Dalai Lama a sărutat un copil pe buze, apoi i-a cerut „să-i sugă limba”. Scena s-a întâmplat la sfârșitul lui februarie, dar valul de reacții s-a stârnit abia acum, când înregistrarea video a devenit virală. În video vedem cum un tânăr elev budist s-a apropiat de microfon la un eveniment la templul lui Dalai Lama din Dharamshala și l-a întrebat pe Dalai Lama: „Pot să te îmbrățișez?”

Dalai Lama i-a spus băiatului să urce pe platforma unde stătea el, apoi i-a făcut un semn spre obrazul său, spunându-i „întâi aici”, după care copilul l-a sărutat și i-a dat o îmbrățișare. Liderul spiritual budist l-a ținut în brațe pe băiat, adăugând „Cred că și aici” și l-a sărut pe buze. „Și suge-mi limba”, a adăugat Dalai Lama, scoțând limba, frunte în frunte cu elevul. Băiatul și-a scos rapid limba și a încercat să se îndepărteze, în timp ce Dalai Lama a râs și l-a tras înapoi pentru o altă îmbrățișare, în timp ce toți cei prezenți râdeau.

Peste câteva zile, a fost făcut publică o declarație din partea oficiului lui Dalai Lama, cu scuzele de rigoare, dar și o justificare a comportamentului său, care potrivit declarației a fost „nevinovat și jucăuș”. Acum, vă invit la un exercițiu de imaginație: care ar fi reacția noastră, dacă am fi martorii unui asemenea comportament din partea unui oarecare bărbat față de un copil, după care, prins în flagrant delict, acesta ne-ar asigura că faptele sale au fost „nevinovate și jucăușe”. Simțiți o confuzie, nu-i așa?

Toleranță excesivă pe care o arată omenirea față de gesturile deplasate ale preoților și liderilor religioși, indiferent de religia pe care o reprezintă, este inexplicabilă. De la sărutarea copiilor pe buze la acte vădit criminale, cum ar fi molestările, abuzurile sexuale, violurile - aceștia scapă deseori basma curată sau, în cel mai bun caz, doar un pic pătată.

În 2019, o anchetă a Associated Press a descoperit că aproape 1.700 de preoți și alți membri ai clerului pe care Biserica Romano-Catolică îi consideră acuzați în mod credibil de abuz sexual asupra copiilor trăiesc fără nicio supraveghere din partea autorităților religioase sau a forțelor de ordine, la zeci de ani după ce primul val de scandaluri de abuz în biserică a tulburat SUA. Acești preoți, diaconi, călugări au devenit profesori școlari, asistenți medicali și sunt voluntari la organizații non-profit care au scopul de a ajuta copiii în situații de risc. Ei intră nestingherit zilnic în contact cu copiii și nu există niciun mecanism care să-i monitorizeze, deși, potrivit aceleași investigații, zeci dintre ei au comis infracțiuni, inclusiv agresiune sexuală și posesie de pornografie infantilă din momentul în care au părăsit biserica.

Un caz mai recent și mai aproape de noi este cel cu implicarea Arhidiaconului Daniel Farcaș, profesor de Morală, Noul și Vechiul Testament la Seminarul Teologic Ortodox din Baia Mare, care, folosindu-se de poziția sa de autoritate, și-a manipulat elevele, prin ștergerea intenționată a hotarelor dintre sine, bărbat adult, profesor, și elevele sale minore, devenindu-le prieten intim și coleg de distracții. Farcaș le trimitea elevelor sale de doar 15 ani mesaje mult prea personale la ore târzii, le ducea în excursii, unde le turna alcool pe gât și poza în selfie-uri culcat pe pat, înconjurat de „haremul” său, cum se autoidentificau elevele sale în glumă. Daniel Farcaș a fost înlăturat de la Seminarul la care preda abia după publicarea investigației Recorder, deși trecuse un an de când două eleve au depus plângeri la Episcopul Iustin al Maramureșului și Sătmarului, obținând doar niște sancțiuni minore.

Acești oameni (sunt, în fond, doar niște oameni investiți cu putere), trebuie coborâți de pe piedestalul pe care tot ei și l-au ridicat cu voia și bunăvoința noastră. De secole stăm în fața ușilor închise ale cultelor religioase, după care se desfășoară acte de abuz împotriva copiilor noștri, care, de cele mai multe ori, rămân necunoscute. Sau devin cunoscute, dar rămân nepedepsite.

Ignorarea voită a regulilor lumești de către un lider spiritual, comportamentul absolut deplasat față de un copil, scuzele neserioase, care vor să dilueze din gravitatea gestului, creează contextul ideal pentru a forța pe agenda publică mondială discuțiile despre privilegiile de care se bucură un grup elitist de bărbați cu diverse viziuni asupra lumii. Pentru că asta sunt, de fapt, liderii religioși, dacă ne debarasăm de titluri atunci când vorbim despre ei.