Vacanța perfectă nu-i doar all inclusive. Cum am descoperit regiunea Catalonia din Spania datorită unui press-trip (FOTO)

Vara asta m-a luat prin surprindere fix ca prima zăpadă din Chișinău - pe autorități. Nu aveam niciun plan pentru vacanță și nici nu speram să ajung undeva, printre taskuri la lucru, căutări de grădiniță și ipotecă de plătit. Dar universul a decis să îmi dea o gură de aer și mi-a scos în cale operatorul turistic ucrainean Join Up!, care s-a instalat pe piața moldovenească din 2017. Echipa lor își propune o altă viziune asupra vacanțelor și, de anul acesta, a decis să testeze Spania ca destinație de odihnă. Și pentru că aceasta avea nevoie de un test-drive, a apelat la câțiva jurnaliști moldoveni care să „îndure” marele „greutăți” ale siestei spaniole și mâncării mediteraneene. Mai presus de toate, misiunea noastră a fost să vă arătăm că formatul all inclusive nu este neapărat necesar pentru a avea o vacanță de vis.

Destinația a fost regiunea Catalonia, în special orașele situate pe cele trei coaste spălate de Marea Mediteraneană: Costa Daurada (Coasta de Aur), Costa Brava (sau „sălbatică”) și Costa del Maresme, toate situate la maxim o oră distanță de Barcelona, capitala regiunii. 

Zborul a fost unul direct din Chișinău, care ne-a dus pe aeroportul El Prat din Barcelona, dar prima noastră destinație a fost orășelul Salou, la hotelul Alannia Salou 4*. 

Datele arată că 40% dintre moldoveni aleg să meargă la odihnă cu copiii, iar acest hotel bifează toate opțiunile, mai ales dacă ai tăi sunt încă mici. Pe un teritoriu verde și calm se situează căsuțe a câte două etaje, cu intrări separate pentru fiecare oaspete. Fondatorii ne spun că aici sunt 346 de odăi, casele de vacanță au și o mică „curte” verde în față, ca să te poți odihni ca la casa ta, aproape ca pe-o prispă spaniolă, dar și să „parchezi” nenumăratele jucării și „mijloace de transport” ale picilor: cărucior, trotinete, căldărușe și alte comori. Dacă mergi în vacanță cu familia extinsă, poți selecta una dintre cele 100 de odăi de tip familial, cu o suprafață de aproximativ 50 m2, care pot găzdui până la 4 adulți și 1 copil. Mai sunt și alte 20 de camere în care pot fi cazați până la 2 adulți și 3 copii, iar spațiul copiilor include paturi supraetajate. 

Aici am găsit și piscină pentru copii, și mini club dotat cu orice îți trece prin cap când vine vorba de artă și creativitate, iar la bufetul suedez al hotelului găsești ceva pe gustul oricărui copil. Chiar și paste „fără nică”, cum preferă mulți „mici Gordoni Ramsey”.

Alannia Salou nu-i chiar foarte aproape de mare, asta o zic cu mâna pe inimă. Aceasta e la un deal distanță de hotel, la vreo 15 minute de mers, însă gazda oferă biciclete cu scaune pentru copii pe care le poți lua cu tine până în oraș sau la plajă. Dar dacă vă vedeți ajunși acolo, marea e un vis pentru cei cu copii mici. Primii vreo 15 metri de țărm apa nu ajunge mai sus de mijlocul unui adult, iar intrarea e lină. Acolo am văzut și cel mai fin nisip ever.

Parte din aventura noastră din Salou a fost o vizită în regiunea Penedès, la vinăria Pares Balta. Penedès este o regiune viticolă care are o denumire spaniolă de origine protejată (DOP). Zona este înconjurată de dealurile de coastă ale Serra del Garraf și de munții mai înalți din interiorul țării, care mărginesc Depresiunea Centrală Catalană. Considerată de mult timp una dintre cele mai bune regiuni viticole din țară, după Rioja, este, de asemenea, una dintre cele mai vechi zone viticole din Europa. 

La Pares Balta, am fost întâlniți de David, ghidul nostru, care ne-a oferit cea mai neobișnuită experiență vinicolă de până acum. Ne-am urcat într-o mașină 4x4 și ne-am pornit, la propriu, pe dealuri. Vinăria are origini care datează din 1790, când au fost înființate primele podgorii pe proprietățile familiei din Penedès, situate la o distanță scurtă de doar 30 km de coasta mediteraneană și de Barcelona.

Pares Balta este specială prin faptul că își cultivă viile în mod organic, metoda asta fiind certificată din 2002, iar biodinamic - din 2012.

„Avem propria noastră turmă de oi pentru a fertiliza solul și a hrăni pământul. Ne îngrijim cu atenție și angajăm propriile stupi de albine pentru a avea grijă de procesul de polenizare și pentru a ne ajuta să consolidăm plantația mediteraneană”, spun cei de la Pares Balta. 

Descoperirea noastră a fost o vie plantată în pădure, înconjurată de munți, despre care David ne spune că e protejată de clima aridă și vânt, însă beneficiază de soarele regiunii, dar și de umezeala care vine de la un râuleț montan. Filosofia vinăriei este de a se alia cu forța naturii și, uneori, chiar a se lăsa pe mâna ei. Bunăoară, într-un an, familia a pierdut 60% din toți butucii de vie, acestea căzând pradă unor dăunători, însă a refuzat să o stropească, pentru a păstra calitățile bio ale viei. 

Cu David și cu niște sticle de vin și spumant în portbagaj am colindat toată moșia, până în vârful munților din Penedès. 

Vinăria pune în valoare soiurile native din zonă, cum ar fi Garnacha, Xarel.lo, Macabeo, Parellada, Sumoll, Cariñena Blanca și Malvasia de Sitges. Până la urmă, am degustat vreo cinci, înghițind și niște chorizo ca blagoslovire.

Și pentru că amețeala vinului e doar începutul, a urmat o amețeală și mai serioasă: parcul de distracții PortAventura, învecinat cu un altul - Ferrari Land.

PortAventura World este un parc de distracții enorm, care se întinde pe 117 de hectare, și a fost fondat acum 28 de ani. Parcul atrage 3,5 milioane de vizitatori pe an, ceea ce îl face cel mai vizitat parc tematic din Spania și al șaselea cel mai vizitat parc tematic din Europa. El e format din șase zone, fiecare dintre acestea reprezentând una dintre părțile lumii: Zona Mediterană, Vestul Sălbatic, Mexic, China, Polinezia și o zonă de poveste pentru cei mici - Sesame Street. Biletele care oferă acces în acest parc și pe teritoriul Ferrari Land încep de la 49 de euro pentru copiii de la 4 la 10 ani și 56 de euro pentru adulți și copii de la 11 ani. Pe teritoriul parcului sunt și șase hoteluri, iar administratorii spun că dacă vii special pentru a petrece timpul în parc și a testa toate instalațiile, are sens să te cazezi în unul dintre ele, fiindcă au ieșire directă la caruseluri. 

Apropo de atracții: în parc sunt 40 de instalații și rollercoaster-uri, iar parcul e special prin faptul că acolo găsești două cele mai înalte rollercoaster-uri din Europa: Shambhala și Red Force. Primul e înalt de 76 de metri și capătă o viteză maximă de 134 de km/h. Când am auzit aceste cifre și am văzut cu ochii mei instalația, am zis „nu, merci” și am rămas jos să filmez curajoșii mei colegi care au decis să parcurgă traseul de 1,5 km de nebunie. Țipetele lor și fețele cu care au ieșit m-au convins că am făcut bine păstrând în stomac micul dejun. Dar nici ei n-au îndrăznit să meargă la Red Force, pe teritoriul Ferrari Land. Acest „monstru” de 112 metri are un unghi de 90 de grade, deci e practic o cădere liberă, iar toată această mașinărie capătă o viteză de 180km/h. 

Vedeți mai jos cum arată acestea:

Dar stați fără grijă, chiar și pentru „speriați de avioane” ca mine, în PortAventura ai ce face. De la tiruri care te răsplătesc cu maimuțele de pluș și până la plimbări cu barca - fiecare poate să-și găsească ceva pe plac în acest parc de distracții.

În scurt timp, am ajuns să vedem și Barcelona, bijuteria regiunii. Desigur m-au impresionat și creațiile lui Antonio Gaudi, și vederea panoramică asupra orașului pe care ne-a arătat-o ghidul nostru, dar pe mine m-au impresionat…parcările. Știu, sună ciudat, dar am rămas gură-cască când am văzut „orașe” întregi subterane. Acestea „ascund” sutele de mașini care, altfel, nici n-ar avea unde staționa în acest oraș de circa 2 milioane de locuitori, vizitat de 27 de milioane de turiști anual.

Desigur, am venit să văd Sagrada Familia. Am văzut-o prima dată acum nouă ani și am căutat neapărat să fac o fotografie în același loc. Ce ziceți, s-a schimbat ceva? :) 

Barcelona e tare turistică în centru, dar dacă ai un pic de curaj și agenți „infiltrați” prin oraș (haha, adică cunoscuți care stau pe aici), ai toate șansele să vezi un altfel de oraș. Așa am făcut și noi, luând metroul. La doar șase stații distanță, Anastasia, colega de la moldova.org, care stă în Barcelona, ne-a făcut un fel de „immersion” în viața înceată a orașului. Așa am putut gusta, la propriu și la figurat, altă Barcelona.

A patra zi a vacanței noastre ne-a dus la Figueres, orașul în care s-a născut geniul ciudat Salvador Dali. Am petrecut două ore în Teatrul-Muzeu care îi poartă numele și pe care l-a fondat (și chiar decorat) chiar Dali. Aici se află cea mai mare colecție de lucrări de-ale sale, concentrată într-un singur loc. Cu o implicare directă, atât financiară, cât și creativă a lui Dalí, muzeul are o colecție retrospectivă, cu lucrări din toate perioadele, de la desenele din școală, picturi și sculpturi, creație de bijuterii, până la instalații de artă tridimensionale și sculpturi concepute special pentru acest spațiu.

De la un Cadillac cu o zeiță a fertilității pe el, până la celebrele portrete ale soției lui Dali, Gala, muzeul e o ciudățenie hipnotică. Mai mult, tot aici e îngropat Dali, sub scena teatrului călcată de peste un milion de turiști anual.

Figueres e în provincia Girona, iar noi nu am putut pleca fără să vedem Girona „în persoană”. Girona e situată în locul unde se întâlnesc patru râuri, iar în apele lui poți vedea niște pești cât brațul de om! Trecând podul peste Onyar, dai și de o sculptură a unei leoaice. Legenda urbană zice că dacă-i pupi fundul, te întorci înapoi în acest oraș. Ei, ca să vezi, pandemia a schimbat tradiția și acum, alături de sculptură, stă și o inscripție: „Vă rugăm să nu pupați fundul”. 

Imediat după asta, am văzut biserica Sant Feliu (sau Sfântul Felix), construită la începutul secolului al XII-lea peste mormântul lui Sf. Felix Africanul, în interiorul căreia se află capela Sf. Narcís unde sunt păstrate rămășițele sfântului. 

Urmează Catedrala Sfânta Maria, care se află în cel mai înalt punct al orașului. Construită între secolele XI și XVIII, Catedrala este faimoasă pentru naosul gotic, lat de 23 de metri, făcându-l cel mai lat din Europa. Mai nou, aceasta a devenit cunoscută în întreaga lume pentru că a apărut în celebrul serial Game of Thrones. În serial, scările catedralei au fost folosite ca exterior pentru Marele Sept al Baelor din Debarcaderul Regelui.

Vacanța noastră a continuat în orășelul Lloret de Mar, unde am vizitat Grădinile Sfintei Clotilde. Și, de parcă era puțin să menționez doar Game of Thrones aici, deja acasă am aflat că în această grădină s-a filmat House of Dragons, prequelul celebrului Game of Thrones.

Grădinile Sfintei Clotilde sunt considerate una dintre cele mai faine grădini botanice mediteraneene din Europa. Grădinile au fost proiectate în 1919 după modelul Renașterii italiene, iar din acest parc fantastic poți vedea Costa Brava în toată splendoarea sa. 

Stând aici, pe unul dintre scaunele instalate așa încât să poți admira marea, m-am gândit că ar fi fost bine să vin aici să mă mărit încă o dată.

Călătoria noastră a culminat cu o dimineață petrecută în sătucul medieval Hostalric. Deși foarte cinematic și liniștit acum, Hostalric, localizat pe o cale strategică între Franța și Barcelona, a fost un loc de luptă secole la rând. Hostalric a fost numit patrimoniu de interes național (1963) și este unul dintre cele mai importante situri monumentale din Catalonia medievală, având o impunătoare cetate militară din secolul al XVIII-lea.

După ce ne-am scăldat în soare și istorie, venise timpul pentru prânz. De data aceasta, ni-l făcusem singuri. Ghidați de un neamț instalat în Catalonia, Mathias, și fiica lui, am făcut paella de la zero. Una dintre colegele cu care am călătorit, Geta, a zis că ea gătește destul acasă, dar eu m-am apucat de gospodărit. Și se pare că „boala” care mă apucase gătind paella în Hostalric am adus-o și acasă, pentru că și la o săptămână de la revenire tot căscam gura la fructe de mare prin magazinele din Chișinău.

Călătoria noastră se apropia de sfârșit și am petrecut ultimele câteva zile în orășelul Callela, în hotelul Kaktus Playa 5*S. Asta așa, ca să nu ne fie prea trist să ne despărțim. Hotelul are și o piscină pe acoperiș, pe care am testat-o neapărat, iar plaja e la cinci minute distanță. De exemplu, pentru luna iunie, prețul de cazare pentru un cuplu, pe șapte zile, ajunge la 1900 de euro. 

Nu vă mai povestesc toate peripețiile cu FlyOne la întoarcere acasă, că știți și singuri, iar dacă nu - vedeți aici o emisiune bună la temă. 

În schimb, ca să vă fac gura apă la orice moment al zilei când citiți acest text, vă pun mai bine fotografii la cele mai savuroase feluri de mâncare din Spania trăită de mine.