Artur Radkovski locuiește în Centrul de reabilitare Obrii din regiunea Vinnitsia. El este maestru în sport, de nivel internațional la dans sportiv în scaun cu rotile. În orașul său natal Bahmut, Artur a jucat baschet, tenis de masă și a antrenat persoane cu dizabilități. În ultimii ani, a câștigat titluri la campionatele dedicate oamenilor cu nevoi speciale.

Era permanent în cantonamente de baschet la Evpatoria și Donețk, unde se pregătea pentru Campionatul European. De asemenea, a fost antrenorul triplei campioane a Ucrainei la tenis de masă feminin între persoanele cu nevoi speciale, Natalia Zubar.

Artur își amintește de orașul natal, Bahmut, nu ca de o cetate pârjolită de război, ci ca de un oraș activ. Din cauza agresiunii ruse, bărbatul și-a părăsit casa natală.

„Primul bombardament de amploare a avut loc la 28 martie, când o rachetă a lovit o parcare în care erau oameni. Exact atunci, am ieșit afară, vremea era frumoasă și însorită, mă duceam la stadion, la antrenament, iar racheta a lovit la aproximativ 150 de metri distanță. Unda exploziei m-a aruncat din scaunul cu rotile sub gard, s-a auzit un bubuit, au zburat în părți bucăți de beton și alte fragmente de clădiri. Ușa casei mele a fost aruncată atunci departe. Nu am fost rănit. M-am rostogolit repede sub gard și mi-am acoperit capul cu mâinile”, povestește Artur.

„Bombardamentele erau îngrozitoare - nu ne doream decât să plecăm mai repede, pentru că nu puteam dormi în ultimele zile. În acea parte a Ucrainei, războiul durează din 2014, iar luptele au avut loc la câțiva kilometri de Bahmut. Într-un fel, invazia la scară largă nu i-a luat prin surprindere pe locuitorii din zonă. Horlivka se află la 25 km de orașul nostru, linia frontului era între Horlivka și Bahmut și, prin urmare, auzeam permanent explozii, dar nimeni nu le dădea prea multă atenție. Ne-am gândit că distrugerile vor fi ca în 2014 - vor veni, vor împușca și își vor muta coloanele, dar nimeni nu s-a așteptat că totul va fi distrus din temelii”, spune Artur.

După începutul atacurilor masive, toți locuitorii din Bahmut s-au pomenit într-un mare pericol. Artur își amintește de câte ori a fost martor la bombardamentele declanșate asupra orașului.

„Atunci când ne bombardau avioanele sau elicopterele, atacurile erau însoțite de un șuierat foarte puternic în urechi. În timpul unui astfel de bombardament, practic am surzit, presiunea aerului era groaznică din cauza valului provocat de explozie, iar eu am fost contuzionat. Una, două, trei contuzii, care este diferența? Am încetat să le mai număr. Timp de câteva zile, m-a durut capul, urechile îmi erau blocate”, mai povestește Artur.

După tot ce a trăit, Artur Radkovski nu-și pierde speranța și continuă să se antreneze, pentru a-și atinge scopurile în sport - se pregătește pentru competiții și merge în străinătate la campionate. Fugind din Bahmut, și-a lăsat toate medaliile și cupele acolo, dar a câștigat deja câteva medalii noi. Bărbatul este convins că nu poate lăsa mâinile în jos, chiar dacă a pierdut cele mai de preț lucruri și mai ales - sănătatea.

Povestea eroului nostru nu este doar despre deteriorarea unor bunuri personale. Vorbim despre un oraș întreg, care a fost distrus, despre a cărui restaurare nici măcar nu se discută în prezent. 

Am rugat-o pe avocata Janna Hrușko să comenteze dacă există șanse ca dreptatea să fie restabilită, iar Rusia să fie atrasă la răspundere și să plătească despăgubiri legale pentru crimele de război comise.

„În contextul situației menționate mai sus, descrisă de sportivi care au merite remarcabile și au anumite realizări în acest domeniu, este clar că e necesară o atenție specială. Ar trebui să se acorde atenție acelor infracțiuni care se referă atât la domeniul sportului, cât și în ceea ce privește persoanele cu dizabilități, care s-au bucurat de o atenție sporită în societatea noastră, iar protecția drepturilor și libertăților acestora a fost oarecum extinsă. Și, în acest caz, ar trebui să spunem că au fost stabilite multe norme la nivelul național al legislației noastre, care au ajutat la echiparea localităților cu infrastructură, astfel încât aceste persoane să trăiască decent și confortabil pe teritoriul Ucrainei, indiferent de locul de trai”, spune avocata.

În prezent, deteriorarea obiectelor de infrastructură critică destinate în mod special persoanelor cu dizabilități, cum ar fi rampele, lifturile speciale, mijloacele de transport, intrările în parcări etc., este considerată infracțiune care vizează distrugerea facilităților de infrastructură.

În special, în Ucraina nu existau obiecte private, cu excepția unor cazuri anumite, dar în mare măsură spunem că era vorba de proprietate comună care aparținea comunităților teritoriale.

„În acest caz, aceste compensații se vor pune pe seama reparațiilor Federației Ruse. În ceea ce privește utilizarea diverselor tipuri de arme pe teritoriul Ucrainei în timpul desfășurării operațiunilor militare, desigur, în zona de est, numărul acestor arme și tipurile lor poate fi mult mai mare decât în restul Ucrainei. Prin urmare, nu putem exclude, ca exemplu, că ar fi putut fi folosite atât bombe cu fosfor, cât și bombe cu vid. Cu toate acestea, cu privire la crimele comise, putem spune că utilizarea de arme interzise este o crimă de război”, precizează Janna Hrușko.

În prezent, dreptul internațional face diferență între trei tipuri sau, mai degrabă, grupuri de crime comise de orice stat agresor împotriva unui alt stat.

Acestea sunt crime de agresiune, adică atacarea unui alt stat cu arme. Crime de război - acestea implică încălcări ale regulilor operațiunilor de luptă activă și ale războiului. În cazul nostru, acestea sunt acțiuni care ar trebui considerate drept crime de război, deoarece atât normele internaționale ale Statutului de la Roma, cât și normele de drept internațional, documentele generale și declarațiile generale privind drepturile omului și alte convenții care protejează drepturile oamenilor împotriva torturii și regulile de război, stabilesc că există tipuri separate de arme, inclusiv arme nucleare, care nu pot fi folosite în desfășurarea atacurilor. 

În acest caz, dacă se confirmă faptul utilizării unor astfel de arme, acest lucru implică, de obicei, o pedeapsă exclusiv cu închisoarea pe viață. La ce ar mai trebui să atragem atenția? La faptul că militarii care se supun conducerii Federației Ruse spun că „nu o fac de bunăvoie, ci doar execută ordinele”. În acest caz, astfel de evenimente vor contribui la aducerea în fața justiției atât a autorilor crimelor, cât și a celor care au dat astfel de ordine.

Iar cea de-a treia categorie de crime sunt, desigur, crimele împotriva umanității.

Prin urmare, astăzi nu vom analiza calificările acestora, iar acțiunile care au fost descrise în această istorie de viață se referă direct la crime de război.

Și numai serviciile speciale care vor înregistra la locul evenimentelor unde s-au format eventual cratere de la bombe, sau martorii oculari care au văzut ei înșiși, sau poate că sunt militari care au avut de suferit de pe urma unor astfel de explozii sau bombardamente, ei pot numi direct semnele pe care le-au văzut în urma unor astfel de lovituri sau bombardamente.

Iar responsabilitatea va fi aplicată în funcție de natura acestor mărturii. Este evident că acestea vor fi calificate drept crime care încalcă regulile operațiunilor de luptă activă și de război.

Mulți oameni suferă de pe urma agresiunii rusești, în special, persoanele cu dizabilități. Cu toate acestea, povestea lui Artur Radkovski demonstrează că oamenii noștri au rezistență sportivă, perseverență și optimism. Acest lucru înseamnă că vom învinge și vom restabili dreptatea.

Acest video a fost produs cu sprijinul financiar al Uniunii Europene și al Fondului Mării Negre pentru Cooperare Regională. Responsabilitatea exclusivă pentru conținutul acestuia aparține organizației non-guvernamentale din Vinnitsia „Media-Center” și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene și al Fondului Mării Negre pentru Cooperare Regională.