Dimineața, casa mi-a fost inundată de vocea puternică și magnetică a Tinei Turner. Ea îmi cânta „You're simply the best..”. Sursa momentului de empowerment spontan era o mașină care s-a oprit la semafor chiar sub geamul meu. Azi din multe boxe se auzea Tina Turner și mulți probabil și-au imaginat-o mișcându-se pe scenă ca o panteră, în timp ce din gura ei ieșeau cuvintele pe care ne-ar plăcea să le auzim măcar o dată în viață: „Better than all the rest, Better than anyone...”

Artista a dezvăluit despre abuzul căruia a fost supusă de către fostul soț, producător și partener de scenă, abia în 1981, după aproape 20 ani de calvar, în care a cunoscut de toate - fracturi, arsuri, lipsă de bani, bătăi în timpul sarcinilor, tentative de suicid - toate în timp ce ieșea pe scenă, debordând de talent și energie.

Divorțul din 1978 a lăsat-o falită, îndatorată pentru turneele anulate ale duetului lor și cu copii de întreținut. Publicul, la acea vreme, nu înțelegea de ce unul dintre cele mai emblematice parteneriate muzicale din anii ’60 și ’70 s-a dizolvat brusc, iar casele de discuri nu se grăbeau să lucreze cu ea în calitatea de interpretă solo. Ca să poată să se disocieze de imaginea care o lega de fostul soț, Tina a trebuit să iasă la rampă și să povestească despre cum, de fapt, au stat lucrurile între ea și Ike.

Anii 1980 n-au fost o epocă în care să se vorbească deschis despre violența prin care treceau femeile în propriile familii sau medii profesionale. Subiectul era considerat o chestiune privată și de o importanță mai degrabă minoră. Dar decizia Tinei Turner de a povesti despre realitatea de dincolo de imaginea pozitivă și de succes a duetului lor a fost răsplătită. Datorită faptului că a vorbit, s-a născut o nouă stea, o Tina Turner necunoscută până atunci - puternică, liberă, independentă și de neîmblânzit.

Așa Tina Turner a devenit icoana femeii care a supraviețuit și a ajuns regină - a scenei, a vieții, a destinului. O pasăre Phoenix și un exemplu de urmat. Cum am cunoscut-o și noi. Adevărul este, însă, undeva la mijloc. Într-un documentar din 2021, ea lasă să se înțeleagă că experiența abuzului prin care a trecut a urmărit-o toată viața, iar supraviețuirea ei nu s-a încheiat în ziua în care a plecat de la Ike - e ceea ce a făcut zi de zi pe parcursul a peste patru decenii de la încheierea relației lor.

Noi vom dansa încă de o mie de ori pe ritmurile „The Best” sau „Private Dancer”, în public, acasă sau, abia vizibil, așteptând în stație, pe melodii făcute din cenușa lăsată de anii de violență, care nu dispar nicăieri.

Violența, de demult sau de două zile, rămâne întipărită în corpul și memoria noastră, chiar dacă se ascunde în cele mai îndepărtate cotloane ale ei. Sunt niște lucruri pe care trebuie să le învățăm și să le ținem minte: nu e există violență mică, așa cum nu există niciun remediu pentru a o uita definitiv.

Dezghiocăm evenimente și fenomene, punem întrebări, unele incomode, altele dureroase, chestionăm tradițiile și nu credem pe cuvânt. Gândirea critică este pâinea noastră. Ajută-ne să o aducem pe mesele cât mai multor oameni, investește în AGORA ca să avem combustibil pentru cuptorul ideilor care să schimbe țara în care trăim. Devino membru https://agora.md/membership.