GÂNDUL ZILEI | Ziua Victoriei e „sfântă” după care „calendar”?
PSRM s-a ales cu un concurent pe segmentul de exploatare selectivă a memoriei celui de-al Doilea Război Mondial.
・ Diana Guja
Liderii Partidului Șor și PSRM - Ilan Șor și Igor Dodon au anunțat ieri că vor organiza, de 9 mai, Marșul Victoriei și al Regimentului Nemuritor. Dacă am sperat că războiul din Ucraina și contextul pe care l-a creat, ne va motiva să revedem istoria despre cel De-al Doilea Război Mondial, va trebui să recunoaștem că iar n-am făcut nimic.
Trecutul nostru și amintirea lui s-au transformat în instrumente de propagandă și divizare. Din această bătălie a simbolurilor iese învingător cel care deține povestea și niciodată cel care tace. În jurul Zilei Victoriei, cei mai vocali sunt cei care se cred moștenitorii de drept ai memoriei celui De-al Doilea Război Mondial. În ultimii ani, aceștia au fost PSRM. Dar pentru că turta simbolurilor istorice e dulce, Partidul Șor a decis să și-o tragă mai aproape pentru câteva dividende politice în plus.
Narativul din Federația Rusă despre cel De-al Doilea Război Mondial continuă să predomine memoria noastră. „[...]pentru noi amintirea Marii Victorii a fost și rămâne sfântă.”, a spus fostul președinte, Igor Dodon, doar că această sfințenie a fost construită și menținută de URSS, apoi de Rusia. De exemplu, Regimentul Nemuritor a fost inventat de câțiva jurnaliști din orașul Tomsk (Rusia) în 2012 și a devenit, peste ani, încă o platformă de promovare pentru politicieni, utilizată cu succes și la noi.
Din păcate, în Moldova nu există o voce alternativă tot atât de puternică. O voce care să ne vorbească de o altă față a celui De-al Doilea Război Mondial - de fața lui locală, de prețul pe care l-a plătit fiecare familie de moldoveni, de ce s-a ales din noi după el, de cum ne-a influențat identitatea și cum a săpat în noi, lăsându-ne cu traume adânci pentru câteva generații înainte.
Cum să ne onorăm trecutul, când prezentul e atât de confuz și dificil de digerat? Care parte a trecutului e de onorat și care e de revăzut? Cum lucrăm cu memoria noastră pentru a alege grâul de neghină și a face pace cu ceea ce nu putem schimba, dar nici să uităm nu putem? Tema pentru acasă rămâne pentru data viitoare...