De două zile depresia și alte condiții de sănătate mintală au revenit în gurile și pe vârfurile degetelor noastre. Au revenit tot acolo - pe rețelele de socializare, în bula celor care știu deja ce e o depresie, din auzite sau din trăite. Vom scrie texte emoționale până vom înceta. Și asta până la următorul șoc al unei morți premature, care iar se va lăsa cu multe cuvinte - pline de durere, necesare - dar din șirul cărora se vor omite câteva, foarte importante- cu cât trăim mai greu din punct de vedere material, cu atât sănătate noastră mintală devine mai vulnerabilă.

În viața de dincolo, cea adevărată, unde se plătește chirie sau ipotecă, se înfruntă sisteme neprietenoase, să caută medici, inclusiv psihiatri (de negăsit ziua în amiaza mare), se lucrează, dacă ai noroc să lucrezi sau nenoroc să lucrezi prea mult, la final de zi, sănătatea mintală e cel mult o întrebare retorică: „Când voi avea timp să am grijă de ea?”.

A devenit un clișeu să spunem că depresia nu alege - de la țăran la rege, nimeni nu e scutit de boala secolului. E doar un fel de a ne îndulci pilula. Precaritatea, programul de lucru nenormat, lipsurile și viața, în care fiecare zi e ca o foaie de calcul, iar instabilitatea jobului - un vierme care ne macină pe interior, sunt catalizatoare ale depresiei și altor probleme de sănătate mintală.

Contrar preconcepțiilor larg răspândite, depresia nu este o boală a celor bogați. Persoanele cu cele mai mici venituri sunt, de obicei, de 1,5 până la 3 ori mai predispuși decât cei bogați de a trece prin depresie sau anxietate.

Și bogații plâng, fără nicio îndoială, însă, pierderea veniturilor, grijile și incertitudinea zilei de mâine sunt cele care cauzează sau agravează bolile mintale.

În același timp, programele de combatere a sărăciei, susținute de stat, inclusiv ajutorul bănesc, reduc depresia și anxietatea. Accesul la tot ce reprezintă o viață demnă și confortabilă, în care zilele nu mai sunt de supraviețuit, ci de trăit sunt o condiție esențială pentru o viață sănătoasă mintal.