Curtea Supremă a SUA a respins reexaminarea legii care reprezintă fundamentul libertății de exprimare pe internet
Curtea Supremă a Statelor Unite a respins posibilitatea reexaminării Secțiunii 230, considerată legea fundamentală a internetului, care garantează libertatea de exprimare pe internet. Decizia a fost luată în cazul Gonzalez v. Google și Twitter v. Taamneh, transmite The Verge.
・ Cristian Bolotnicov
Într-o opinie nesemnată emisă astăzi, instanța supremă a declarat că plângerile care stau la baza cazului Gonzalez erau slabe, indiferent de aplicabilitatea Secțiunii 230. În acest caz, familia unei femei ucise într-un atac terorist a dat în judecată Google, despre care familia susținea că a încălcat legea prin recomandarea de conținut terorist pe YouTube. Ei au încercat să tragă Google la răspundere în temeiul legilor antiteroriste.
Instanța a respins plângerea în mare parte din cauza hotărârii sale unanime în cauza Twitter v. Taamneh. La fel ca în cazul Gonzalez, o familie a susținut că Twitter a sprijinit cu bună știință teroriștii prin faptul că nu i-a eliminat de pe platformă înainte de un atac mortal. Cu toate acestea, într-o hotărâre al cărei autor este judecătorul Clarence Thomas, instanța a declarat că afirmațiile au fost „insuficiente pentru a stabili că acești inculpați au ajutat și au instigat ISIS” pentru atacul în cauză. Thomas a declarat că eșecul Twitter de a supraveghea conținutul terorist nu a îndeplinit cerința unui „act afirmativ” care să implice o participare semnificativă la un act ilegal.
Dacă răspunderea pentru complicitate și complicitate ar fi dusă prea departe, atunci comercianții obișnuiți ar putea deveni responsabili pentru orice utilizare abuzivă a bunurilor și serviciilor lor, indiferent cât de atenuată ar fi relația lor cu infractorul.
Autor: Opinia judecătorului Clarence Thomas
Acest lucru include „cei care doar livrează corespondența sau transmit e-mailuri” devenind responsabili pentru conținutul acestor mesaje sau chiar persoanele care asistă la un jaf devenind responsabile pentru furt.
Nu există nicio acuzație că inculpații ar fi tratat ISIS în mod diferit față de oricine altcineva. Mai degrabă, relația inculpaților cu ISIS și cu susținătorii săi pare să fi fost aceeași ca și relația lor cu ceilalți utilizatori, peste un miliard: la distanță, pasivă și în mare parte indiferentă.
Autor: Opinia judecătorului Clarence Thomas
Thomas a comparat platformele sociale precum Twitter cu alte forme mai vechi de comunicare:
S-ar putea ca actori răi precum ISIS să fie capabili să folosească platforme precum cele ale inculpaților în scopuri ilegale - și uneori teribile. Dar același lucru ar putea fi spus și despre telefoanele mobile, e-mail sau internet în general. Cu toate acestea, în general, nu credem că furnizorii de servicii de internet sau de telefonie mobilă se fac vinovați doar pentru că oferă serviciile lor publicului larg. De asemenea, nu credem că astfel de furnizori ar fi în mod normal descriși ca fiind complici, de exemplu, la tranzacții ilegale de droguri negociate prin intermediul telefoanelor mobile - chiar dacă funcțiile de apel conferință sau apel video ale furnizorului au facilitat vânzarea.
Autor: Opinia judecătorului Clarence Thomas
În ceea ce privește cazul Gonzalez v. Google, „acuzațiile care stau la baza pretențiilor lor de răspundere secundară sunt identice din punct de vedere material cu cele din cauza Twitter”, spune instanța.
„Din moment ce susținem că plângerea din acel caz nu reușește să formuleze o cerere de complicitate... se pare că rezultă că plângerea de aici, de asemenea, nu reușește să formuleze o astfel de cerere.
„Din acest motiv, „prin urmare, refuzăm să abordăm aplicarea articolului 230 la o plângere care pare să prezinte o cerere de despăgubire puțin sau deloc plauzibilă”.
Echipa de politici publice a Google a emis o declarație pe Twitter cu privire la această decizie. "Nenumărate companii, cercetători, creatori și grupuri ale societății civile care s-au alăturat nouă în acest caz vor fi liniștiți de acest rezultat. Vom continua să protejăm libertatea de exprimare online, să combatem conținutul dăunător și să sprijinim companiile și creatorii care beneficiază de pe urma internetului", a precizat aceasta.
Hotărârea Gonzalez este scurtă și nu abordează multe dintre aspectele specifice ale cazului. Însă hotărârea Twitter se referă la o întrebare cheie din Gonzalez: dacă algoritmii de recomandare constituie o încurajare activă a anumitor tipuri de conținut. Thomas pare sceptic:
Cu siguranță, reclamanții afirmă că algoritmii de „recomandare” ai pârâților depășesc ajutorul pasiv și constituie o asistență activă și substanțială. Noi nu suntem de acord. După spusele reclamanților, cererea lor se bazează pe „furnizarea de către pârâți a infrastructurii care oferă sprijin material pentru ISIS”" Privit corect, algoritmii de „recomandare” ai pârâților sunt doar o parte a acestei infrastructuri. Tot conținutul de pe platformele lor este filtrat prin acești algoritmi, care se presupune că sortează conținutul în funcție de informațiile și datele furnizate de utilizatori și găsite în conținutul în sine. Așa cum sunt prezentați aici, algoritmii par agnostici în ceea ce privește natura conținutului, potrivindu-se orice conținut (inclusiv conținutul ISIS) cu orice utilizator care este mai probabil să vadă acel conținut. Prin urmare, faptul că acești algoritmi au potrivit un anumit conținut ISIS cu anumiți utilizatori nu transformă asistența pasivă a inculpaților în complicitate activă. Odată ce platforma și algoritmii de sortare au fost operaționali, inculpații cel mult au stat deoparte și au privit; nu se presupune că au întreprins nicio altă acțiune în ceea ce privește ISIS.
Autor: Opinia judecătorului Clarence Thomas
Interpretarea ar putea da o lovitură unui argument comun pentru adăugarea unei răspunderi speciale în cazul rețelelor de socializare: afirmația că sistemele de recomandare depășesc simpla găzduire de conținut și încurajează în mod explicit acel conținut. Raționamentul acestei hotărâri sugerează că simpla recomandare a unui lucru pe o bază „agnostică” - spre deosebire de, într-o ipoteză a lui Thomas, crearea unui sistem care „a ales în mod conștient și selectiv să promoveze conținutul furnizat de un anumit grup terorist” - nu este o formă activă de încurajare.
Decizia a fost lăudată de activiștii pentru libertăți civile.
Suntem mulțumiți de faptul că instanța nu a abordat sau slăbit secțiunea 230, care rămâne o parte esențială a arhitecturii internetului modern și va continua să permită accesul utilizatorilor la platformele online", a declarat directorul pentru libertăți civile al Electronic Frontier Foundation, David Greene, într-o declarație în urma deciziei. "De asemenea, ne bucurăm că instanța a constatat că un serviciu online nu poate fi responsabil pentru atacuri teroriste doar pentru că serviciile sale sunt utilizate în general de organizații teroriste în același mod în care sunt utilizate de milioane de organizații din întreaga lume.
Autor: Opinia judecătorului Clarence Thomas
Judecătorii Curții Supreme au indicat de ceva timp că doresc să reexamineze răspunderea platformelor online. Însă, într-un set de argumente orale la începutul acestui an, judecătorii au părut reticenți în privința modificării Secțiunii 230, întrebându-se dacă nu cumva aceasta ar răsturna elemente esențiale ale comunicării online. Cu toate acestea, hotărârile de astăzi nu vor fi, probabil, ultimul cuvânt în ceea ce privește statutul juridic al serviciilor de internet - instanța și-a manifestat anterior interesul de a urmări o pereche de cazuri privind legile care interzic moderarea pe internet în Texas și Florida.