Sâmbăta Mare, noaptea Învierii și Duminica Paștelui | Harta obiceiurilor și a tradițiilor românești

Acest articol însă nu este despre semnificația spirituală a sărbătorilor Pascale, ci despre tradițiile populare, respectate adineauri și cinstite (sau uitate, pe ici-colo) în zilele noastre. Despre varietatea de vestigii culturale din diferite zone ale României și R. Moldova, datini care ne fac irepetabili, tradiții care ne unesc și ne dau verticalitate. În unele zone se fură toaca din biserică, în altele se fac „Denii”. Undeva se stropesc fetele cu parfum să nu se ofilească, în alte părți se trage la țintă cu ouă clocite... Despre alamgamul de tradiții colorate, în diferite părți ale României și R. Moldova, aflați în continuare.

În Ţara Moţilor (vorbim de Munții Apuseni, actualele județe românești Alba, Arad, Bihor, Cluj și Hunedoara), în noaptea de Paşti băieții tineri iau toaca de la biserică, se o duc în cimitir, unde au misiunea să o păzească. Iar dacă nu au păzit-o bine şi a fost „furată”, băieții sunt pedepsiţi că a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfrupta atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul. oricum, toți vor avea de câștigat.

De asemenea, în Apuseni, femeile merg la cimitir în noaptea Învierii să aprindă lumânări la morminte, iar prima zi de Paşte începe cu împărtăşania cu pască, după ce credincioşii se spală cu apa, în care a fost pus un ou roşu, o monedă de aur şi urzică.

Tot în Munții Apuseni, pe lângă datinile tradiţionale cunoscute, în fiecare an, de Paşti, se derulează un alt obicei, care a devenit tradiţional, „Puşcatul cu carbid”, care se practică în tot Postul Paştelui, dar mai ales în Săptămâna Mare şi, în special, în Noaptea Învierii. Acest obicei are că şi semnificaţie alungarea răului pentru a întâmpina Învierea Domnului şi este practicat din generaţie în generaţie de tineri, care se adună, mai ales în Noaptea Învierii, pentru a marca această sărbătoare. Peste 100 de kg de carbid, 30 de ţevi de 3-4 metri lungime, amplasate pe dealul din apropiere, apă, cauciucuri pentru a întreţine focul toată noaptea şi multă voie bună, care să ţină până dimineaţa. La miezul nopţii, se puşcă toate ţevile în acelaşi timp, astfel că senzaţie şi zgomotul te cutremură până în adâncul sufletului. Astfel se derulează obiceiul la Roşia Montană şi în alte localităţi de pe culmile Apusenilor.

Probabil, cel mai de notorietate obicei e cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”, obicei preluat de la maghiari. Băieţii merg în familiile, unde știu ei că sunt fete, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.

De fapt, în zona Transilvaniei, datorită existenței mai multor influențe orientale și occidentale, de Paști, au fost adoptate anumite obiceiuri specifice atât de la sași, cât și de la maghiari. În anumite zone din Transilvania, în ziua de sâmbătă, băieții împodobesc brazi cu panglici colorate, iar când se lasă întunericul tinerii se strecoară în curțile fetelor de măritat și le agață brazii la poarta. La fetele frumoase din sat vin zeci de băieți care pun brazi la poarta, iar acestea știu pe cine trebuie să răsplătească, deoarece ele pândesc la ferestre toată noaptea.

În Ţara Bârsei (în zona Brasovului), anual, are loc parada „Junii Brașovului”, care se desfășoară în prima duminică după Paștele Ortodox, denumită și Duminica Tomei. De fapt, aceasta este o petrecere care adună întreaga comunitate. Grupuri de tineri, organizate asemeni cetelor de calușari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la fetele tinere, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde au loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului.

Prima atestare documentară a acestei tradiții este din 1728, într-una din cărțile arhivei Primei Școli Românești din Șchei. Însă, sunt istorici care susțin că obiceiul are origini mult mai vechi, încă de pe vremea dacilor.

În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucăţele din coşul pascal.

În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga secetă), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faină (pentru că rodul grâului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şuncă, brânză, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfecla roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti continua în familie.

Obiceiurile de Paște din Crișana sunt unele dintre cele mai interesante. În Joia Mare se bate toaca, pentru a alunga spiritele rele și a purifica satul. 

Un obicei specific zonei este „trasul la țintă cu ouă clocite”. Odinioară, după slujba de joi seara, tinerii din unele sate culegeau ouă clocite din cuibarele păsărilor și se băteau cu ele în curtea bisericii. În aceeași zi, se aleg și ouăle pentru „împistrare”, adică încondeiere cu semne sacrale. Pentru aceasta, se folosește bijorca, un instrument specific bihorean. În mod tradițional, ouăle sunt încondeiate cu ceară de albine și vopsite cu o soluție din frunze de ceapă. 

După Paște, în Duminica Tomii, fetele se prind în „Lioara”, un dans tradițional însoțit de versuri bihorene, ce începe în cimitir, pe morminte, și continuă pe ulițele satului și pe câmp.

În unele sate din Crișana, se aduc la biserică vase și oale umplute cu făină, sare și furaje, pentru a fi sfințite. Se spune că bucatele pregătite în aceste vase sunt mult mai gustoase, iar animalele care consumă furaje binecuvântate sunt apărate de vrăji și spirite rele. Făina sfințită de preot este folosită pentru a pregăti pâine pe vatră, care se oferă gravidelor și femeilor care doresc să rămână însărcinate. Tradiția spune că aceste femei vor naște copii sănătoși și frumoși. 

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spala pe fată în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt dragi, iar ele, pentru a-şi arăta consimţământul la sentimentele lor, trebuie să le ofere un ou roşu.

Toată lumea în ziua de Paşte trebuie să tragă clopotele şi să bată personal toaca, semn al apostolatului şi al răspândiri prin el a veștii Învierii. Umblatul copiilor după ouă roşii este o continuare şi o transformare a vechi tradiţii când fiii se duceau la părinţi, nepoţii la moşi şi finii la naşi cu pască şi cu ouă, ciocnind şi stând la masă cu ei, mai ales în a doua şi a treia zi de Paşti.

În Moldova, în dimineaţa următoare după noaptea Învierii se pune un ouă roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină și monede. Copii își clătesc fața și își freacă obrajii cu ouale, pentru a avea un an plin de bogăţii și sănătate. O altă tradiţie de pe malurile Prutului cere ca oul de Paşti să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum.

De Paște se aprind ruguri pentru a alunga spiritele rele

Mai este un obicei în Moldova, mai cu seamă, la nordul Republicii Moldova, care datează din cele mai vechi timpuri, și anume, aprindere rugurilor în noaptea Învierii. Această tradiție, numită „Denii” există de foarte mult timp şi simbolizează alungarea spiritelor rele. Cu toate că este considerată a fi o tradiție laică și nu este susținută de biserică, aceasta este practicată încă în multe sate. În trecut, oamenii foloseau doar lemne sau paie pentru rugurile de Paște, acum însă tinerii sunt mult mai pragmatici și ard în special anvelope, fapt pedepsit de autorități prin amenzi usturătoare.

Cu toate acestea, tradiția de a face ruguri în noaptea Învierii nu pare să apună.

Iar pe final, pentru că suntem în Sâmbăta Mare, iată și câteva obiceiuri, tradiții și superstiții din ziua care încununează străduinţele creştinilor din timpul Postului Paştelui, marcând încheierea unui ciclu al morţii şi sacrificiului, şi inaugurând o vreme a renaşterii, învierii şi a reînvigorării speranţei şi împlinirii întru Dumnezeu:

🔘 În Sâmbăta Mare femeile pregătesc majoritatea mâncărurilor şi fac ultimele retuşuri pentru hainele cele noi ce vor fi purtate în zilele de Paşti. Se sacrifică mieii.

🔘 Pentru ca toţi membrii familiei să fie sănătoşi în decursul întregului an, oasele şi resturile adunate după ce se taie mielul se îngroapă la rădăcina unui măr sau păr sănătos.

🔘 De Paşte se spune că femeile trebuie să aibă măcar o cămaşă nouă, iar bărbaţii măcar o pălărie.

🔘 În săptămâna Patimilor se poartă haine de doliu. În ziua de Înviere se schimbă hainele cu altele noi, albe.

🔘 Se spune că „dacă vrei să ţi se împlinească cele mai arzătoare dorinţe, nu trebuie să dormi cu niciun chip în noaptea de Sâmbăta Mare, întrucât atunci când se deschid cerurile, Domnul nu poate vedea înlăuntrul fiinţei tale şi nu-ţi poate dărui ce-ţi doreşti.

🔘 Dacă te împiedici în timp ce te îndrepţi către slujba de Înviere, se spune că vei avea un an greu şi plin de încercări.

🔘 Sâmbătă seara, înainte de slujba de înviere, în special la ţară, gospodinele pregătesc coşul cu bucate, ce urmează să fie dus la biserică, pentru a fi sfinţite de preot. În coş, fiecare gospodină pune un ştergar nou, o lumânare albă aprinsă, ouă, cozonac, pască, o bucată de slănină, zahăr, făină, o ramură de busuioc, un miel figurină din aluat copt şi vin.

La pregătirea articolului au fost folosite informații din sursele: ziarulunirea.ro; rador.ro; incotro.olx.ro; jurnaldebucovina.com.