, atât în țară, cât și peste hotare, iar după nașterea Sofiei, câștiga un ban, făcând lucrări de reparații în gospodăriile din sat. Indemnizația lunară nu acoperea cheltuielile pentru minimul necesar de medicamente și produse de îngrijire. Cu timpul, greutățile s-au înmulțit și după decesul mamei sale, Elena nu mai avea în grija cui să o lase pe Sofia. A și fost izgonită din casa părintească de propriile rude… Ani în șir Elena plângea la icoana Sfântului Pantelemon, alimentând flacăra speranței din inima ei. 

„De ce am rămas singură? Oare nimănui nu-i pasă? De ce Domnul mi-a dat o povară atât de grea?” se întreba femeia disperată. Dezorientarea alimentată de stările ei lăuntrice, de singurătate și deznădejde, i-a adus și mai multă suferință. Fără să înțeleagă cum și de ce, a căzut în patima băuturii. Au fost ani de luptă cu sinele și cu propria slăbiciune. Unii o ispiteau, spunând că ei sunt adevărații prieteni care îi aduc alinare, alții o criticau și o batjocoreau. Nimeni, însă, nu auzea strigătul Sofiei, un copil slab și neajutorat, pentru care mama este singura salvare.

Fetița avea 6 ani când a făcut cunoștință cu „echipa în violet”, care oferă daruri și sprijin familiilor social-vulnerabile din satul lor. După ce a privit lung la dulciurile atent aranjate pe patul ei, a întâlnit privirea Victoriei Morozov, președinta Asociației „The Moldova Project”, care o întrebă: „Ce să-ți aducem data viitoare? Ce jucării îți plac?”. 

„Aș vrea să pot merge”, a răspuns Sofia. Atunci Victoria a văzut în ochii fetei o dorință arzătoare, un caracter puternic și o nestăvilită dragoste pentru viață. Acea întâlnire a schimbat cu desăvârșire viața Elenei și a fetiței ei. 

Victoria era absolut convinsă de eficiența metodei Ulzibat când i-a propus Elenei să accepte o primă consultație. Medicii au descris procedura, care nu este deloc simplă, deoarece implică intervenții chirurgicale în câteva etape, cu anestezie generală. Rezultatele, însă, pot fi uimitoare din primele săptămâni de recuperare.

Pentru a acoperi toate cheltuielile pentru intervenții și reabilitare, care se ridică la zeci de mii de euro, Victoria și alți membri ai asociației au apelat la donatori. Tratamentul continuă și în prezent, fiind finanțat de Proiectul de Sănătate „The Moldova Project”.

Temerile Elenei au dispărut odată ce Sofia, privind atent în ochii medicului care o consulta pentru prima oară, l-a întrebat: „Doctore, dar eu când am să pot merge?”. Cu mult curaj copila urma toate indicațiile medicului. A fost și rămâne a fi un lung drum de recuperare, cu proceduri medicale dureroase și exerciții extenuante. Cele mai simple mișcări făcute de orice persoană sănătoasă, pentru Sofia sunt o provocare și un motiv de muncă asiduă. 

Peste jumătate de an de terapie, Sofia a făcut primii pași. Premergătorul, primit în dar din partea asociației, o ajută mult și îi dă speranțe. Sofia exersează zilnic, din ce în ce mai mult.

La ai săi șapte ani, Sofia vrea să meargă la școală, să comunice cu semenii ei și pentru a-și vedea visul împlinit, muncește mult. Cu eforturi uriașe, face progrese pentru a putea merge și vorbi. 

Simțind sprijinul echipei The Moldova Project, în sufletul Elenei a încolțit o nouă speranță, care crește cu fiecare reușită a fetiței sale. Astăzi patima alcoolului este doar o amintire urâtă și cea mai dureroasă lecție de viață. Ce-și mai dorește femeia acum? Ca fetița ei să poată scrie, citi, să poată comunica cu cei de vârsta ei, să fie fericită. Iar pentru a o putea îngriji așa cum se cuvine, are mare nevoie de un colțișor al ei, o casă în care să fie în siguranță. 

Doar pe parcursul anului 2022, „The Moldova Project” a finanțat peste 230 de intervenții medicale necesare copiilor din familii social-vulnerabile și părinților lor. Chirurgie, tratament stomatologic, instalare de aparate auditive, tratamentul vederii, consultații medicale de orice profil, analize de laborator, kinetoterapie și multe alte necesități de ordin medical, indiferent de complexitate, sunt asigurate de asociație. Beneficiarii „The Moldova Project” sunt asistați la toate etapele de tratament, îndrumați și susținuți, atât financiar, cât și emoțional. 

Fiecare copil are dreptul la o viață demnă și oportunități de dezvoltare. Vom reveni cu detalii despre marile realizări ale micuței Sofia.

NOTĂ: Numele protagoniștilor au fost schimbate.