Pornind de la cazul recent al Domnicăi Manole, judecătoarea care a fost despăgubită cu 800 de mii de lei pentru cei trei ani în care a fost investigată ilegal, am documentat zeci de decizii similare emise de Curtea Supremă de Justiție și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Am vrut să vedem care și cum sunt stabilite sumele oferite de judecătorii moldoveni și magistrații europeni altor cetățeni aflați în situații similare. 

Am aflat că doar în ultimii cinci ani au fost intentate 887 dosare pentru investigațiile ilegale ale organelor de drept. În 339 de cazuri judecătorii le-au dat dreptate victimelor despăgubindu-i cu peste 28 milioane de lei. 

În plus, Republica Moldova a mai plătit în ultimii 12 ani victimelor ținute ilegal în detenție sau investigate în termen nerezonabil 2, 8 milioane de lei în urma deciziilor CtEDO. Magistrații europeni au constatat în 11 cauze, că judecătorii moldoveni au acordat despăgubiri prea mici pentru tratament inuman și degradant și încălcarea dreptului la libertate și siguranță.

La 13 iunie 2023, Curtea de Apel Chișinău a menținut decizia primei instanțe și i-a oferit judecătoarei Curții Constituționale, Domnica Manole, o despăgubire de 800 de mii de lei. Acoperirea prejudiciilor vine după ce judecătorii au decis că Manole a fost investigată ilegal de procurori în așa numitul dosar al referendumului, în perioada guvernării lui Vladimir Plahotniuc. Decizia nu este una finală și cel mai probabil procesul va fi încheiat la Curtea Supremă de Justiție.

Suma despăgubirii oferită încă de prima instanță a fost una neobișnuit de mare, ținând cont de pratica judecătorească. Cele 800 de mii de lei prejudiciu pentru investigarea ilegală constituiau potrivit unora o sumă prea mare.  

În acest caz, totul a pornit în 2016, când Domnica Manole, pe atunci judecătoarea a Curții de Apel Chișinău a adoptat o hotărâre prin care a obligat Comisia Electorală Centrală să inițieze referendumul republican privind alegerea președintelui țării de către cetățeni, la inițiativa Platformei Demnitate și Adevăr.  

Manole a fost învinuită de Eduard Harunjen, procurorul general din perioada respectivă, de emiterea unei decizii contrare legii și depășirea competențelor prin faptul că și-a permis interpretarea Constituției. Drept urmare, membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au dat acordul ca Manole să fie cercetată penal, iar peste un an au demis-o din funcție.

În plus, membrii CSM i-au reproșat lui Manole că a divulgat date dintr-un dosar, care se afla în gestiunea ei. Este vorba de plângerea intentată de speakerul de atunci, Andrian Candu contra Jurnal TV. Într-o intervenție pentru postul de televiziune, Manole exprimase de ce emisese o opinie separată față de restul judecătorilor, înainte de publicarea deciziei.

După retragerea PDM de la guvernare, Manole a fost achitată în dosarul penal. Decizia a fost luată după ce procurorul pe caz a renunțat la învinuire. În august 2019, Manole a fost numită judecătoare la Curtea Constituțională prin votul Parlamentului. În aprilie 2020, a fost aleasă în funcția de președintă a Curții Constituționale, funcție deținută până în 2023.  

Decizia CSM de a o demite, menținută de CSJ, a fost declarată nejustificată de CtEDO la 18 iulie 2023. Magistrații de la Strasbourg au condamnat Republica Moldova și au stabilit că lui Manole „i-a fost încălcat dreptul la libera exprimare”. În consecință, statul trebuie să-i achite 9.500 de euro, cu titlu de prejudicii morale și cheltuieli judiciare.

În cazul Domnicăi Manole, problema nu a fost în despăgubirea oferită de către judecătorii moldoveni, ci faptul că suma este mult mai mare decât în alte decizii de investigații ilegale emise de instanțele de judecată, spune avocatul și specialistul în drepturile omului Vadim Vieru. 

Iar cazurile documentate demonstrează lipsa acestei practici uniforme. 

Constantin, originar din satul Lozova, raionul Strășeni a decis să își investească banii agonisiți într-o fermă cu vaci. În acest scop, a arendat o porțiune de teren de lângă localitate, a amenajat zona și l-a angajat în 2015 ca îngrijitor pe Vitalie, un consătean dintr-o familie social-vulnerabilă. 

Conform înțelegerii dintre cei doi, Vitalie urma să primească un salariu lunar de 1 500 de lei, un loc de trai, hrană și îmbrăcăminte. În lipsa unui contract de muncă, situația a ajuns în vizorul oamenilor legii, care au bănuit existența muncii forțate în condiții de sclavie.

La 24 august 2015, aceștia au intentat un dosar penal pe numele antreprenorului, acuzându-l de trafic de ființe umane. Peste câteva zile, au descins cu percheziții la fermă și au anunțat public că au eliberat două persoane din sclavie.

Potrivit procurorilor, Constantin l-ar fi forțat pe Vitalie să lucreze pe gratis pentru a restitui o pretinsă datorie. Datoria venea de pe urma neglijenței îngrijitorului, după ce o bovină ar fi murit alunecând de pe tejgheaua umedă a grajdului. Sora lui Vitalie, a declarat în fața judecătorilor de la Strășeni că „Constantin l-a lovit pe fratele ei și i-a zis că va lucra la el până nu va răsplăti animalul care a pierit”.

Acuzarea a mai susținut că Vitalie ar fi lucrat la fermă aproape cinci luni fără salariu. Angajatorul a respins acuzațiile, afirmând că bărbatul lucra de bunăvoie, era liber și nu a depus vreo plângere la Poliție, pentru că nu știa să scrie și să citească. Mai mult, i-a procurat câteva capre și porci. 

În instanța de fond, Vitalie declara că la început stăpânul fermei se comporta bine cu el. Cu toate acestea, a început să nu fie mulțumit și să-i caute diferite motive pentru a nu-i achita salariul. A mai declarat că a fost înjurat și chiar lovit de câteva ori, fiind nevoit să fugă și să se ascundă, ca mai apoi, peste o perioadă, să fie adus cu forța la fermă.

Declarațiile lui Vitalie și a altor martori i-au convins pe judecătorii de la Strășeni să-l condamne pe antreprenor la închisoare. Dar pentru că nu a avut anterior probleme cu legea și avea doi copii minori, pedeapsa a fost doi ani cu suspendare.

Magistrații Curții de Apel Chișinău însă au constatat la 8 mai 2018 că toate probele au fost interpretate eronat de judecătorii primei instanțe și l-au achitat definitiv, pe motivul lipsei elementelor de infracțiune în faptă. Mai mult, Vitalie chiar a declarat în instanță că „am făcut declaraţii în instanţa de fond şi nu le susţin, deoarece poliţiştii m-au impus să dau anumite declaraţii”

În noiembrie 2018, decizia de achitare a devenit definitivă, prin sentința Curții Supreme de Justiție.

Câteva luni mai târziu, în februarie 2019, Constantin a acționat statul în judecată. În cererea depusă, a solicitat despăgubiri morale și materiale pentru faptul că s-a aflat în arest peste 6 luni și jumătate și sub urmărire penală ilegală timp de 3 ani și patru luni. Antreprenorul a mai invocat și că a fost supus la un linșaj mediatic, care i-au lezat onoarea și demnitatea „într-un mod ilicit, obraznic și abuziv”. Totodată, în urma acestora, a fost nevoit să-și vândă întreaga afacere, fiind lipsit de venit.

Bărbatul a solicitat două milioane de lei în calitate de prejudiciu moral și alte aproape 40 de mii de lei pentru cheltuielile juridice.

În mai 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Centru i-a admis parțial cererea de chemare în judecată și i-a acordat 70 de mii (3,5% din suma solicitată) de lei în calitate de prejudiciu moral și 25 de mii de lei pentru serviciile juridice.

Curtea de Apel Chișinău a majorat suma despăgubirilor morale la 150 de mii de lei și a prejudiciului material la peste 33 de mii de lei. Judecătorii au notat că suma de 70 mii lei nu este una rezonabilă și echitabilă în raport cu suferințele cauzate în urma acțiunilor organelor de drept. Au luat în calcul urmărirea penală fără temei, detenția ilegală și în condiții inumane și rezonanța dosarului.

Deși atât procurorii cât și avocatul lui Constantin au declarat recurs, Curtea Supremă de Justiție a pus capăt procesului la 4 martie 2020. Magistrații instanței supreme au menținut decizia Curții de Apel Chișinău.

În aprilie 2010, Serghei a fost rugat de cumnatul său aflat după gratiisă se întâlnească cu un grup de persoane pentru a primi 120 de mii de lei. În momentul transferului, Serghei a fost arestat de polițiști. 

Au urmat mai multe percheziții, în care oamenii legii au găsit 1.080 grame de marijuana la cumnatul său și la alte persoane. Serghei a fost acuzat că primise banii pentru că ar fi înscenat alături de cumnat să vândă 300 de pahare de marijuana unui polițist sub acoperire. Droguri pe care nu le aveau de fapt la îndemână. 

Serghei a fost învinuit de procurori de complicitate la trafic de droguri și escrocherie. Au urmat 9 ani în care Serghei s-a judecat ca să-și demonstreze nevinovăția. Cinci ani jumătate dintre care i-a petrecut după gratii în Penitenciarul nr. 13.  

Peste două luni de la reținere, procurorul care conducea investigațiile l-a scos pe Serghei de sub urmărire penală pentru că nu erau suficiente probe care să-i demonstreze vinovăția. În rezultat, bărbatul a fost eliberat din arest preventiv și scos de sub urmărirea penală. 

În două săptămâni, însă, Procuratura se răzgândește. Sub semnătura prim-adjunctului Procurorului General, Andrei Pântea, se reia urmărirea penală. Îl acuză pe Serghei din nou de aceleași infracțiuni, motivând că anterior nu fuseseră verificate prin prisma escrocheriei.

Serghei ajunge în fața magistraților Judecătoriei Botanica, care-l declară tot nevinovat. Procurorii atacă decizia. Potrivit avocatului, acuzarea nu avea nici o probă că Serghei cunoștea de unde și care era scopul celor 120 de mii de lei pe care îi primea. Iar declarațiile martorilor confirmau faptul că Serghei a aflat abia la sectorul de poliție pentru ce erau banii. Dosarul ajunge peste doi ani la Curtea Supremă de Justiție, de unde e trimis la rejudecare din motiv că probele nu au fost analizate la Apel potrivit Codului de Procedură Penală. 

După rejudecare, în octombrie 2014, s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit căreia Serghei a fost condamnat la 12 ani de închisoare într-un penitenciar de tip închis. Avocatul său a cerut anularea deciziei întrucât la rejudecare nu fusese audiat martorul principal pe care-și bazau procurorii acuzarea. La scurt timp, Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție a constatat mai multe încălcări de procedură și a dispus rejudecarea cauzei a doua oară de alți judecători.

În vara anului 2017, după a doua rejudecare, Serghei este iarăși recunoscut vinovat și condamnat repetat la 12 ani de închisoare. Avocatul său atacă decizia. Recursul este admis. 

Abia în martie 2019, la 9 ani de la prima acuzare, judecătorii anulează hotărârile de condamnare a lui Serghei și încetează procesul penal.

Colegiul penal a decis că reluarea urmăririi penale în cazul lui Serghei a fost ilegală din mai multe motive. În primul rând, procurorii ar fi putut să-l învinuiască din nou dacă ar fi descoperit fapte noi sau un viciu fundamental în procedura precedentă. Lucru stipulat în Codul de procedură penală. Or, Convenția CEDO stipulează clar că „nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost deja condamnat printr-o hotărâre definitivă”. 

În al doilea rând, ordonanța prin care a fost scos de sub urmărire penală se echivalează cu o hotărâre irevocabilă și nu permite declanșarea unei noi proceduri pentru aceeași faptă și aceeași persoană. Potrivit Codului Penal, „nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă”. 

Câteva luni mai târziu, în noiembrie 2019, Serghei a dat statul în judecată, solicitând 1,5 milioane de lei prejudiciu moral.

Bărbatul a precizat că a fost ținut în condiții inumane și degradante în Penitenciarul nr. 13. Apoi a fost supus presiunii psihologice, fiind departe de familia sa. Soția a rămas acasă cu doi copii minori și fără surse de existență. Mai mult, el a fost lipsit de posibilitatea de fi parte din viața copiilor. Apoi, nici o persoană din cadrul Procuraturii Generale sau Ministerul Justiției (MJ) nu i-a oferit scuze oficiale pentru tragerea ilegală la răspundere penală. Mai mult decât atât,, reținerea lui Serghei a fost mediatizată, fiind portretizat ca un „narco-dealer”. 

Ministerul Justiției, la rândul său, a cerut respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Instituția a motivat că Statul poate fi tras la răspundere doar dacă se demonstrează existența unei fapte ilicite. 

Potrivit Ministerului Justiției, existența unei sentințe de achitare în cazul lui Serghei și a unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală nu demonstrează că organul de urmărire penală a admis acțiuni ilicite. Întrucât, urmărirea penală are scop descoperirea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea. Iar toate acțiunile întreprinse sunt prevăzute de lege și asigură lupta cu criminalitatea. 

Ministerul a comentat cei peste cinci ani în care Serghei a fost ținut după gratii că: „Referitor la aflarea nelegitimă a reclamantului în detenție, Curtea a decis că nici o prevedere din Convenție nu-i dă acuzatului un drept la reparație pentru detenția provizorie legală, chiar în ipoteza încetării urmăririi penale”.  

În iulie 2020, prima instanță i-a acordat 600 de mii de lei. Iar Curtea de Apel Chișinău a redus suma prejudiciului moral la 400 de mii motivându-și decizia prin faptul că suma oferită de instanța de fond: „este vădit disproporționată încălcării constatate și nu corespunde jurisprudenței Curții Supreme de Justiție”. Decizia a fost menținută și de Curtea Supremă de Justiție, care a pus capăt procesului la 28 septembrie 2022.

În noaptea de 31 octombrie 2006, Ion, primar al unui sat din Anenii Noi, a fost reținut alături de juristul primăriei. Cei doi erau acuzați că ar fi comandat asasinarea unui consilier local cu care se aflau în relații ostile. În rezultat, au fost puși sub arest preventiv, iar locuințele și birourile le-au fost percheziționate. Iar potrivit celor care au fost reținuți, au fost ulterior interogați, fără a li se oferi un avocat.

Evenimentele reprezintă apogeul unei relații de ostilitate dintre primar și un grup de consilieri locali. Aceștia au încercat anterior să demită primarul, adoptând o hotărâre în acest sens. Tentativa lor a eșuat însă, decizia fiind anulată în justiție.

Ulterior, cu scopul de a-l înlătura din funcție pe edil, nepotul viceprimarului a încercat de mai multe ori să-l provoace pe primar. Acesta îl avertiza în repetate rânduri că urma să fie lichidat, de către consilierii nemulțumiți. Mai mult, la două - trei săptămâni distanță, acesta chiar i-a propus să se ocupe de lichidarea consilierului nemulțumit, propunere respinsă de primar.

Episodul a fost menționat de judecători în decizia de achitare din iunie 2007. L-au calificat drept momentul în care primarul și juristul „au renunțat de bunăvoie la săvârșirea infracțiunii”.

La un an distanță, Judecătoria Anenii Noi a emis o sentință de achitare. Magistrații au calificat situația ca fiind o provocare și au anulat mai multe probe ale acuzării, obținute ilegal.

Lucrurile au luat o altă întorsătură la Curtea de Apel Chișinău în 2008. Aici un complet de judecători l-a condamnat pe primar la 18 ani și 7 luni de închisoare, pentru infracțiunea de omor la comandă.

Între timp, edilul a ajuns chiar să conteste aplicarea arestului preventiv la CtEDO. Pentru a evita o nouă condamnare, Guvernul s-a angajat să-i achite 2.600 euro, în schimbul retragerii cererii.

A fost achitat ulterior în 2014, tot de Curtea de Apel Chișinău. De această dată, magistrații au stabilit că nu s-a constatat fapta infracțiunii. Decizia a fost menținută și de Curtea Supremă de Justiție.

Trei ani mai târziu, edilul și juristul au atacat împreună statul în instanța de judecată. Cei doi au solicitat compensații pentru prejudiciile morale și materiale cauzate de acțiunile ilegale ale organelor de drept și durata mare de examinare a dosarului.  

Aceștia au indicat că au fost maltratați și batjocoriți în cadrul interogatoriului, desfășurat noaptea, fiind lipsiți de avocați. Au îndurat condiții inumane în perioada de detenție, inclusiv în Penitenciarul nr. 13, fiind ținuți cu alți trei oameni în celule de doar 8 m2, printre insecte parazitare și șobolani, fără chiuvetă, apă și alimentație corespunzătoare.

Mai mult, edilul a susținut că în urma percheziționării și arestării în plină noapte, mama acestuia, grav bolnavă, a decedat la scurt timp.

La 11 aprilie 2018, magistrații Judecătoriei Chișinău au admis parțial cererea. Analizând cazul, aceștia au dispus acordarea a 250 de mii de lei prejudiciu moral și alte 114 de mii de lei prejudiciu material pentru lipsa salariului. 

În acest caz, Ministerul Justiției a cerut respingerea acțiunii intentate. Reprezentantul a argumentat că nu a existat niciun act al vreunui judecător de instrucție care să fi calificat acțiunile organelor de urmărire penală ca fiind ilegale.

A calificat suma de 1,5 milioane lei ca fiind „prea excesivă”.

Magistrații Curții de Apel Chișinău au luat în calcul urmărirea penală fără temei și detenția ilegală în condiții inumane și au dispus majorarea despăgubirii până la 400 de mii de lei.

Însă, magistrații CSJ au considerat că este „o sumă exagerată” care ar putea „constitui venituri nejustificate” și au dispus revenirea la hotărârea inițială. 

În primăvara lui 2015, Moldova era condusă din umbră de oligarhul Vladimir Plahotniuc, iar nemulțumirea populară era în creștere după „Furtul Miliardului”. În acest context, se formează Platforma DA, în frunte cu Andrei Năstase, care a organizat unele dintre cele mai mari manifestații din acea perioadă.

Petru, originar din raionul Hâncești, s-a numărat printre cei care au devenit activiști ai Platformei DA. În februarie 2015 pe numele său a fost pornită urmărirea penală, fiind bănuit de fals în acte.

Mai exact, Primăria din localitate l-a denunțat la Poliție pentru că ar fi falsificat titlul de proprietate, eliberat în 2000. În baza acestuia, susțineau autoritățile, ar fi reușit să acapareze ilegal peste un sfert de hectar. Pe acel teritoriu se afla și o porțiune din drumul public.

La 5 octombrie 2016, i-a fost înaintată oficial învinuirea de fals în acte, în baza unui raport de expertiză care susținea aceste concluzii. De cealaltă parte, în instanță Petru s-a apărat și a afirmat că dosarul pornit pe numele său este unul politic, din cauză că este membru al Platformei DA.

Pe durata urmării penale, Petru a fost obligat să nu părăsească localitatea. Activistul a susținut în instanță că măsura i-a lipsit familia de surse de venit importante, întrucât nu a mai putut să-și continue activitatea de muncă în Sankt Petersburg. În rezultat, a fost nevoit să se împrumute pentru a supraviețui, iar acest lucru i-a provocat stres.  

Cu toate acestea, a continuat să fie investigat, în total timp de doi ani. La 25 aprilie 2018, a fost scos de sub urmărirea penală, pe motivul lipsei probelor care să constate vinovăția sa. La dosar fiind anexate doar declarațiile unor martori care nu puteau fi demonstrate prin alte probe.

Trei ani mai târziu, în martie 2021, bărbatul a dat statul în judecată, solicitând 100 de mii de lei în calitate de despăgubiri morale. În ședința de judecată, reprezentanții statului au cerut respingerea acțiunii depuse de Petru. Aceștia au afirmat că simpla aflare sub urmărirea penală, nu îi oferă dreptul de a pretinde la prejudicii morale.

La distanță de șapte luni, la 26 octombrie 2021, Judecătoria Chișinău îi acordă 10 mii de lei cu titlu de prejudiciu moral. Potrivit motivării instanței, suma solicitată de bărbat era una excesivă și potrivit instanței putea „conferi un folos material necuvenit”. Hotărârea instanței de fond a fost menținută și de Curtea Supremă de Justiție în decembrie 2022.

În 2010, Piotr, primar al unei localități din Găgăuzia, a ajuns să fie investigat pentru fals în acte publice. Mai exact, potrivit procurorilor, a modificat intenționat o hotărâre a Consiliului Local, fără știrea sau acordul consilierilor. Edilul a majorat cu până la peste 32 de mii de lei suma destinată amenajării localității.

Peste un an, primarul a fost vizat într-un nou dosar de exces de putere. Fapta era similară, de această dată fiind majorată suma destinată cheltuielilor pentru reparația unui teren de joacă. Potrivit procurorilor, în baza acestei decizii, a încheiat un contract cu un agent economic, provocând un prejudiciu de 24 de mii de lei bugetului public.

Cele două cauze penale au fost conexate într-una singură, iar în septembrie 2011, după un an și o lună de urmărire penală, acestea au fost expediată în instanța de judecată.

După un an de examinări, Judecătoria Comrat a dispus încetarea cauzei penale. Piotr a fost achitat pe motiv că fapta nu a întrunit elementele infracțiunii. Decizia a fost menținută de instanțele superioare în 2016.

Trei ani mai târziu, în martie 2019, Piotr a acționat Ministerul Justiției în instanță. A solicitat achitarea prejudiciului moral în sumă de 300 de mii de lei.

Peste doi ani, judecătorii de la Ceadîr-Lunga i-au acordat doar 25 de mii de lei în calitate de prejudiciu moral. Decizia respectivă a fost menținută de Curtea de Apel Comrat și Curtea Supremă de Justiție. 

Potrivit datelor Ministerului Justiției, între anii 2013 - 2023, pe rolul instanțelor ajuns aproape 6.000 de dosare similare. Dintre aceste, 2.727 de dosare au avut la bază plângerile cetățenilor care au suferit de pe urma acțiunilor ilegale ale organelor de drept, iar 3.260 pentru durata prea mare de examinare a dosarelor.

Astfel, în anul 2018, cetățenii au acționat statul în judecată în 143 de cazuri în baza legii care le conferă despăgubiri pentru acțiunile ilegale ale organelor de drept. În anul 2022, numărul acestui tip de cereri a ajuns la 232.

Responsabili pentru investigațiile ilegale și sutele de mii de euro plătite mai apoi victimelor se face justiția în general, explică avocatul Vadim Vieru. 

Ceea ce înseamnă - ofițerii de investigație care adună probele, procurorii care pornesc cauza penală în baza probelor și judecătorii care pronunță o sentință care ulterior este casată. 

„Dar cred că rolul fundamental îl au acțiunile Procuraturii, pentru că Procuratura pornește cauza penală, acumulează probatoriul și are toate capacitățile să aprecieze la anumite etape dacă sunt sau nu există probe și dacă persoana poate să aibă calitate de bănuit”, precizează avocatul.

Iar numărul cererilor de chemare în judecată este în creștere. Doar de la începutul anului 2023, pe rolul instanțelor judecătorești se află deja alte 74 de dosare pentru investigațiile ilegale. 

Cazurile victimelor din Moldova care au fost ținute ilegal în detenție sau investigate în termen nerezonabil au ajuns și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. CtEDO a pronunțat hotărâri de condamnare a R. Moldova în cel puțin 11 cazuri în ultimii 12 ani.

Magistrații europeni au constatat că instanțele naționale nu au acordat despăgubiri suficiente victimelor. În rezultat, Republica Moldova le-a achitat despăgubiri de peste 146 de mii de euro, (2,8 milioane lei). 

Moldova ajunge să piardă în continuare la CtEDO cauzele bazate pe investigații ilegale din cauza sentințelor emise de judecătorii moldoveni care oferă despăgubiri mult mai mici victimelor comparativ cu cele oferite de CtEDO pe cazuri similare, explică Vadim Vieru. 

„Suma prejudiciului moral trebuie calculată în baza probelor. (...) Reieșind din circumstanțele cazului, dacă persoana a fost 1 an privată ilegal de libertate, atunci te uiți ce a acordat CtEDO în cazuri similare: 10 mii sau 12 mii de euro.” 

Respectiv, despăgubirea oferită de judecătorii moldoveni ar trebui să fie suma decisă potrivit practicii CtEDO convertită în lei moldovenești la cursul Băncii Naționale.

Totuși numărul cauzelor pierdute de Moldova la CtEDO în acest sens nu arată statistica fenomenului în întregime. 

Spre exemplu, spune avocatul Vadim Vieru, majoritatea cazurilor din 7 aprilie 2009 au ajuns pentru despăgubiri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. „Și acolo Guvernul a negociat cu reclamanții o reglementare amiabilă în care a decis să achite 15 mii de euro în medie pentru fiecare reclamant”. 

Acest mecanism, numit reglementare amiabilă, oferă cetățenilor șansa să ajungă la o înțelegere cu Guvernul și să obțină o anumită compensație pentru încălcarea drepturilor lor. În aceste cazuri, CtEDO scoate cauza de pe rol, urmare a retragerii plângerii. 

Problema despăgubirilor oferite de magistrați ar putea fi soluționată, potrivit judecătoarei Victoria Sanduța, printr-o analiză la nivel național care, de rând cu recomandările CSJ ar putea ajuta judecătorii să stabilească mai clar suma despăgubirilor. 

Cert este că ultima recomandare CSJ la acest subiect, ce datează din 2012, notează că prejudiciul moral în cazul legii pentru investigarea ilegală, nu ar trebui să depășească 10.000 de euro. Judecătorii instanței supreme însă nu au venit și cu o recomandare despre minimul pe care ar trebui să-l ofere judecătorii pentru greșelile din sistem.

În acest sens, avocatul Vadim Vieru spune că suma prejudiciului moral ar trebui să rezulte din practica judiciară.

Procurorul Iuri Lealin confirmă că în mod ideal toate statele urmează să se orienteze la sumele acordate de CtEDO pentru încălcări similare: 

Potrivit procurorului Iuri Lealin, dacă în Republica Moldova s-ar acorda aceleași compensații ca și în statele mai prospere, acestea ar constitui niște venituri nejustificate pentru persoanele care le-ar primi: „Și (ar fi), totodată, o povară disproporțional de excesivă pentru statul nostru”. 

Avocatul Vadim Vieru susține totuși că judecătorii continuă să acționeze în calitate de „avocați ai statului” și nu par să înțeleagă că cetățenii în continuare au dreptul să se adreseze la CtEDO, inclusiv după acordarea despăgubirilor.

„Nu cunosc de ce, dar este destul de greu să spargi acest stereotip în raport cu sumele care trebuie să fie acordate”, concluzionează Vieru. 

De cealaltă parte, o altă problemă cu care se confruntă cetățenii ține de durata examinării cererii. Doar legea 87/2011 stabilește niște termeni clari de examinare a cererii de către judecători.

Cazul despăgubirii oferite judecătoarei Domnica Manole nu poate fi transformat într-un caz de referință în sistemul de justiție al Republicii Moldova pentru că la noi nu se aplică legea precedentului direct, mai spune avocatul Vadim Vieru. 

În schimb, instruirea judecătorilor, procurorilor, avocaților ar putea funcționa pe viitor pentru despăgubirea corectă a victimelor investigațiilor ilegale potrivit jurisprudenței CtEDO, dar și a prevenirii acestui fenomen în general, concluzionează avocatul. 

Semn că schimbările deja se întâmplă este faptul că înainte judecătorii erau mai reticenți în ceea ce privește încasarea despăgubirilor din bugetul de stat, afirmă procurorul Iuri Lealin: 

„La moment această situație s-a schimbat și, totodată, au crescut sumele acordate în calitate de despăgubiri pentru prejudiciu moral”.

Pe lângă asta, un efect preventiv al investigărilor ilegale l-ar avea și instituirea acțiunilor de regres sănătoase, adică obligarea organelor de drept să plătească prejudiciile morale victimelor în urma deciziilor ilegale emise și pierdute de Moldova la CtEDO în acest sens.

Și Ministerul Justiției admite într-un răspuns că legea poate fi îmbunătățită. Și anume - prin adăugarea persoanelor arestate preventiv în lista persoanelor care pot cere despăgubiri.

Deși prin modificarea legislației din anul 2006 Agentul guvernamental, responsabil de reprezentarea Guvernului în fața CtEDO și Ministerul Justiției au primit dreptul de a înainta acțiuni în regres inclusiv, împotriva judecătorilor sau procurorilor a căror decizii au cauzat prejudicii statului, aplicarea mecanismului pare să fie mai degrabă o excepție. 

O cauză a acestei situații ar fi durata prea mare a proceselor de judecată. Astfel, după procesul în care instanța constată încălcarea drepturilor persoanei și acordă despăgubiri, este necesar un nou proces în care să se constate vinovăția organului de drept. În acest caz, situația se întinde pe o perioadă lungă de timp.

De cealaltă parte, magistrata Victoria Sanduța afirmă că acest mecanism rămâne până în prezent, inclusiv în UE, subiectul unor dezbateri la nivel de sistem. Iar asta pentru că nu există o legislație foarte clară la acest capitol, dar și din cauza că ar putea permite abuzuri din partea autorităților.

Cel mai cunoscut caz de aplicare a acțiunii în regres este cel al fostului șef SIS, Vasile Botnari. Fiind singurul care și-a recunoscut vina în dosarul expulzării profesorilor turci, Botnari a fost condamnat cu suspendare. Totodată, a întors statului 125 de mii de euro, care e suma despăgubirilor ordonate de CtEDO pentru familiile profesorilor și alte 19 mii de euro, ce reprezintă suma pentru închirierea avioanelor cu care profesorii au fost expulzați în Turcia.

Chiar și așa, acțiunile în regres sunt aplicate rar, deși cadrul legislativ există din 2005. Spre exemplu, ultimele date publice, arată că în 2018, Procuratura Generală anunța că a recuperat aproape 20 de mii de lei. 

Repararea prejudiciului provocat de acțiunile ilegale ale autorităților juridice din R. Moldova este reglementat de două legi. Este vorba de legea nr. 1545/1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti și legea nr. 87/2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Prima lege permite cetățenilor să solicite și să primească despăgubiri în cazul în care au fost achitați sau scoși de sub urmărire penală. Suma prejudiciului se determină de judecător luând în calcul mai mulți factori. Este vorba de gravitatea acuzațiilor, durata urmăririi penale/detenției și suferința fizică și psihică. Legea mai permite și obținerea prejudiciului material, sub formă de salariu restant sau avere confiscată.

A doua lege a fost introdusă în 2011, după cazul Olaru și alții vs. Moldova. Acest dosar a implicat reclamanți care s-au plâns de întârzierile nejustificate în aplicarea hotărârilor judecătorești privind alocarea de locuințe. Ca urmare, Guvernul a fost obligat să introducă un recurs pentru cazurile când dosarele se examinează îndelungat sau hotărârile judecătorești nu sunt executate la timp. 

Un exemplu de aplicare a acestei legi este cazul Pantelei Sandulachi. În 2012, Curtea de Apel Chișinău i-a acordat o despăgubire de 400 de mii de euro ( 6,2 milioane de lei) pentru întârzierile în examinarea a două dosare ce au durat mai mult de nouă ani. 

Cu toate că decizia a fost contestată de procurori, Ministerul Finanțelor a aplicat-o și a transferat banii pe contul fostului deputat. Mai târziu, despăgubirea a fost redusă la doar 1.000 de euro de către Curtea Supremă de Justiție, care l-a obligat să restituie cei 399 de mii de euro. Într-un final, nu au fost întorși decât 300 de mii de lei În acest caz, fostul ministru al Finanțelor din acea perioadă Veaceslav Negruța a fost condamnat pentru abuz în serviciu.

Autor: Cristian Bolotnicov

Ilustrație: Alex Buretz/ RISE Moldova

Infografic: Elena Zagnat

Fact-checking pentru acest text a fost efectuat de către Departamentul de Fact-checking al RISE Moldova.