Se făcea că nășteam într-o zi de 2011, la CMC. Asista și șeful secției. Totul mergea relativ bine (dacă nu luăm în considerare condițiile post-apocaliptice din salon - pereți cu tencuiala căzută, linoleum rupt și baia, care era unica pe etaj, după naștere m-am spălat cu polonicul de aluminiu)... Deci totul decurgea ca într-un travaliu de 12 ore, cu toate clipele de intensitate de nesuportat... totul bine și aproape frumos până aici, dar nașterea propriu-zisă, a fost un coșmar și mai mare, pentru că, fiind epuizată de puteri, nu mai aveam forțe să împing cum mi se striga. M-am simțit mică, murdară și cel mai vulnerabilă de până atunci. Pentru că Șeful secției, care asista, striga, forța... de la asta, puterile mă lăsau și mai mult... Eu având pragul de durere foarte jos, strigam, dar mi se închidea gura imediat (cu vorbele)... momentul în care, într-o furie animalică, șeful secției mi s-a aruncat pe burtă și a împins cu mâinile, a fost un șoc…
Autor: Eleonora
Această istorie mi-a povestit-o o femeie, să-i zicem Eleonora. Medicul care i-a primit nașterea a folosit ceea ce se numește metoda Kristeller, o practică de mult timp interzisă în Vest, deoarece prezintă riscuri pentru sănătatea mamei și nou-născutului.
Eleonora e una dintre cele 50,2% de femei din Moldova care s-au confruntat cu diferite forme ale violenței obstetrice în timpului nașterii sau examinărilor ginecologice. Dacă e să o punem mai simplu, atunci jumătate din moldovencele care au născut în țară au fost supuse violenței. Mergând un pic mai departe, deducem că jumătate din copiii născuți în Moldova au apărut pe lume în circumstanțe neprietenoase, în timp ce mamele lor trăiau experiențe de violență fizică sau verbală, fiind tratate nemilos și deposedate de demnitatea lor umană.
Pe lângă faptul că o numea în tot felul, moașa a hotărât că mama are gemeni (pentru că burta e prea mare) și insista să „împingă" mai repede primul copil, că al doilea se sufocă. Deci, când capul fratelui meu a ieșit, această femeie (pe nume de profesie nu o pot numi) l-a tras atât de mult, încât i-a dislocat oasele umerilor noului născut. Deci fratele meu, pe lângă faptul că a plâns întruna timp de jumătate de an, a mai stat și cu fixator cervical la doar 3 luni. [...] Cine știe câte femei au avut de suferit din vina ei. La noi a suferit întreaga familie, căci mama a ajuns la spitalul de psihiatrie după toată experiența nașterii și postnatală. Consecințele le simțim și acum: mama e foarte nervoasă, are depresii anuale, anxietăți.
Autor: Victoria
E greu de găsit o ființă mai vulnerabilă decât cea care naște - fie femeie, fie cățea, fie vacă. Paradoxul e că, de multe ori, asistând la nașterea unor pui de animale, oamenii găsesc de undeva mai multă compasiune și grijă față de femelele în travaliu și cele care abia au născut, în comparație cu grosolănia și abuzurile pe care și le permite personalul medical față de femelele speciei umane.
Și dacă tot veni vorba de vaci, atunci compararea femeilor însărcinate și a celor care sunt în proces de a naște cu vacile pare să fie un lucru atât de răspândit în maternitățile noastră, încât n-ar fi de mirare dacă x familii din zece au în istoria lor una.
Mama de felul ei era destul de timidă, îi era mereu rușine, ca de altfel mai tuturor în anii '90. Stătea în coridor și aștepta să o vadă medicul, avuse contracții, dar după ore de așteptare nu o mai durea nimic și se rușina să mai cheme medicul, în genere voia să se ducă acasă. Vine o medică o controlează și îi zice: „Ce stai ca o vacă? Tu acuși naști!”
Autor: Doina
Atitudinea de sus, impunerea autorității, lipsa respectului și empatiei sunt alte câteva porți ale iadului pe care mamele trebuie să le treacă, până ajung să se bucure de maternitate. Potrivit primului studiu național privind fenomenul violenței obstetrice în Republica Moldova, 14% dintre femeile care au născut s-au confruntat cu abuz verbal, care implică limbaj nepoliticos, batjocoritor, amenințări sau învinuiri.
Recuperarea [după naștere] a fost dificilă și îmi era foarte greu să am grijă de fetiță, dar cât am stat acolo două zile, surorile medicale, moașele și medicii care mă vizitau nu pierdeau nicio ocazie să îmi spună cât de nepricepută sunt ca mamă cu fraze: „Cine ține așa copilul? Se vede că ai născut prima dată", „Ce faci tu, mama? Nu vezi ca ții aiurea sticluța și înghite copilul aer?", am mai avut și o lecție de morală de la o moașă, care a văzut că fata plângea în pat, iar eu stăteam în genunchi lângă ea, în loc să o țin în brațe, ea considerând că eu îmi neglijez copilul, a ținut un discurs de vreo 20 minute cum un bebe are nevoie să fie ținut în brațe, fără ca măcar sa întrebe dacă sunt în stare fizic la moment să o fac.
Autor: Aurelia
Eram în primele săptămâni de sarcină și am mers la medic la un control de rutină. În timp ce mă consulta, medicul îi spune asistentei: „Păi uite cât de mult s-a îngrășat, pocnesc hainele pe ea". După ce născusem, burta nu mi s-a retras foarte mult, iar la externare din maternitate, asistenta, dându-mi copilul îmi spune „Hm, ce burtă ai, parcă nici nu ai născut".
Autor: Maria
Comunicarea proastă a personalului medical este o adevărată nenorocire în sistemul nostru de sănătate, iar maternitățile nu sunt o excepție. Pe fundalul poeziilor patetice despre mamă și a discursurilor despre „copiii - viitorul țării”, realitatea din locurile unde se întâmplă magia și pe lume apar oameni noi este departe de a inspira încredere și dorință arzătoare de a procrea. De multe ori, femeile pleacă de acolo, păstrând un gust amar pentru decenii, pe care îl transmit din gură în gură generațiilor care vin din urmă - o adevărată poveste a neamului țesută din umilință, violență și nepăsare care ne influențează viețile fără să știm și fără să vrem.
Citește și: EDITORIAL | Când vorbele medicilor ne dor
„Ai născut o strășnicie de copil". Era taman după Cernobîl, deja cazuri cu malformații se auzeau, mama a crezut că am careva probleme. Cum mama avea grupa de sânge a II-a negativă, nu au lăsat-o să mă vadă decât după ce m-au luat acasă. Mama îmi spunea că ajunsă acasă m-au întors cu bunica pe toate părțile, căutând strășnicia... nu aveam nimic, eram doar micuță, 2.700 g.
Autor: Irina
A doua zi a venit pediatra să verifice copilul și a depistat că are nev congenital pe ceafă și prima ei reacție a fost: "Wow, prima dată văd așa ceva, pot să îi fac o poză?" și îmi povestea că e ceva tare rar întâlnit, în timp ce eu stăteam și mă gândeam că am un copil defect și nu știam cum să fac față la această noutate.
Autor: Aurelia
Violența obstetrică și ginecologică este un termen umbrelă care cuprinde o varietate de practici înjositoare, violente și dăunătoare, comise în timpul tuturor tipurilor de îngrijire ginecologică și obstetrică. Aceasta se manifestă pe tot parcursul ciclului de viață, atunci când sunt efectuate examinări ginecologice, în accesul la contracepție, tratamente de fertilitate, îngrijire în timpul/ după avort, în timpul sarcinii și după naștere. Violențaobstetrică se referă la orice acțiune care are ca rezultat încălcarea drepturilor în timpul sarcinii și nașterii. La momentul actual, nu există o definiție legală în Republica Moldova a violenței obstetrice și ginecologice, precum și nici una internațională stabilită și acceptată unanim.
*Mulțumesc femeilor care mi-au împărtășit istoriile lor și a mamelor lor.
Dezghiocăm evenimente și fenomene, punem întrebări, unele incomode, altele dureroase, chestionăm tradițiile și nu credem pe cuvânt. Gândirea critică este pâinea noastră. Ajută-ne să o aducem pe mesele cât mai multor oameni, investește în AGORA ca să avem combustibil pentru cuptorul ideilor care să schimbe țara în care trăim. Devino membru: https://agora.md/membership.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.