Recep Tayyip Erdogan are 69 de ani. El conduce Turcia din anul 2003, de când a devenit prim-ministru. New York Times scrie că, la început, liderul de la Ankara a fost văzut ca un democrat islamist care a promis că va face din țara predominant musulmană și membru NATO o punte între lumea musulmană și Occident.

Ani la rând guvernul său a dat rezultate. Veniturile au crescut, iar milioane de turci au ajuns să facă parte din clasa de mijloc. Mai mult, a început să se dezvolte infrastructura, iar noi aeroporturi, drumuri și spitale au fost construite în toată țara. De asemenea, guvernul lui Erdogan a redus puterea elitei seculare a țării și a îmblânzit armata, care a avut o mare influență de la înființarea Turciei în 1923. 

De când a devenit președinte al. Turciei, în anul 2014, criticii l-au acuzat pe Erdogan că folosește procesul democratic pentru a-și spori puterile și că împinge țara către autocrație.

Erdogan și partidul său au devenit o forță în ceea ce privește alegerile electorale, au câștigat scrutine consecutive și au apărut referendumuri care i-au permis președintelui turc să acumuleze și mai multă putere, în mare parte cu sprijinul alegătorilor mai săraci sau conservatori din punct de vedere religios. 

Un maestru al autoconservării, Erdogan și-a câștigat reputația de a marginaliza pe oricine l-a provocat. După o tentativă de lovitură de stat în 2016, guvernul său a închis zeci de mii de oameni acuzați că aparțin mișcării religioase care ar fi născocit complotul pentru a-l înlătura pe președinte de la putere. Alți peste 100.000 de bugetari au fost concediați. 

La aniversarea a 100 de ani de la întemeierea republicii turce moderne, în acest an, Erdogan spera ca puterea sa regională să-și afirme locul pe scena mondială. Însă planurile sale pentru o realegere triumfătoare au fost afectate sever de cutremurul devastator care a lovit sud-estul Turciei în luna februarie. În urma tragediei au murit peste 50.000 de oameni. 

În prezent, Turcia este unul dintre statele din lume unde sunt închiși cei mai mulți jurnaliști. Alegerile din acest an au loc pe fondul unei grave crize economice și ceea ce analiștii spun că reprezintă o eroziune democratică sub guvernul lui Erdogan. 

În fruntea preocupărilor alegătorilor turci se află criza economică, având în vedere că inflația le-a erodat puternic puterea de cumpărare. Guvernul a fost, de asemenea, criticat pentru răspunsul său inițial lent la cutremurele catastrofale din februarie, care au provocat moartea a peste 50.000 de oameni.

Dezastrul natural a ridicat semne de întrebare cu privire la dacă guvernul și-a asumat responsabilitatea, parțial, pentru o serie de proiecte de construcție necorespunzătoare în toată țara în ultimii ani, care au contribuit la numărul mare de morți. 

Alegerile ar putea afecta poziția geopolitică a Turciei. Sub conducerea lui Erdogan, Turcia şi-a afirmat puterea militară în Orientul Mijlociu şi nu numai, lansând patru incursiuni în Siria, desfăşurând o ofensivă împotriva militanţilor kurzi în interiorul Irakului şi trimiţând sprijin militar în Libia şi Azerbaidjan.

De asemenea, Turcia a avut o serie de ciocniri diplomatice cu puterile regionale Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite şi Israel, precum şi o confruntare cu Grecia şi Cipru în legătură cu graniţele maritime din estul Mediteranei, până când a schimbat direcţia în urmă cu doi ani şi a căutat o apropiere cu unii dintre rivalii săi. 

Achiziţionarea de către Erdogan de sisteme ruseşti de apărare aeriană a declanşat sancţiuni americane împotriva Ankarei, în timp ce apropierea sa de Vladimir Putin i-a determinat pe critici să pună la îndoială angajamentul Turciei faţă de alianţa militară occidentală, NATO. Obiecţiile Ankarei faţă de cererile de aderare la NATO din partea Suediei şi Finlandei au provocat, de asemenea, tensiuni. 

Turcia organizează alegeri la fiecare cinci ani. Candidații la președinție pot fi nominalizați de partidele care au depășit pragul de 5% la ultimele alegeri parlamentare sau de cele care au strâns cel puțin 100.000 de semnături în susținerea nominalizării lor. 

Este ales președinte candidatul care primește mai mult de 50% din voturi în primul tur, dar dacă niciun candidat nu obține votul majoritar, alegerile intră în al doilea tur și se desfășoară între cei doi candidați care au obținut cel mai mare număr de voturi în primul tur.