Există o mulțime de cercetări care dovedesc că, după naştere, în creierul femeilor se produc o serie de schimbări. În primul rând, în timpul sarcinii, creierul femeii se micşorează uşor, pentru ca apoi, după naştere, unele regiuni din creier să crească şi să-şi intensifice activitatea.

Psihologul Pilyoung Kim,de la Universitatea Yale, a examinat prin testări RMN creierul a 19 femei la 2-3 săptămâni după naştere şi apoi la 3-4 luni după naştere. Rezultatele au arătat creşteri ale mai multor regiuni ale creierului precum hipotalamusul, cortexul prefrontal şi amigdala, care au rol de bază în procesarea emoţiilor, înţelegere şi motivaţie maternă. Cu alte cuvinte, creierul se „remodelează” pentru a ajuta la stabilirea şi fixarea ataşamentului între mamă şi copil, lăsând pe plan secund alte aspecte, care nu au legătură cu bebeluşul.

Cei de la My Health News Daily, susțin că teoria a pornit de la dorința cercetătorilor și a psihologilor de a descoperi ce se întâmplă în creierul femeii după ce aceasta aduce pe lume o nouă viață. Cercetătorii au ajuns la concluzia că mecanismul cerebral este identic în toate cazurile în care există un factor care produce satisfacție și mulțumire. Generic, este numit „mecanism natural de recompensă”, pe care omul îl resimte atunci când trăiește ceva plăcut. Același mecanism funcționează și în cazul femeii imediat după naștere, mai exact în momentul în care are loc contactul direct cu bebelușul.

Procedeul este controlat de oxitocină, un hormon care declanșează și coordonează tot procesul nașterii și care determină sentimentul de recompensă în creier. Substanța influențează pozitiv răspunsul femeii față de copil, intensificând sentimentele materne care se dezvoltă.

De asemenea, există şi o teorie care spune că stresul de-a te confrunta cu o situaţie nouă, precum îngrijirea unui nou-născut, creşte nivelul de cortizol eliberat în organism, iar acest lucru ar micşora hippocampusul şi cortexul prefrontal. Cortexul prefrontal este acea parte a creierului care contribuie la luarea deciziilor şi memorie, în timp ce hippocampusul are rol în indexarea amintirilor şi apelarea la ele ori de câte ori este nevoie.

Potrivit psihologului Julie Henry de la Universitatea New South Wales, deficitul de memorie pe care femeile îl înregistrează în timpul şi imediat după sarcină este asemănător cu cel constatat atunci când comparăm o persoană de 20 de ani cu una de 60 de ani, ambele sănătoase.

Echipa de cercetare condusă de doctorul Hoekzema de la Universitatea Leiden a efectuat la Universitatea din Barcelona scanări ale creierului unui grup de femei care încercau să rămână însărcinate pentru prima dată.

Cele care au rămas însărcinate, au fost scanate la scurt timp după ce au născut și la doi ani după aceea. Pentru comparație, cercetătorii au scanat creierul unor bărbați și femei care nu încercau să aibă un copil. S-a constatat că în creierul femeilor care au născut au apărut modificări care s-au menținut și la doi ani după naștere.

Materia cenușie din creier este situată mai ales în straturile exterioare (cortex) și are un rol important în controlul mușchilor și în executarea sarcinilor complexe precum văzul, auzul, luarea deciziilor, procesarea amintirilor și a emoțiilor. Creierul conține și substanță albă, care izolează axonii, ajutând semnalele creierului să circule mai departe, mai rapid și încurajând funcția motrică și senzorială. 

Cercetătorii au mai descoperit că proaspetele mame au experimentat reduceri ale materiei cenușii care au durat cel puțin doi ani după naștere. Această pierdere, însă, nu este neapărat un lucru rău deoarece a avut loc în regiunile creierului implicate în cogniția socială, în special în rețeaua dedicată teoriei minții, care ne ajută să ne gândim la ceea ce se întâmplă în mintea altcuiva.

Aceste regiuni au avut cel mai puternic răspuns atunci când mamele s-au uitat la fotografiile copiilor lor. Pentru un plus de precizie, cercetătorii menționează că pierderea materiei cenușii nu a fost observată la proaspeții tați sau la cei fără copii. 

Deși nu este complet clar de ce femeile pierd materia cenușie în timpul sarcinii, dar Hoekzema crede că poate fi din cauza faptului că creierul lor devine din ce în ce mai specializat în moduri care le vor ajuta să se adapteze la maternitate și să răspundă nevoilor bebelușilor lor. 

Odată cu expulzarea fătului, femeia pierde și placenta, ceea ce face ca nivelul de estrogen și progesteron să scadă dramatic. În urma acestor schimbări, apar senzațiile de căldură, piele și păr uscate și fragile.

Printre simptomele asociate dezechilibrelor hormonale, specialiștii enumeră și o stare de oboseală, îngrășare rapidă, probleme de concentrare, senzația că memoria pe termen scurt te trădează, migrene, insomnie, anxietate, schimbări de dispoziție, cădere accentuată a părului, constipație. Se pare că inclusiv depresia post-partum are o importantă componență hormonală.

Specialiștii spun că depresia post-partum apare la 10-15% dintre lauze, debutul situându-se la 60% dintre ele în primele 6 săptămâni de la naștere. Mai mult, s-a demonstrat că există o legătură între diminuarea brutală a estrogenilor și variațiile prolactinei ori cortizolului și tendința către tristețe sau depresie, dar și cu lipsă cronică de libido. De asemenea, pot să apară emoții ambivalente sau negative față de sugar, ceea ce provoacă sentimente puternice de vinovăție mamei.

Maternitatea, mai ales în primă fază, aduce cu ea, în mod inevitabil, o totală deprivare de somnul liniștitor și calitativ, atât de important pentru o bună funcționare a creierului. Specialiștii trag alarma și spun că extenuarea cronică afectează sănătatea mintală.

Unele dintre cele mai îngrijorătoare riscuri apar atunci când mămicile afectate de lipsa somnului conduc. Studiile au comparat riscurile de a conduce mașina în stare de somnolență cu riscurile de a conduce în stare de ebrietate - se estimează că sunt cauzate 100.000 de accidente rutiere pe an.

Cercetările efectuate de oamenii de știință de la UCLA au descoperit că la un an după naștere, femeile care dormeau mai puțin de șapte ore pe noapte au arătat o vârstă biologică cu trei până la șapte ani mai mare decât vârsta lor cronologică.

Studiul, publicat în Sleep Health, a colectat date de la 33 de viitoare mame, cu vârste cuprinse între 23 și 45 de ani. Participantele din Los Angeles au fost monitorizate în timpul sarcinii și în primul an de viață al bebelușilor lor.

Cercetătorii au analizat ADN-ul din probele de sânge și le-au examinat tiparele epigenetice. Aceasta înseamnă că au analizat codurile pe care ADN-ul le folosește pentru a produce proteine. Aceste coduri le permit cercetătorilor să estimeze vârsta biologică a unei persoane, spre deosebire de vârsta ei cronologică. Cercetătorii au adunat, de asemenea, date despre cât de multe ore dormeau participantele la studiu.

Studiul a constatat că femeile care dormeau mai puțin de șapte ore în cele șase luni de la nașterea copilului lor au avut o vârstă biologică mai înaintată. Rezultatele studiului au sugerat, de asemenea, că privarea de somn a afectat telomerii mamelor.

Telomerii sunt secțiuni [de protecție] ale ADN-ului situate la sfârșitul fiecărui cromozom, explică specialiștii. Pe măsură ce îmbătrânim, pierdem o parte dintre telomeri. Lipsa somnului accelerează acest proces. Rezultatele studiului oferă perspective importante asupra efectelor dăunătoare specifice ale privării somnului. Studiul a mai constatat că pentru fiecare oră suplimentară de somn pe care au primit-o, vârsta biologică a mamelor a scăzut.

Perioada post-partum este un adevărat examen al maternității. Începând de la celebrul fenomen „baby blues”, care apare în prima săptămână după naștere și se manifestă prin iritabilitate, anxietatea, susceptibilitatea, proasta dispoziție și, în general, emotivitatea ridicată, creierul femeii trece printr-o groază de schimbări care se extind asupra tuturor sferelor vieții.

Ce trebuie să facem este să le oferim suport lăuzelor din jurul nostru. Să fim înțelegători, răbdători și să le susținem oferindu-le șansa de a trage câte un pui de somn și de a se detașa de rutina în care au intrat.