Republica Moldova nu este deloc novice la capitolul donarea de organe, celule și țesuturi. Experiența în acest domeniu începe încă din anii '60, când a fost realizat primul transplant de os cortical. Urmând ca mai apoi, în 1982, să fie făcut primul transplant de rinichi.

Astfel, a început activitatea de transplant de organe în R. Moldova, care a funcționat fără o bază legală sau instituție competentă până în anul 2008. An în care a apărut Legea privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane și care reglementează până în prezent întreaga activitate de transplant. 

Formarea Agenției de Transplant a fost un alt aspect semnificativ pentru evoluția situației în acest domeniu. Instituţia publică, subordonată Ministerului Sănătăţii, este responsabilă de organizarea şi supravegherea tuturor activităţilor de transplant la nivel naţional și asigură pacienţilor acces egal la serviciile de transplant. 

Însă, experiența mai mare de patru decenii nu ar fi un aspect motivant și care să inspire încredere în rândul cetățenilor. În societate ar continua să existe o mare reticență din partea persoanelor de a deveni donatori și neîncredere în acest sistem.

În primul rând, unul dintre criteriile cele mai importante de validare a statutului de donator este consimțământul persoanei, iar, din acest punct, lucrurile nu mai sunt deloc simple.

Pe de o parte, legea prevede faptul că prelevarea (procedeu prin care organele, ţesuturile sau celulele donate devin efective pentru transplant) este posibilă în cazul în care există acordul persoanei respective înainte de deces, exprimat „în conformitate cu legea”.

Mai mult decât atât, sunt prevăzute demersurile și scenariile în cazul în care acest consimțământ lipsește sau persoana nu a luat o decizie în acest sens în timpul vieții, atunci ultimul cuvânt le aparține rudelor de gradul I, a reprezentantului legal sau „unui membru major al familiei”. Prelevarea este inadmisibilă dacă persoana și-a exprimat refuzul în timpul vieții.

Pe de altă parte, „Donarea este posibilă fără consimţământul rudelor apropiate sau al reprezentantului legal, dacă nici una din rudele apropiate sau reprezentantul legal, după declararea legală a decesului, nu s-a adresat pentru a-şi exprima opţiunea cu privire la donare, iar date despre rudele apropiate sau reprezentantul legal al persoanei decedate lipsesc”, conform legislației.

În aceeași ordine de idei, legea nu prevede un mecanism clar de luare a deciziilor în cazul în care nu există o dovadă scrisă a acordului sau dezacordului din partea persoanei sau a familiei acestuia. Dincolo de această latură, nu există nici o reglementare referitoare la retragerea consimțământului pentru donarea de organe și nici o modalitate prin care să poată fi urmărit specific acest proces. 

Un alt aspect neclar este modul în care o persoană poate să-și exprime acordul sau dezacordul în a deveni un potențial donator.

De asemenea, în legislație nicăieri nu este menționat despre existența unui registru.

Întocmirea şi ţinerea listelor de aşteptare ale primitorilor și Registrului donatorilor de organe, conform legislației, sunt activități aflate în responsabilitatea Agenției de Transplant.

Directorul Agenției de Transplant, Vladimir Bolocan, a afirmat pentru AGORA că în acest moment nu există un registru în care să fie înregistrați potențialii donatori și nici unul pentru refuz, acest proiect fiind în stadiu de dezvoltare.

În schimb, alte surse susțin că există o listă în care persoanele pot să-și exprime intenția de a deveni potențiali donatori.

În același timp, termenul de „Registrul donatorilor” este folosit, inclusiv, în textul „Regulamentului privind managementul calității și coordonarea activității de prelevare de organe și țesuturi umane”.

În Republica Moldova sunt autorizate 20 de instituții medico-sanitare pentru realizarea transplantului de organe, țesuturi și celule umane. Dintre acestea 12 instituții sunt publice și 8 sunt private.

Situația cadrelor medicale specializate în domeniul transplantului este una modestă. Cea mai mare parte a cadrelor medicale sunt școlite și instruire în străinătate. „R. Moldova ca membru al Consiliului Europei dispune de programe de învățare și instruire pentru tinerii peste hotare”, spune pentru AGORA directorul Agenției de Transplant, Vladimir Bolocan.

În același timp, în R. Moldova s-ar face resimțită insuficiența pregătirii în acest domeniu și a oportunităților de dezvoltare pentru transplantologi, potrivit coordonatoarei de transplant de la IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”.

O altă problemă este legată de costurile ridicate pe care le implică menținerea unui donator în moarte cerebrală. Mai mult decât atât, în prezent, în Republica Moldova există numai două instituții medico-sanitare publice autorizate care sunt dotate echipamente medicale necesare pentru constatarea morții cerebrale și pentru menținerea donatorilor potențiali. Tot aceste două instituții sunt autorizate pentru prelevarea de organe umane în scopuri terapeutice de la donator decedat la respirație dirijată, potrivit informației oferite pentru AGORA de Ministerul Sănătății.

Pe lângă această lipsă, mai este resimțită și insuficiența cadrelor medicale responsabile și care să gestioneze procesele din spitale. Mai exact, este vorba de coordonatori de transplant, care ar putea identifica potențialii donatori în spitale.

Mai mult decât atât, problema cu care se confruntă medicii specializați în transplant este legată de remunerarea insuficientă sau, pe alocuri, inexistentă.  În acest fel, este agravată criza cadrelor medicale și nu este stârnit interesul tinerilor medici.

Menționăm că selectarea instituţiilor şi echipelor de transplant, asigurarea implementării standardelor de calitate şi siguranţă cu privire la organe, ţesuturi şi celule, monitorizarea şi verificarea rezultatelor procedurilor de transplant, instruirea personalului medical şi informarea publicului larg în probleme de transplant se numără printre responsabilitățile Agenției de Transplant.

Începând cu ianuarie 2020 și până la sfârșitul anului 2022, în R. Moldova au fost realizate 20 de transplanturi de organe, în timp ce pe lista de așteptare se aflau 80 de persoane. Mai mult decât atât, cea mai mare problemă cu care se confruntă acest domeniu este numărul mic de donatori, potrivit directorului Agenției de Transplant.

Reticența moldovenilor de a dona, dincolo de aspectelor procedurale lipsite de certitudine, s-ar datora, în primul rând, lipsei de informare a cetățenilor, conform coordonatoarei de transplant de la IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”.

Un alt aspect problematic este lipsa accesului la servicii de diagnosticare a patologiilor a pacienților din mediul rural, potrivit Programului național de transplant pentru anii 2017 - 2021. Iar, în strânsă legătură cu acest aspect, se află și raportarea pacienților care ar putea deveni potențiali donatori și inițierea discuțiilor în acest sens.

Mai mult decât atât, în R. Moldova cea mai mare parte a donatorilor sunt pacienții în moarte cerebrală. Pe parcursul anilor 2020, 2021, 2022 au fost prelevate organe și țesuturi de la zece donatori vii și cinci în moarte cerebrală, potrivit informațiilor oferite pentru AGORA de Ministerul Sănătății.

Cu toate acestea, chiar și pacienții care ajung în spital, cărora le-a fost constatat decesul cerebral, nu sunt raportați. Astfel, scade șansa ca ei să devină donatori. „Numărul redus de operații de transplant de organe este cauzat în principal de numărul scăzut de donatori efectivi de organe în moarte cerebrală”, potrivit Ministerul Sănătății.

După pandemia de COVID-19, când activitatea de transplant a scăzut semnificativ, la mai multe instituții medicale au expirat autorizațiile. Prin urmare, unul dintre scopurile Agenției de Transplant, pentru următoarea perioadă este reluarea acestor activități de verificare și autorizare.

În 2022, în R. Moldova, au existat 10 intervenții pentru transplant de organe. Pe lângă acestea, șapte persoane au beneficiat de transplanturi în străinătate, în perioada anilor 2021-2022.

În R. Moldova, cheltuielile pentru intervențiile de transplant sunt acoperite de Compania Națională de Asigurări în Medicină.

Mai mult decât atât, în Europa 85% dintre pacienți supraviețuiesc în primul an după transplant, același procentaj de supraviețuire este înregistrat și în R. Moldova, potrivit declarației medicului  chirurg, Adrian Hotineanu, făcută pentru Sănătate Info. 

După pandemia de COVID-19, când a fost înregistrată o scădere vizibilă a activității de transplant, cifrele, în prezent, sunt în creștere, iar mecanismul de funcționare al întregului sistem ar fi fost supus unor îmbunătățiri. 

Mai mult decât atât, Republica Moldova, în calitate de membru al Consiliului Europei, beneficiază de recomandări pentru îmbunătățirea asigurării serviciului din transplant. Inclusiv, este vorba de documente de politici și de suport e ajustare a cadrului legislativ și în implementarea acquis-ului european.

De asemenea, urmează o serie de evenimente de instruire pentru transplantologi.